Decizia nr. 1355/2020 — ÎCCJ, Secția I civilă — cale de atac împotriva sentinței nr. 257/2018 a Tribunalului Arad

Obiectul cauzei: Prin cererea înregistrată la data de 15 iunie 2018, pe rolul Tribunalului Arad, sub nr. x/2018, reclamantul A. a solicitat obligarea Statului Român, reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, la repararea pagubelor materiale în sumă de 6670,30 Euro și la plata daunelor morale în sumă de 800.000 Euro, susținând că a fost prejudiciat ca urmare a faptului că a fost privat de libertate, în temeiul unui mandat de executare a unei pedepse cu închisoarea, în baza unor hotărâri judecătorești, care ulterior au fost desființate pe calea revizuirii, prin restituirea cauzei la parchet și finalizarea dosarului penal cu o soluție de clasare. În drept, reclamantul și-a întemeiat cererea de dispozițiile art. 538 C. proc. pen., art. 5 pct. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 20 și art. 23 din Constituția României.

Hotărârea pronunțată de Tribunalul Arad, secția I civilă: Prin sentința civilă nr. 257 din 26 noiembrie 2018, pronunțată de Tribunalul Arad, secția I civilă a fost admisă, în parte, acțiunea civilă formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, având ca obiect despăgubiri - erori judiciare și a dispus obligarea Statului Român să plătească reclamantului suma de 32.170 euro, daune morale, și suma de 4.357,75 euro, daune materiale.

Hotărârea Curții de Apel Timișoara, secția I civilă: Prin decizia civilă nr. 172 din 11 septembrie 2019, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă a respins apelurile formulate de reclamantul A., de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Timișoara - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Arad și de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad împotriva sentinței civile nr. 257 din 26 noiembrie 2018, pronunțată de Tribunalul Arad, în dosarul nr. x/2018.

Calea de atac formulată în cauză: Împotriva acestei decizii au formulat recurs atât reclamantul A., cât și pârâtul Direcția Generală a Finanțelor Publice Timișoara - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Arad.

Procedura derulată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție: Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 09 decembrie 2019 și a fost repartizată aleatoriu spre soluționare completului de filtru nr.

Prin raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului, raportorul și-a exprimat opinia în sensul că hotărârea recurată nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, fiind pronunțată de curtea de apel într-o cauză având ca obiect repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare. Completul de filtru nr. 10, prin rezoluția din data de 13 aprilie 2020, constatând că raportul întrunește condițiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia părților pentru formularea punctelor de vedere, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Raportul vizând admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat reclamantului la 24 aprilie 2020, intimatului Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad la 24 aprilie 2020 și pârâtei Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Arad la 4 mai 2020 . Părțile nu au formulat puncte de vedere la raport. II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra recursului: Analizând recursurile în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., reținând și prevederile art. 499 teza finală C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte reține următoarele: În speță, prin demersul judiciar inițiat, reclamantul A. a învestit instanța de judecată cu soluționarea unei cereri având ca obiect "reparare prejudiciu cauzat prin erori judiciare", întemeiate pe dispozițiile art. 538 C. proc. pen. Art. 483 alin. (1) C. proc. civ. stipulează că "hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului". Conform art. 483 alin. (2) din același act normativ, în forma în vigoare la data înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul instanței de fond, respectiv 15 iunie 2018, "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului." Potrivit art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi (15 februarie 2013) și până la data de 31 decembrie 2015 (termen care a fost prorogat succesiv prin O.U.G. nr. 62/2015 și ale O.U.G. nr. 95/2016, până la 31 decembrie 2018), nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare. Față de dispozițiile legale mai sus evocate, se constată că pentru litigiile având ca obiect cereri privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, au fost instituite două grade de jurisdicție, respectiv fond și apel. Prevederile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., stipulează că au caracter definitiv hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs. În cauză, decizia civilă nr. 172 din 11 septembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă este definitivă, motiv pentru care împotriva acesteia nu poate fi exercitată calea de atac a recursului. În ceea ce privește menționarea de către instanța de apel în cuprinsul dispozitivului deciziei recurate a căii de atac a recursului, se reține că potrivit dispozițiilor art. 457 C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei, iar mențiunea inexactă din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac deschisă contra acesteia nu are niciun efect asupra dreptului de a exercita calea de atac prevăzută de lege. Prin urmare, mențiunea greșită din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac ce poate fi exercitată de către părți, nu poate crea acestora un drept nerecunoscut de lege. Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie atât o încălcare a principiului legalității, cât și a principiului constituțional al egalității în fața legii, motiv pentru care apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept. Legalitatea căilor de atac prevăzută expres de dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de acesta. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale, în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești. Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că, împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii. În raport de cele anterior constatate și de dispozițiile legale evocate, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile declarate de reclamantul A. și de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Arad împotriva deciziei nr. 172 din 11 septembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, ca inadmisibile.