ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2472/2019

Ședința publică din data de 10 mai 2019

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 13.08.2018, sub nr. x/2018 pe rolul Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor "PRO LEX" a solicitat în numele membrilor de sindicat: A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române, obligarea pârâtului să includă în salariu premiul anual pentru anula 2010 și să-l achite reclamantei.

De asemenea, prin acțiune s-a solicitat, în principal, obligarea pârâtului la plata drepturilor salariale reprezentând diferența între salariile cuvenite ca urmare a includerii în salariu a premiului anual pentru anul 2010 și salariile efectiv achitate reclamanților începând cu 3 ani în urmă de la data introducerii acțiunii și până la data includerii acestuia în salariu sau, în subsidiar, de la data de 09.04.2015, când a intrat în vigoare Legea nr. 71/2015 și până la data includerii acestuia în salariu, urmând ca sumele să fie actualizate cu indicele inflației de la data scadenței lunare până la data plății efective, precum și dobânda legală aferentă.

Totodată, reclamantul a solicitat și acordarea cheltuielilor de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile din Legea nr. 285/2010.

La termenul de judecată din data de 29.11.2018, instanța a dispus disjungerea cauzei privind membrul de sindicat care avea domiciliul în circumscripția teritorială a Tribunalului Sibiu, respectiv: M. și formarea unui nou dosar, înregistrat sub nr. x/2018, în care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București în favoarea Tribunalului Sibiu, cu privire la care a rămas în pronunțare și a amânat pronunțarea pentru data de 13.12.2018.

2.1. Prin sentința civilă nr. 8415 pronunțată în data de 13 decembrie 2018, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta M. prin Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor "PRO LEX", în contradictoriu cu pârâta Inspectoratul General al Poliției Române, în favoarea Tribunalului Sibiu.

În motivarea soluției, Tribunalul București a reținut că, pentru litigiile declanșate după intrarea în vigoare a Legii nr. 212/2018 (cum este cazul în speță) competența teritorială nu mai este alternativă, ci exclusivă, fiind competentă exclusiv instanța de la domiciliul sau sediul reclamantului persoană fizică sau juridică de drept privat (art. 10 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004).

De asemenea, a constatat că, după intrarea în vigoare a Legii nr. 212/2018, competența teritorială de soluționare a cauzei se va respecta și atunci când acțiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces" (art. 10 alin. (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004).

2.2. Prin sentința 162/2019 din 05 martie 2019 a Tribunalului Sibiu, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Sibiu și a constatat că este competentă a soluționa cauza Tribunalul București, secția a II-a de contencios administrativ si Fiscal.

Constatând ivit conflict negativ de competență, Tribunalul Sibiu a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu soluționarea acestuia.

Pentru a dispune în acest sens, instanța a reținut că acțiunea inițială a fost introdusă în numele mai multor reclamanți, membrii de sindicat cu domicilii diferite dintre care doi aveau domiciliile în Bucureștii.

Tribunalul Sibiu a precizat faptul că, într-adevăr, conform dispozițiilor art. 10 alin. (3) si (4) din Legea nr. 554/2004 reclamantul poate introduce acțiune doar la instanța de la domiciliul său, fiind vorba de o competență teritorială exclusivă, textul de lege nestabilind însă instanța competentă în cazul coparticipării procesuale active, cum este cazul în speță și când, mai mulți reclamanți cu domicilii în raza teritorială a unor instanțe diferite, sesizează aceeași instanță competenta pentru unii dintre ei.

In consecința, avand in vedere ca nu exista un text de lege special care sa determine instanta competenta în caz de pluralitate de reclamanți cu domicilii diferite, instanța a apreciat ca devin aplicabile dispozițiile art. 116 C. proc. civ. conform cărora reclamantul are alegere între mai multe instanțe deopotrivă competente.

In cauza, prin depunerea acțiunii la Tribunalul București, reclamanții au ales între 4 instante deopotriva competente (oricare dintre cele 4 Tribunale aveau competenta de a solutiona actiunea tuturor reclamantilor din moment ce aveau competenta pentru cel putin unul dintre reclamanti), stabilind deci competența teritoriala de solutionare a cauzei in favoarea instantei de la domiciliu reclamantilor K. si L..

Tribunalul Sibiu a susținut că, asa cum a aratat chiar Inalta Curte de Casatie si Justitie - sectia I Civila cu ocazia soluționării unui conflict negativ de competenta într-o speta cu situație de fapt similară, prin decizia 591/22.02.2018, măsura disjungerii este o instituție pusă de legiuitor la dispoziția instanței de judecata, atât în scopul unei mai bune administrări a justiției, cât și pentru respectarea dispozițiilor legale care impun soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, și nu putea fi folosită ca argument pentru dezinvestirea instanței prin invocarea din oficiu a necompetentei teritoriale.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente cauzei.

Prin cererea dedusă judecății, reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor "PRO LEX" a solicitat în numele membrului său de sindicat M., obligarea pârâtului Inspectoratul General al Poliției Române să includă în salariu premiul anual pentru anul 2010 și să-l achite reclamantei, plus diferențele de bani rezultate din această includere.

Instanțele aflate în conflict s-au considerat necompetente să soluționeze litigiul din punct de vedere teritorial, în raport cu sediul/domiciliul reclamantei, apreciind diferit asupra problemei legitimității procesuale a organizațiilor sindicale, respectiv dacă acestea acționează în calitate de reclamanți sau doar ca reprezentanți ai membrilor săi.

Înalta Curte constată că acțiunea a fost introdusă la data de 13 august 2018, astfel că, sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificat prin art. I pct. 10 din Legea nr. 212/2018 pentru modificarea și completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 și a altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial nr. 658 din 30 iulie 2018.

Potrivit prevederilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 544/2004:

"(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului."

De asemenea, conform alin. (4) al art. 10, introdus prin art. I pct. 11 din Legea nr. 212/2018, "(4) Competența teritorială de soluționare a cauzei se va respecta și atunci când acțiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces."

În acest context, Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, Tribunalului Sibiu, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, având în vedere că domiciliul reclamantei M. este situat în Sibiu, județ Sibiu.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Sibiu, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta M. prin Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor "Pro Lex" și pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române, în favoarea Tribunalului Sibiu, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 mai 2019.