ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1122/2018

Ședința publică din data de 23 martie 2018

Deliberând asupra cererii de revizuire de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Galați sub nr. x/2017, la data de 27.07.2017, revizuentul A. a formulat, în contradictoriu cu intimata D.G.R.F.P. Galați, prin A.J.F.P. Vrancea, cerere de revizuire a deciziei civile nr. 224 din 21.06.2017, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția a II - a civilă, în dosarul nr. x/2015.

În motivarea cererii de revizuire, întemeiată, în drept, pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., s-a arătat că între decizia a cărei revizuire se cere și decizia nr. 1474/27.06.2017, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția a II - a civilă în dosarul nr. x/2015 este o contradicție evidentă, în cele două cauze existând identitate de părți și obiect.

Prin sentința civilă nr. 868/16.11.2016 Tribunalului Vrancea, în dosarul nr. x/2015, a fost admisă contestația formulată de A., hotărâre ce a fost confirmată în recurs prin decizia nr. 1474/27.06.2017 a Curții de Apel Galați.

Revizuentul precizează că suma de bani pe care se presupune că ar datora-o către i-a fost imputată de două ori, de către D.G.R.F.P. în mod direct, prin emiterea Deciziei nr. 19 din 06.04.2015, cât și de către CII B., în calitate de lichidator al S.C. C. S.R.L. Suraia. De altfel, A. a fost cercetat penal alături de fiul său, în dosarul penal nr. x/2014, pentru infracțiunea de evaziune fiscală, iar pentru revizuent s-a dispus clasarea în data de 23.03.2016, reținându-se că acesta nu a efectuat niciun act de administrare efectivă a societății. Prejudiciul stabilit prin expertiza contabilă a fost achitat de către D., așa cum se reține în conținutul ordonanței parchetului

Pentru motivele expuse succint mai sus, revizuentul a solicitat retractarea deciziei criticate și, pe cale de consecință, schimbarea în tot a acesteia, iar pe fond, respingerea cererii de atragere a răspunderii patrimoniale formulată în cauză.

Intimata D.G.R.F.P. Galați, prin A.J.F.P. Vrancea, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă, arătând că în cauză nu se poate reține existența a două hotărâri potrivnice și încălcarea autorității de lucru judecat a primei hotărâri.

Prin decizia civilă nr. 336/A din 17.10.2017, Curtea de Apel Galați, secția a II - a civilă a admis excepția necompetenței materiale în soluționarea cauzei, invocată din oficiu de această instanță și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 17.11.2017, sub același număr.

Examinând cererea de revizuire dedusă judecății, în raport cu dispozițiile art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Cererea de revizuire este întemeiată, în drept, pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în conformitate cu care:

"Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: 8. exista hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri;" Potrivit art. 509 alin. (2) din C. proc. civ., "pentru motivele de revizuire prevăzute la alin. (1) pct. 3, dar numai in ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7-10 sunt supuse revizuirii si hotărârile care nu evoca fondul.

Fundamentul motivului de revizuire reglementat de textul legal sus menționat îl reprezintă autoritatea de lucru judecat și presupune îndeplinirea mai multor condiții cumulative: să existe hotărâri definitive contradictorii, hotărârile să fie pronunțate în aceeași pricină, deci, să existe tripla identitate de elemente, părți, obiect și cauză, hotărârile să fie pronunțate în dosare diferite, iar în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu se fi discutat.

Așadar, revizuirea pentru contrarietate de hotărâri își are suportul logic în respectarea puterii lucrului judecat, în situația în care instanțele au dat soluții contrare, a căror executare este imposibilă ca urmare a faptului ca fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabila, iar ieșirea din situația anormală, creată de existența hotărârilor potrivnice, nu se poate realiza decât prin revizuirea și anularea ultimei hotărâri, care înfrânge principiul autorității de lucru judecat.

În speță, nu se poate reține existența a două hotărâri potrivnice, date în soluționarea aceluiași litigiu.

I) Astfel, în cauza ce a format obiectul dosarului nr. x/2015 al Tribunalului Vrancea, A. - revizuentul din prezenta cauză - în calitate de contestator, a formulat, în contradictoriu cu intimata D.G.R.F.P. Galați, prin A.J.F.P. Vrancea, contestație privind Decizia nr. 35 din 28.05.2015, emisă de intimată în temeiul dispozițiilor art. 27 alin. (2) lit. b) din O.G. nr. 92/2003 (Codul de procedură fiscală), potrivit cărora pentru obligațiile de plată restante ale debitorului declarat insolvabil, în condițiile prezentului cod, răspund solidar cu acesta administratorii, asociații, acționarii și orice alte persoane care au provocat insolvabilitatea persoanei juridice debitoare prin înstrăinarea sau ascunderea, cu rea-credință, sub orice formă, a activelor debitorului.

Prin sentința civilă nr. 868/16.11.2016, Tribunalul Vrancea a admis contestația împotriva acestui act administrativ-fiscal, hotărâre ce a fost confirmată în recurs, prin decizia nr. 1474/27.06.2017 a Curții de Apel Galați.

II) Cel de-al doilea dosar, înregistrat pe rolul Tribunalului Vrancea sub nr. x/2015/a1, a avut ca obiect acțiunea prin care lichidatorul debitoarei S.C. C. S.R.L., respectiv Cabinetul Individual de Insolvență B., a formulat, în contradictoriu cu administratorul statutar A., cerere de atragere a răspunderii personale a acestuia din urmă, în temeiul art. 169 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 85/2014, potrivit căruia, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului judiciar, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte sau întregul pasiv al debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, fără să depășească prejudiciul aflat în legătură de cauzalitate cu fapta respectivă, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice alte persoane care au contribuit la starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte: d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea. În cazul nepredării documentelor contabile către administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar, atât culpa, cât și legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu se prezumă. Prezumția este relativă;

Prin sentința civilă nr. 19 din 26.01.2017, Tribunalul Vracea, secția a II -a civilă și de contencios administrativ și Fiscal, a admis acțiunea de atragere răspundere personală formulată de lichidatorul CII B. pentru pasivul debitoarei S.C. C. S.R.L. și a obligat administratorul statutar - A. - să suporte pasivul debitoarei în sumă de 132.289 RON, dispunându-se executarea sentinței potrivit dispozițiilor art. 173 din Legea nr. 85/2014.

Această sentință civilă a rămas definitivă prin decizia civilă nr. 224/2017/21.06.2017, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția a II - a civilă, a cărei revizuire se solicită în cauza de față.

Din cele mai sus expuse rezultă cu evidență faptul că între pricinile soluționate prin hotărârile a căror contrarietate se invocă nu există identitate de părți și cauză juridică, condiții sine qua non pentru existența autorității de lucru judecat.

Trebuie menționat că instanța competentă să se pronunțe asupra revizuirii întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu exercită un control judiciar asupra legalității și temeiniciei hotărârilor contradictorii, nu are căderea să aprecieze care dintre hotărârile considerate potrivnice conține soluția corectă, ci verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunțată cu încălcarea principiului autorității de lucru judecat ce rezultă din prima hotărâre, în caz afirmativ procedând la anularea ultimei hotărâri.

Norma amintită conferă părților dreptul de a uza de calea extraordinară de atac, de retractare, a revizuirii, numai în situația în care există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, ipoteză care în cauză nu este realizată.

Pentru aceste considerente, constatând că în cauză nu sunt îndeplinite cerințele prescrise de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 224/2017 din 21 iunie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2015.

Cu recurs la Completul de 5 Judecători.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 martie 2018.