ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 677/2020

Ședința publică din data de 18 martie 2020

Asupra recursului de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea disjunsă la data de 17 aprilie 2018 din dosarul nr. x/2018 al Curții de Apel Cluj și înregistrată la aceeași dată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, revizuenta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu intimatele B. S.A.și DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE CLUJ, a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 63/2018, pronunțate de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2017, având ca obiect deschiderea procedurii la cererea creditorului.

Prin încheierea din 22 mai 2018, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de suspendare a judecății cauzei, având în vedere că dispozițiile invocate nu reglementează un caz de suspendare în mod obligatoriu, Curtea reținând că această măsură este una facultativă și, prin urmare, în analiza oportunității și necesității suspendării cauzei, soluția pronunțată în prezenta cale extraordinară de atac nu depinde de soluția ce urmează a se pronunța în soluționarea recursului, nefiind întrunite cerințele legale privind suspendarea facultativă a cauzei.

Prin decizia civilă nr. 320/2018 din 12 iunie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, a fost admisă excepția inadmisibilității. A fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de S.C. A. S.R.L. A fost respinsă, ca rămasă fără obiect, cererea de suspendare. S-a dispus restituirea cauțiunii în cuantum de 1.000 RON, achitată de către petenta S.C. A. S.R.L. cu recipisa de consemnare nr. x C. din 06.06.2018. A fost obligată revizuenta la plata către intimata B. S.A. a sumei de 2.774,49 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

La data de 07 iunie 2018, recurenta-revizuentă S.C. A. S.R.L. a formulat recurs împotriva încheierii de ședință de la 22 mai 2018, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, acesta fiind depus la instanța a cărei hotărâre se atacă.

Recurenta și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 414 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu art. 488 alin. (1) pct. 8 din același cod.

În motivarea recursului, recurenta a arătat, în esență, că având în vedere că din prevederile art. 414 alin. (1) C. proc. civ. rezultă că "asupra suspendării judecării procesului instanța se va pronunța prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat", iar legiuitorul nu distinge dacă prin încheiere se respinge sau se admite cererea de suspendare, se impune ca și respingerea cererii de suspendare să poată face obiectul atacării separate, cu recurs.

Art. 414 alin. (2) C. proc. civ. expune o situație de excepție, în sensul că termenul de declarare a recursului, în cazul în care s-a admis suspendarea este dilatat pe toată durata de suspendare, astfel încât partea interesată poată să-și exercite dreptul la calea de atac și în condițiile în care pe această durată intervin modificări ale situației de fapt care ar putea avea impact asupra măsurii suspendării.

Legiuitorul nu impune nici o restricție cu privire la posibilitatea de a ataca măsura respingerii cererii de suspendare pe cale separată, iar instanța de revizuire nu face nicio mențiune cu privire la calea de atac. Totodată, rațiunea acestei posibilități rezidă tocmai în faptul că o atare măsura își justifică existențașiîși poate produce efectele pe durata judecării cererii de revizuire, atacarea prin recurs, odată cu sentința, lipsind practic de efect o asemenea măsura, fiind într-o cale de atac extraordinară, a cărei soluție nu poate fi atacată.

Ulterior redactării hotărârii de către instanța de revizuire, recurarea încheierii prin care s-a respins suspendarea cauzei este lipsită de orice interes, deoarece și în cazul admiterii recursului privind respectiva încheiere, măsura nu ar putea fi pusă în aplicare, suspendarea neproducând practic nici un efect, deoarece judecata este deja finalizată.

Art. 459 alin. (3) C. proc. civ. prevede, în mod imperativ, că recursul se judecă cu prioritate în cazul declarării concomitente a mai multor căi de atac extraordinare.

Instanța, în motivarea respingerii acestei cererii se rezumă a spune că "art. 453 N. C. proc. civ. nu reglementează un caz de suspendare în mod obligatoriu..", omițând că art. 412 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. prevede și alte cazuri de suspendări de drept a judecății cauzelor, iar în speța de față un astfel de caz este prevăzut în mod expres de art. 459 alin. (3) C. proc. civ.

În drept, recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Intimatele B. S.A. și DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE CLUJ nu au depus întâmpinare.

În cauză a fost întocmit, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., raportul asupra admisibilității recursului, în cuprinsul căruia s-a apreciat că recursul este inadmisibil.

Prin încheierea din 20 noiembrie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, s-a dispus comunicarea raportului către părți, cu mențiunea că acestea pot depune puncte de vedere în termen de 10 zile de la comunicare.

Recurenta S.C. A. S.R.L. a formulat un punct de vedere la raport, prin care a solicitat admiterea în principiu a recursului.

În cauză, s-a stabilit termen pentru examinarea admisibilității în principiu a recursului la 18 martie 2020.

În raport de prevederile art. 248 alin. (1), coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) C. proc. civ., cu referire la art. 499 teza finală din același act normativ, Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a analiza, cu prioritate, excepția inadmisibilității recursului, față de care constată următoarele:

Potrivit prevederilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".

Legalitatea căilor de atac presupune că o hotărâre judecătorească este supusă căilor de atac prevăzute de lege, neputând fi folosite alte mijloace procedurale în scopul obținerii reformării sau retractării unei hotărâri judecătorești.

Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituția României, republicată, stipulând în sensul că mijloacele procesuale de atac ale hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de normele legale, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Conform dispozițiilor art. 414 alin. (1) C. proc. civ., asupra suspendării judecării procesului, instanța se pronunță prin încheiere, care poate fi atacată separat cu recurs, la instanța ierarhic superioară, recursul putând fi declarat atât timp cât durează suspendarea cursului judecării procesului, atât împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea, cât și împotriva încheierii prin care s-a dispus respingerea cererii de repunere pe rol a procesului.

Prin raportare la art. 414 alin. (2) C. proc. civ., încheierea prin care s-a respins cererea de suspendare, precum și cea prin care s-a admis cererea de repunere pe rol nu sunt supuse recursului pe cale separată, ci pot fi atacate doar odată cu fondul, atunci când acest lucru este posibil, în acest sens fiind și decizia 2/2017 pronunțată în recursul în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Prin încheierea din 22 mai 2018, Curtea de Apel Cluj a respins ca neîntemeiată cererea de suspendare formulată de revizuenta S.C. A. S.R.L., până la soluționarea recursului ce face obiectul dosarului nr. x/2017 al aceleiași instanțe, în temeiul art. 459 alin. (3) C. proc. civ.

Prin Decizia nr. 2/2017, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție și a stabilit că în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 414 alin. (1) teza I din C. proc. civ., recursul formulat împotriva încheierii prin care a fost suspendată judecata, precum și împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de repunere pe rol a cauzei este admisibil, indiferent dacă încheierea de suspendare a fost pronunțată de instanță într-o cauză în care hotărârea ce urmează a se da asupra fondului este sau nu definitivă.

Or, aceasta nu este incidentă în speță, deoarece încheierea prin care s-a respins cererea de suspendare (ori s-a admis cererea de repunere pe rol) nu intră în domeniul de aplicare al art. 414 C. proc. civ., care se referă la suspendarea procesului (încheierea prin care s-a admis cererea de suspendare ori cea prin care s-a respins cererea de repunere pe rol a procesului), incident procedural asupra căruia instanța pronunță o încheiere interlocutorie care poate fi atacată în mod separat cu recurs, la instanța ierarhic superioară.

Așadar, încheierea prin care s-a respins cererea de suspendare poate fi atacată odată cu fondul, dacă hotărârea pronunțată și prin care instanța se dezînvestește este susceptibilă de vreo cale de atac; soluția decurge din faptul că aceste încheieri sunt încheieri premergătoare, iar atacarea lor odată cu fondul, afară de cazul când legea dispune altfel, este prevăzută de art. 466 alin. (4) C. proc. civ., normă aplicabilă și în recurs, dacă este cazul, potrivit art. 494 C. proc. civ.

Cum decizia civilă nr. 320/2018 din 12 iunie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, prin care a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire, este definitivă, regimul juridic propriu încheierii recurate din perspectiva căilor de atac este cel aplicabil hotărârii ce se pronunță asupra fondului apelului.

În raport cu dispozițiile legale evocate, în speță fiind operant principiul legalității căilor de atac consacrat de art. 129 din Constituția României și de art. 457 C. proc. civ., pentru considerentele ce preced, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de recurenta-revizuentă S.C. A. S.R.L. împotriva încheierii de ședință din data de 22 mai 2018, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-revizuentă S.C. A. S.R.L. împotriva încheierii de ședință din data de 22 mai 2018, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, ca inadmisibil.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 martie 2020.