ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4051/2018

HOTĂRÂRE

04.10.2018

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2018
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4051/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)

Ședința publică din data de 4 octombrie 2018

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Roman la data de 11.09.2017, sub nr. x/2017, contestatorul A., în contradictoriu cu intimatul Serviciul de Impozite și Taxe Locale, a contestat somația nr. 17078/28.08.2017.

În motivarea cererii, partea contestatoare a arătat că nu mai locuiește la acea adresă din luna iulie 1994 și că imobilul a fost predat numitului B., în baza unui contract. Această persoană avea obligația să încheie, pe numele lui, contracte la utilități, însă nu a încheiat contract decât la C..

La cerere au fost anexate: copia actului de identitate al contestatorului, somația și titlul executoriu nr. x/28.08.2017.

La data de 26.10.2017, pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii.

Prin sentința civilă nr. 2703/2017, pronunțată la data de 2 noiembrie2017, instanța a declinat în favoarea Judecătoriei Târgoviște, județ Dâmbovița competența teritorială de soluționare a contestației la executare formulată de contestatorul A. din județ Neamț împotriva formelor de executare emise de municipiul Târgoviște -Serviciul de Impozite și Taxe Locale.

În fundamentarea acestei sentințe, instanța a reținut că, prin contestația la executare, s-a solicitat anularea formelor de executare emise de Municipiul Târgoviște -Serviciul de Impozite și Taxe Locale, motivat de faptul că partea contestatoare nu mai locuiește la adresa respectivă de 23 de ani și nu se cuvine a achita taxele și impozitele aferente.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgoviște sub numărul x/2017, la data de 01.02.2018.

Prin sentința civilă nr. 1623 din 17 mai 2018 instanța a admis excepția necompetentei teritoriale a Judecătoriei Târgoviște, excepție invocată din oficiu.

A declinat competența de soluționare a acțiunii civile având ca obiect contestație la executare, formulată de contestatorul A., cu domiciliul în județ Neamț, în contradictoriu cu intimatul MUNICIPIUL TÂRGOVIȘTE - SERVICIUL DE IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE, cu sediul în Târgoviște, str. x, jud. Dâmbovița, în favoarea Judecătoriei Roman, județul Neamț.

A constatat existența unui conflict negativ de competență între Judecătoria Târgoviște și Judecătoria Roman, județul Neamț; a suspendat judecarea cauzei și a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de competență astfel ivit.

Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut, în esență, că, prin somația 17078/28.08.2017, emisă în baza titlului executoriu cu același număr și emis în aceeași dată, creditoarea Serviciul de Taxe și Impozite Locale Târgoviște a pus în vedere debitorului A. ca, în termen de 15 zile, să achite creanțele fiscale în cuantum de 2817 RON, datorate pentru imobilul situat în Târgoviște, str. x, jud. Dâmbovița, în caz de neconformare, urmând a se trece la executarea silită.

Instanța a mai reținut că, în privința competenței, codul de procedură fiscală nu deține dispoziții derogatorii de la dreptul comun, astfel că, în prezenta cauză, vor fi aplicate dispozițiile C. proc. civ., respectiv art. 714 alin. (1) C. proc. civ. și art. 651 alin. (1) C. proc. civ.

S-a constatat că, la data emiterii somației de excutare silită, domiciliul debitorului era în com. Ion Creangă, sat Averești, jud. Neamț, conform copiei de pe cartea de identitate de la fila x și că, mai mult, debitorul personal susține prin contestatția formulată că nu locuiește Târgoviște, ci la adresa din județul Neamț.

În aplicarea dispozițiilor art. 714 alin. (1) C. proc. civ. și art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanța a reținut că, în speță, competența teritorială este absolută și, ținând cont de faptul că nici nu este incident vreun caz de competență alternativă, în temeiul dispozițiilor art. 130 alin. (2), art. 132 alin. (1) și (3) C. proc. civ., a admis excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Târgoviște și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Roman.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Roman competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Se reține că obiectul prezentului litigiu îl reprezintă contestația la executare formulată de contestatorul A. împotriva formelor de executare emise de Municipiul Târgoviște -Serviciul de Impozite și Taxe Locale și că instanța competentă în soluționarea cauzei se determină în funcție de obiectul cererii de chemare în judecată.

Delimitarea atribuțiilor instanțelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenței, materială și teritorială, iar, în principiu, normele de competență teritorială sunt norme juridice de ordine privată, cu excepția situațiilor în care au fost instituite norme de competență teritorială exclusivă, de ordine publică.

Regula generală în materia competenței teritoriale este instituită de art. 107 din C. proc. civ., aceasta aplicându-se ori de câte ori nu există o dispoziție legală care să stabilească o altă instanță competentă din punct de vedere teritorial.

Conform art. 260 alin. (4) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, contestația se introduce la instanța judecătorească competentă și se judecă în procedură de urgență, iar conform disp. art. 714 C. proc. civ., ce completează dispozițiile procedurale cu privire la judecarea contestației la executare în materie fiscală, contestația se introduce la instanța de executare.

Potrivit art. 230 alin. (1) Codul de procedură fiscală executarea silită, începe prin comunicarea somației.

Dispozițiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că, instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul debitorului.

Fiind vorba de o pricină referitoare la o contestație la executare, normele de competență teritoriale sunt norme juridice de ordine publică, de la care nu se poate deroga.

În speță, domiciliul contestatorului este în com. Ion Creangă, sat Averești, jud. Neamț, astfel cum rezultă din cuprinsul acțiunii dar și din cartea de identitate a acestuia aflată la dosar, carte de identitate eliberată la data de 27.09.2011.

Prin urmare, domiciliul contestatorului (inclusiv la data sesizării organului de executare) se află în circumscripția Judecătoriei Roman, instanță competentă să judece prezenta contestație la executare.

Față de considerentele anterior expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Roman.