ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1561/2018

Ședința publică din data de 8 mai 2018

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal la 3 septembrie 2013 sub nr. x/2013, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A. și cu intervenientul forțat C., a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să o oblige pe pârâtă la plata sumei de 20.000 RON cu titlu de daune materiale reprezentând cheltuieli efectuate în perioada spitalizării, tratament recuperatoriu, alimentație specială, costul deplasărilor către instituțiile medicale, veniturile pe care le obținea anterior producerii accidentului rutier și a sumei de 500.000 RON cu titlu de daune morale pentru suferințele psihice și fizice îndurate.

În drept au fost invocate prevederile Legii nr. 136/1995, cele ale Ordinului nr. 14/2011 al C.S.A. și practica Înaltei Curți de Casație și Justiție în această materie.

Prin sentința civilă nr. 276 din 25 septembrie 2014, pronunțată de Tribunalul Bacău, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2014 (număr sub care cauza a fost înregistrată ulterior pronunțării regulatorului de competență prin sentința nr. 26 din 16 aprilie 2014 a Curții de Apel Bacău, secția I civilă) s-a respins acțiunea formulată de reclamanta A. ca inadmisibilă.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia nr. 49/2015 din 19 februarie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a fost respins apelul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 276 din 25 septembrie 2014, pronunțată de Tribunalul Bacău, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta A., prin care a invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului și casarea deciziei atacate.

În motivare, au fost reluate integral criticile deja cenzurate și respinse motivat de instanța de apel, recurenta-reclamantă A. făcând referire la greșita aplicare a dispozițiilor art. 132 din C. pen. de la 1869, raportat la art. 1365 noul C. civ., art. 26 alin. (1), art. 27 și art. 46 alin. (1) pct. 1 din Ordinul C.S.A. nr. 14/2011, modificat și completat de Ordinul C.S.A. nr. 22/2012 și art. 49 din Legea nr. 136/1995.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata-pârâtă S.C. B. S.A. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că criticile formulate nu se încadrează în motivul de nelegalitate indicat, recurenta neprecizând normele de drept încălcate sau greșit aplicate și susținând că motivele de recurs constituie reiterarea susținerilor reclamantei făcute în fața instanțelor de fond.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, care a fost redactat și comunicat părților, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă A. a depus la dosar punct de vedere la raport, susținând în esență că decizia atacată este susceptibilă de a fi cenzurată în calea extraordinară de atac a recursului.

Constatând că prin sentința civilă nr. 9661 din 3 decembrie 2015, Tribunalul București, secția a VII-a civilă a dispus deschiderea procedurii falimentului împotriva debitoarei B. S.A., prin încheierea din 23 februarie 2016, Înalta Curte, constituită în completul de filtru, în temeiul art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014 a dispus suspendarea judecății recursului.

Ulterior s-a fixat termen de judecată în vederea efectuării verificărilor prevăzute de art. 84 pct. 29 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor, aprobat prin Hotărârea nr. 1375/2015 a Consiliului Superior al Magistraturii, potrivit căruia "pentru cauzele a căror judecată se suspendă, instanța verifică periodic dacă mai subzistă cauza care a determinat suspendarea, fixând în acest scop termene de verificare."

Analizând dacă în speță mai subzistă cauza care a determinat suspendarea, instanța supremă reține că, potrivit art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014, "hotărârea de deschidere a procedurii falimentului are ca efect suspendarea de drept a tuturor acțiunilor judiciare sau extrajudiciare și a măsurilor de executare silită îndreptate împotriva societății de asigurare/reasigurare debitoare (...)."

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 242 din Legea nr. 85/1014, "prevederile cap. I, cu excepția celor cuprinse în secțiunea a 6-a, se vor aplica în mod corespunzător procedurii falimentului societăților de asigurare/reasigurare, cu derogările prevăzute în acest capitol."

Conform art. 75 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014 (aplicabile și procedurii falimentului societăților de asigurare/reasigurare conform dispozițiilor art. 242 mai sus citat), "la data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii, atât acțiunea judiciară sau extrajudiciară, cât și executările silite suspendate încetează."

Prin urmare, măsura suspendării judecății este limitată în timp până la momentul rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii, când acțiunea încetează.

În speță, sentința civilă nr. 9661 din 3 decembrie 2015, prin care Tribunalul București, secția a VII-a civilă a dispus deschiderea procedurii falimentului împotriva debitoarei Societatea B. S.A. a rămas definitivă ca urmare a respingerii apelurilor, prin decizia nr. 788A din 28 aprilie 1016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Așa fiind, instanța supremă constată că în speță nu mai subzistă cauza care a determinat măsura suspendării, cauză care, așa cum s-a arătat și în precedent, produce efecte până la momentul rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii; la acest din urmă moment acțiunea judiciară încetează.

Cum litigiul se află în etapa procesuală a recursului, Înalta Curte, în temeiul art. 75 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014, cu aplicarea art. 242 din aceeași lege, urmează să înceteze judecata recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Încetează judecata recursului declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei nr. 49/2015 din 19 februarie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 mai 2018.