ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 792/2020

Ședința publică din data de 05 mai 2020

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea la 9 aprilie 2015, sub nr. x/2015, contestatoarea A. le-a chemat în judecată pe intimatele Casa Județeană de Pensii Vâlcea și Institutul Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța:

În drept, contestația a fost întemeiată pe dispozițiile art. 87 din Legea nr. 19/2000, H.G. nr. 400/2001 și H.G. nr. 257/2011.

Prin sentința civilă nr. 1497 din 1 noiembrie 2016, Tribunalul Vâlcea, secția I civilă a admis contestația formulată de contestatoarea A., în contradictoriu cu intimatele Casa Județeană de Pensii Vâlcea și Institutul Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă; a anulat decizia nr. 165 din 18 martie 2015, emisă de Institutul Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă - Comisia Superioară de Expertiză Medicală; a admis contestația formulată împotriva deciziei nr. 59 din 14 ianuarie 2015, emisă de Comisia de Avizare și Control, în sensul menținerii gradului de invaliditate II, începând cu 1 februarie 2015; le-a obligat pe intimate la plata către contestatoare a cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 RON.

Împotriva sentinței primei instanțe au declarat apel atât Casa Județeană de Pensii Vâlcea, cât și Institutul Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă.

Prin decizia civilă nr. 3716/2018 din 26 noiembrie 2018, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă a admis apelurile declarate de apelantele Casa Județeană de Pensii Vâlcea și Institutul Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă împotriva sentinței primei instanțe, pe care a schimbat-o, în sensul că a respins contestația ca nefondată.

A. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei instanței de apel, înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, secția I Civilă la 17 ianuarie 2019, sub nr. x/2019.

Prin decizia civilă nr. 1328/2019 din 12 martie 2019, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă a anulat, ca tardiv formulată, contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei instanței de apel.

Împotriva deciziei instanței de retractare, A. a declarat recurs, fără să indice în drept motivele de casare pe care își întemeiază calea de atac.

În motivarea recursului, recurenta a evocat în detaliu o serie de aspecte referitoare la fondului litigiului, după care a susținut că decizia instanței de apel i-a fost comunicată la 24 decembrie 2018, iar contestația în anulare a fost formulată la 10 ianuarie 2019.

În final, autoarea recursului a conchis că, în intervalul anterior menționat, registratura curții de apel a fost închisă, iar Poșta Română a avut program cu publicul timp de 5-6 zile.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a Civilă în data de 10 iunie 2019, sub nr. x/2019.

Intimatul Institutul Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă a depus întâmpinare la 9 iulie 2019, cu respectarea termenului legal, prin care a invocat excepția nulității recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute de lege, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recurenta a depus răspuns la întâmpinare la 23 iulie 2019, cu respectarea termenului legal, prin care a reiterat concluziile de admitere a recursului.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea din 10 martie 2020, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părți.

Intimatul Institutul Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă a transmis la 26 martie 2020 un punct de vedere la raport, prin care a achiesat la concluziile magistratului-asistent raportor, solicitând respingerea recursului ca inadmisibil.

Recurenta A. a transmis la 30 martie 2020 un punct de vedere la raport, prin care a reiterat susținerile și solicitările formulate prin memoriul de recurs.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1), raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., admisibilitatea recursului declarat în cauză, Înalta Curte reține următoarele:

Acțiunea are ca obiect recunoașterea dreptului la pensia de invaliditate, fiind dedus judecății un conflict de asigurări sociale.

Potrivit art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în forma anterioară modificării aduse prin O.U.G. nr. 62/2015, în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2015 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.

Textul de lege anterior evocat reglementează litigiile în care este suprimat dreptul la recurs, după criteriul materiei în care a fost pronunțată hotărârea instanței de apel.

De asemenea, art. 155 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice prevede că "împotriva hotărârilor tribunalelor se poate face numai apel la curtea de apel competentă", iar alin. (2) al aceluiași articol prevede că "hotărârile curților de apel, precum și hotărârile tribunalelor neatacate cu apel în termen sunt definitive".

În aplicarea acestor texte de lege, Înalta Curte constată că obiectul acțiunii se încadrează într-una din ipotezele reglementate de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în forma anterioară modificării aduse prin O.U.G. nr. 62/2015, întrucât vizează un conflict de asigurări sociale.

Cum textul de lege anterior evocat exclude dreptul la recurs în conflictele de asigurări sociale, rezultă că decizia instanței de apel este o hotărâre definitivă de la data pronunțării, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., raportat la art. 155 alin. (2) din Legea nr. 263/2010.

Potrivit art. 508 alin. (4) C. proc. civ., "hotărârea dată în contestație în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată".

Având în vedere că hotărârea atacată cu contestație în anulare este definitivă, rezultă că și decizia instanței de retractare are același caracter, conform art. 508 alin. (4) C. proc. civ.

Fiind o hotărâre definitivă de la data pronunțării, rezultă că decizia civilă nr. 1328/2019 din 12 martie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Pentru aceste motive, în temeiul art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în forma anterioară modificării aduse prin O.U.G. nr. 62/2015 și art. 155 alin. (1)-(2) din Legea nr. 263/2010, raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-contestatoare A. împotriva deciziei instanței de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-contestatoare A. împotriva deciziei civile nr. 1328/2019 din 12 martie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, ca inadmisibil.

Fără cale de atac.

Dată în camera de consiliu, azi, 5 mai 2020 și pronunțată prin punerea la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.