ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1443/2018
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1443/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)
Ședința publică din data de 25 aprilie 2018
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă la data de 18.02.2016 sub nr. x/2016, reclamanții A. și B. au chemat în judecată pârâta C. S.A., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:
constatarea caracterului nul absolut și abuziv al clauzelor contractuale prevăzute la:
- Secțiunea 1 - Prevederi generale, art. 1.2 ([...] Tip Dobândă: Variabilă, calculată în funcție de Indicele de Referință și de marja băncii; Indice de referință: LIBOR la 3 luni; Marja: 4.3 puncte procentuale pe an, variabilă [...]"), art. 1.3, lit. a), lit. b), lit. c) și Secțiunea 5 -Dobânda, art. 5.1, din contractul de credit nr. x din data de 22.12.2006, precum și
- Secțiunea 1 - Prevederi generale, art. 1.2 ([...] Tip Dobândă: Variabilă, calculată în funcție de Indicele de Referință și de marja băncii; Indice de referință: LIBOR la 3 luni; Marja: 4.3 puncte procentuale pe an, variabilă [...]"), art. 1.3, lit. a), lit. c) și Secțiunea 5 - Dobânda, art. 5.1, din contractul de credit nr. x din data de 20.02.2008,
obligarea pârâtei la calcularea și perceperea pe viitor a dobânzii raportat la variația indicelui LIBOR și la marja fixă a băncii, raportat la procentul de dobândă de la data încheierii contractului și prevederile O.U.G. nr. 50/2010;
obligarea pârâtei la restituirea tuturor sumelor încasate abuziv, fără temei legal, în baza clauzelor contractuale abuzive, cu titlu de comision de analiză în cuantum de 397.44 CHF, comision de acordare în cuantum de 3298 CHF + 8180 CHF, comision de administrare și cu titlu de dobândă excedentară, sume la care se vor adaugă dobânzile legale în funcție de data plății și data restituirii efective;
constatarea caracterului abuziv al clauzei de risc valutar inserată în contractul de credit și eliminarea acesteia (art. 6.3 din contractul de credit nr. x și art. 6.3 din contractual de credit nr. x);
stabilizarea (înghețarea) cursului de schimb CHF - leu la momentul semnării contractului, curs care să fie valabil pe toata perioada derulării contractului;
denominarea în moneda națională a plăților, în virtutea principiului din regulamentul valutar conform căruia prețul mărfurilor sau al serviciilor între rezidenți se plătește în moneda națională;
restituirea tuturor sumelor încasate de către bancă cu titlu de diferență de curs CHF-RON, ca urmare a suportării riscului valutar doar de către împrumutați, la care se vor adaugă dobânzile legale aferente calculate de la data încasării până la data restituirii integrale;
se solicită cheltuieli de judecată, conform art. 453 C. proc. civ. (onorariu avocat, alte cheltuieli ocazionate de rezolvarea acestui litigiu).
Prin sentința civilă nr. 6212/2016 din 11 octombrie 2016, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2016 s-a respins cererea formulată de reclamanții A. și B. în contradictoriu cu pârâta C. S.A., cu obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 6.230,44 RON.
Prin decizia civilă nr. 979/A din 26 mai 2017, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, a fost admis apelul declarat de către apelanții-reclamanți A. și B., în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. S.A., împotriva sentinței civile nr. 6212/2016 din 11 octombrie 2016. A fost schimbată în parte sentința apelată în sensul că a fost admisă cererea formulată de reclamanți cu privire la constatarea caracterului abuziv al clauzelor referitoare la marja variabilă a băncii, inserate în cuprinsul contractelor de credit nr. x/22.12.2006 și nr. x/20.02.2008 (forma nemodificată) și în consecință: au fost anulate clauzele de variație a marjei și a fost obligată pârâta C. S.A. la restituirea diferenței între sumele percepute reclamanților în temeiul contractului de credit nr. x/22.12.2006 și dobânda stabilită la nivelul LIBOR la 3 luni + marjă 4,00 p.p. pe an, și respectiv între sumele percepute reclamanților în temeiul contractului de credit nr. x/20.02.2008 în intervalul 20.02.2008-17.09.2010 și dobânda stabilită la nivelul LIBOR la 3 luni + marjă 4,3 p.p. pe an calculată pentru același interval. Au fost păstrate în rest dispozițiile sentinței apelate.
Atât reclamanții B. și A., cât și pârâta C. S.A. au declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 979A din 26 mai 2017, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.
A fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursurilor, prin care s-a constatat că acestea nu sunt admisibile.
Completul de filtru, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ. a dispus, prin încheierea din data de 21 februarie 2018, comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere.
Părțile nu au depus puncte de vede cu privire la raport.
Analizând recursurile declarate, Înalta Curte constată că sunt inadmisibile, pentru următoarele considerente:
Recursurile deduse judecății au ca obiect decizia civilă nr. 979A din 26 mai 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă .
Decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, aceasta neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit căreia hotărârile susceptibile de recurs sunt cele date în apel, cele date potrivit legii fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.
Art. 101 din C. proc. civ. prevede că:
"(1) În cererile privitoare la executarea unui contract ori a unui alt act juridic, pentru stabilirea competenței instanței se va ține seama de valoarea obiectului acestuia sau, după caz, de aceea a părții din obiectul dedus judecății. (2) Aceeași valoare va fi avută în vedere și în cererile privind constatarea nulității absolute, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea actului juridic, chiar dacă nu se solicită și repunerea părților în situația anterioară, precum și în cererile privind constatarea existenței sau inexistenței unui drept".
Prin cererea dedusă judecății, reclamanții au învestit instanța cu două capete principale de cerere, ce vizează nulitatea parțială a clauzelor contractelor de credit încheiate cu pârâta, respectiv: contractul nr. x din 20.02.2008 și nr. x din 22.12.2006.
Se constatată că prin contractul de credit x din 22.12.2006, pârâta a acordat reclamanților suma de 164.900 CHF. La momentul încheierii contractului, cursul oficial al BNR pentru CHF era de 2,0968 RON/CHF, valoarea actului juridic fiind, așadar de 345.762,32 RON.
Prin contractul x din 20.02.2008 a fost refinanțat creditul inițial, pârâta acordând reclamanților suma de 409.000 CHF. La momentul încheierii contractului, cursul oficial al BNR pentru CHF era de 2,2592 RON/CHF, valoarea actului juridic fiind, așadar de 924.012,8 RON.
Conform dispozițiilor art. 99 alin. (2) din C. proc. civ., "În cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeași cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecății printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt."
Potrivit art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. "În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2016 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv ".
Cererea de chemare în judecată a fost introdusă la data de 18 februarie 2016, la acel moment fiind în vigoare Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., publicată în Monitorul Oficial al României nr. 89 din 12 februarie 2013.
Prin decizia nr. 369 din 30 mai 2017 pronunțată de Curtea Constituțională, a fost admisă excepția de neconstituționalitate a sintagmei "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.
În considerentele acestei decizii (paragraful 32) s-a reținut că, efectul constatării neconstituționalității sintagmei "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în condițiile prorogării de la aplicare, până la 1 ianuarie 2019, a dispozițiilor art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., este acela că, de la data publicării prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, urmează a se aplica prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în sensul că sunt supuse recursului toate hotărârile pronunțate, după publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, în cererile evaluabile în bani, mai puțin cele exceptate după criteriul materiei, prevăzute expres în tezele cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013.
În condițiile în care caracterul obligatoriu al deciziilor Curții Constituționale vizează atât dispozitivul, cât și considerentele pe care acesta se sprijină (Decizia Curții Constituționale nr. 1/1995), rezultă că sintagma privitoare la pragul valoric de 1.000.000 RON inclusiv nu se va mai aplica recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în apel, ulterior publicării în Monitorul Oficial a deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale.
Decizia nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale a fost publicată în Monitorul Oficial al României la data de 20 iulie 2017.
Per a contrario, hotărârilor pronunțate în apel anterior publicării în Monitorul Oficial a deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale, cum este și cazul deciziei recurate în prezenta cauză, care a fost pronunțată la data de 26 mai 2017, li se aplică pragul valoric de 1.000.000 RON, reglementat de prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013.
În speță, raportat și la prevederile mai sus enunțate, se constată că valoarea pretențiilor este sub pragul de 1.000.000 RON prevăzut de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013.
Înalta Curte are în vedere și dispozițiile art. 634 alin. (1) pct. 4 și alin. (2) din noul C. proc. civ., potrivit căruia, sunt definitive, de la data pronunțării, hotărârile date în apel, fără drept de recurs.
Potrivit dispozițiilor art. 457 alin. (1) din noul C. proc. civ., "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei."
Așa fiind, decizia ce formează obiectul prezentei cauze are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 129 din Constituția României și de art. 457 din C. proc. civ.
În consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va respinge recursurile ca inadmisibile.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile declarate de recurenții - reclamanți B. și A. și de recurenta-pârâtă C. S.A. împotriva deciziei civile nr. 979A din 26 mai 2017, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, ca inadmisibile.
Fără nicio cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 aprilie 2018.