ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2460/2019

Ședința publică din data de 10 mai 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2016 din data de 24.05.2016 pe rolul Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul Municipiul Galați a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, Direcția Autorizare Programe/Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Regional) anularea următoarelor acte administrative: informarea privind situația cheltuielilor aprobate în cererea nr. x/19.11.2015; răspunsul la plângerea prealabilă nr. 15174/05.02.2016; rambursarea cheltuielilor în sumă de 10297,63 RON apreciate ca neeligibile; obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința nr. 249 pronunțată în data de 4 octombrie 2016, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a respins, ca fiind nefondată, contestația promovată de către reclamantul Municipiul Galați - prin Primar Marius Stan, în contradictoriu cu pârâții: Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, Direcția Autorizare Programe și Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Regional.

Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a declarat recurs reclamantul Municipiul Galați - prin Primar Marius Stan, care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și în rejudecare sa se admită contestația, sa se anuleze informarea privind situația cheltuielilor aprobate prin cererea de rambursare nr. x prin care s-au declarat neeligibile cheltuielile in suma de 10297,63 RON si răspunsul la plângerea prealabila împotriva acestei informări cu consecința decontării (rambursării) sumelor arătate și acordarea cheltuielilor de judecată la fond și recurs.

În dezvoltarea motivelor de nelegalitate a susținut că soluția instanței de fond se bazează pe o interpretare greșita a dispozițiilor legale în materie.

După cum a învederat și în primul ciclu procesual, societății A. S.R.L. i s-au achitat cheltuielile realizate cu împrejmuirea blocului (plasa din sarma de otel pe stâlp de metal și împrejmuire provizorie), cheltuieli prevăzute de reclamant ca fiind exigibile, dar au fost refuzate la plata prin actele administrative atacate întrucât potrivit Ordinului 2368/2012 aceste cheltuieli sunt nedeductibile.

A precizat că, instanța de fond ar fi trebuit sa analizeze daca cererea de rambursare îndeplinea condițiile prevăzute de art. 2 din H.G. nr. 759/2007 pentru a se admite decontarea sumelor. În cazul său, toate aceste condiții au fost indeplinite, respectiv: suma a fost plătită în perioada stabilită de lege, a fost însoțita de factura, în conformitate cu contractul de finanțare și a fost conformă cu prevederile naționale și comunitare, respectând disp.art. 34 alin. (2) din Regulamentul Consiliului nr. 1083/20061, art. 7 alin. (3) și art. 8 din Regulamentul nr. 1.080/2006 al Parlamentului European și al Consiliului și ale art. 3 alin. (7) și art. 11 alin. (4) din Regulamentul nr. 1.081/2006.

În mod nelegal nici pârâta și nici instanța de fond, cu ocazia controlului jurisdicțional, nu au analizat incidența acestor dispoziții legale asupra spetei.

În mod nelegal, instanța de fond si-a întemeiat soluția adoptată pe Ordinul nr. 2368/30.10.2012(MDRT)/1058/01.11.2012(MAE)/1501/15.11.2012(MFP) potrivit căruia se excludeau de la decontare cheltuielile cu împrejmuirile.

Acest ordin nu poate fi analizat în speța deoarece stabilește, în mod evident, condiții mai restrictive decât cele prevăzute de legea cadru (respectiv H.G. nr. 759/2007) în ceea ce privește decontarea împrejmuirilor de șantier.

Mai mult, în ipoteza în care ar ține seama de ordin ar însemna să imprejmuiască zona de lucru (deoarece nu ii sunt decontate sumele de bani aferente acesti operațiuni) si acest lucru ar determina încălcarea disp. art. 13 pct. a din Legea nr. 319/2006 privind sănătatea si securitatea în munca, H.G. nr. 300/2006 Anexa 4, Partea B, Secțiunea 2, art. 10, pct. 5, H.C.L. 344/2009 privind lucrările de intervenții în domeniul public, ceea ce este inadmisibil.

Arată că a exclude la plata aceste cheltuieli, ar fi irațional atât timp cât legea impune realizarea acestora in scopul protejării muncitorilor, a cetățenilor, a materialelor depozitate etc.

Intimatul-pârât a depus întâmpinare și, fără a invoca excepții, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a soluției instanței de fond.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., pe baza probelor administrate și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul reclamantului este nefondat, pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Recurentul reclamant a supus controlului de legalitate al instanței de contencios administrativ informarea privind situația cheltuielilor aprobate în cererea nr. x/19.11.2015 și răspunsul la plângerea prealabilă nr. 15174/05.02.2016.

Prin sentința recurată, acțiunea în anularea actelor mai sus menționate a fost respinsă ca neîntemeiată.

Referitor la criticile aduse de recurent hotărârii atacate, Înalta Curte constată că acestea nu pot fi primite.

Astfel, între intimatul pârât MDRAP, în calitate de Autoritate de Management pentru Programul Operațional Regional 2007-2013, Agenția pentru Dezvoltare Regională (ADR) Sud - Est, în calitate de Organism Intermediar pentru P.O.R., și UAT Municipiul Galați, în calitate de beneficiar, a fost încheiat Contractul de finanțare nr. x/24.11.2014, având ca obiect implementarea unui proiect de reabilitare termică a blocurilor Y5, Y6 și Y7 din Municipiul Galați.

Prin Informarea privind plata cheltuielilor aprobate în Cererea de plata nr. x, Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Regional a comunicat UAT Galați declararea ca neeligibilă a sumei de 10.297,63 RON, reprezentând contra-valoare gard de plasă metalică și stâlpi de oțel, aferente organizării șantier (factura x/24.08.2015), întrucât nu respectă prevederile ordinului de cheltuieli eligibile pt. DMI 1.2.

Referitor la cheltuielile declarate neeligibile recurentul a invocat faptul că dispozițiile art. 25 din O.U.G.34/2006 stabilesc obligația autorității contractante de a estima si publica valoarea contractului de achiziție publică și cuantumul aferent procentului pentru "diverse și neprevăzute", așa cum acestea au fost definite de către proiectant în devizul general, prin raportarea acestui procent la valoarea estimată a contractului (conform art. 29 alin. (2)

1

).

Înalta Curte reține că, potrivit art. 2 alin. (1) din H.G. nr. 759/2007, "Pentru a fi eligibilă, o cheltuială trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiții cu caracter general, fără a încălca prevederile alin. (3), art. 3, art. 4 și art. 5 alin. (2): (...) c) să fie în conformitate cu prevederile contractului de finanțare încheiat de către autoritatea de management sau organismul intermediar, pentru și în numele acesteia, pentru aprobarea operațiunii, cu respectarea art. 54 alin. (5) și art. 60 din Regulamentul Consiliului nr. 1.083/2006".

Or, în privința eligibilității cheltuielilor în art. 5 alin. (1) din Contractul de finanțare, părțile contractante au convenit că "Cheltuielile sunt considerate eligibile dacă sunt în conformitate cu Hotărârea Guvernului nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operațiunilor finanțate prin programele operaționale, cu modificările și completările ulterioare și cu Ordinul comun al ministrului dezvoltării regionale și turismului nr. 2368/2012, al ministrului afacerilor europene nr. 1058/2012 și al viceprim-ministrului ministru al finanțelor publice nr. 1501/2012 pentru aprobarea categoriilor de cheltuieli eligibile pentru domeniul major de intervenție "Sprijinirea investițiilor în eficiența energetică a blocurilor de locuințe" în cadrul axei prioritare "Sprijinirea dezvoltării durabile a orașelor - poli urbani de creștere" din cadrul Programului Operațional Regional 2007-2013".

În conformitate cu art. 2 alin. (1) din H.G. nr. 759/2007, "Pentru a fi eligibilă, o cheltuială trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiții cu caracter general, fără a încălca prevederile alin. (3), art. 3, art. 4 și art. 5 alin. (2): (…) d) să fie conformă cu prevederile legislației naționale și comunitare".

Înalta Curte, raportând articolele incluse în cererea de plată nr. x la conținutul art. 5 din Ordinul nr. 2368/2012, constată că aceste cheltuieli nu se regăsesc între cheltuielile eligibile menționate în textul legal, care prevede:

"(1) Sunt eligibile cheltuielile privind organizarea de șantier, lucrările de construcții și instalații aferente organizării de șantier, activitățile conexe organizării de șantier și cotele legale. (...)

(4) Cheltuielile eligibile aferente activităților conexe organizării de șantier includ cheltuielile pentru: (...)

g) montajul utilajelor și echipamentelor necesare desfășurării activității."

De asemenea, în conformitate cu art. 5 alin. (2) din contractele de finanțare, cheltuielile "sunt eligibile cu condiția ca acestea să fie cuprinse în Anexa V Bugetul cererii de finanțare a prezentului Contract și să fie efectuate în conformitate cu termenii și condițiile prezentului Contract valabile la data depunerii Cererii de rambursare la OI".

Or, în speță, cheltuielile contestate nu sunt cuprinse în Anexa V - "Bugetul cererii de finanțare" la Contract.

De altfel, în acord cu instanța de fond Înalta Curte constată că reclamantul a nesocotit un principiu fundamental al achizițiilor publice, anume acela al utilizării eficiente a fondurilor publice, iar refuzul pârâtei sancționează lipsa sa de diligență în acceptarea avansării din fonduri proprii (iar nu din fondurile constructorului) a cheltuielilor cu împrejmuirea șantierului (produse ce pot fi recuperate și refolosite), atare sancțiune având nu numai un rol preventiv special(pentru contractul susmenționat), ci și de prevenție generală (evitarea angajării pe viitor de cheltuieli neeligibile) potrivit dispozițiilor legale în vigoare.

Având în vedere cele expuse anterior nu poate fi primită critica recurentului-reclamant vizând faptul că atât pârâta, cât și instanța de fond au aplicat eronat dispozițiile Ordinului nr. 2368/2012 care ar adăugă la H.G.759/2007, deși potrivit Legii nr. 24/2000 trebuia emis numai pe baza și executarea legii, fără a conține soluții care să contravină prevederilor acesteia. Sub acest aspect, trebuie precizat că ordinul nu a fost contestat, după publicarea în Monitorul Oficial, Partea I nr. 781 din 20 noiembrie 2012, el devenind opozabil tuturor.

Față de toate împrejurările de fapt și de drept expuse, Înalta Curte constată că prima instanță a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale și contractuale la situația de fapt ce rezulta din probatoriul administrat, motiv pentru care nu se impune casarea sentinței recurate.

În baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va menține ca legală și temeinică sentința instanței de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamantul Municipiul Galați.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul Municipiul Galați - prin Primar împotriva sentinței civile nr. 249 din 4 octombrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 mai 2019.