ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1802/2019

Ședința publică din data de 17 octombrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a Civilă la data de 25.10.2013 sub nr. x/2013, reclamanta Operativ Logistic S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta A. S.A. solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună: obligarea paratei la plata sumei de 745.675,06 RON cu titlu de daune interese, reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat de rambursarea de către parata a tichetelor de masa si cadou cu încălcarea prevederilor contractuale si legale; obligarea paratei la rambursarea către reclamantă a plații nedatorate in cuantum de 69.553,58 RON, reprezentând contravaloarea tichetelor de masa si cadou decontate de reclamanta in condițiile în care au fost rambursate de parata după data încetării contractului; obligarea paratei la rambursarea către reclamantă a plații nedatorate in cuantum de 1.088.463,26 RON, reprezentând contravaloarea tichetelor cadou si tichetelor de masa achitate integral de reclamanta fără temei contractual; obligarea paratei la plata dobânzilor aferente plaților nedatorate,calculate de la data introducerii cererii de chemare in judecata pana la data plații efective; obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata pricinuite de prezentul litigiu.

B. S.R.L., a formulat cerere de intervenție accesorie în interesul reclamantei Operativ Logistic S.R.L. prin care a solicitat: admiterea în principiu a cererii de intervenție accesorie în interesul reclamantei C., societate aflata în lichidare; pe fondul cauzei a solicitat admiterea acțiunii formulată de reclamantă; cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 5756 din 20 noiembrie 2014 pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2013, s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. OPERATIV LOGISTIC S.R.L. în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.A., ca neîntemeiată.

Totodată, s-a respins cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienta B. S.R.L., ca neîntemeiată.

La data de 22.06.2015, reclamanta S.C. OPERATIV LOGISTIC S.R.L. a formulat apel împotriva sentinței civile nr. 5756 din 20 noiembrie 2014 pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2013, prin care a solicitat admiterea apelului si, in principal,anularea sentinței atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare, iar in subsidiar schimbarea sentintei si admiterea actiunii.

Prin decizia civilă nr. 1968A/27.11.2015 a Curții de Apel București, secția a VI a civilă, s-a admis apelul, s-a anulat în parte sentința, trimițându-se cauza spre rejudecare pe capetele 2, 3 și 4 ale acțiunii către instanța inițial investită. Au fost menținute restul dispozițiilor.

Împotriva aceste decizii a declarat recurs pârâta S.C. A. S.A..

Prin decizia civilă nr. 413/08.03.2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2013, s-a admis recursul, fiind casata decizia cu trimitere spre rejudecare.

Prin încheierea nr. 1694 din 15.11.2017, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Înalta Curte a respins cererea formulată de petenta A. S.A. privind lămurirea dispozitivului deciziei nr. 413 din 8 martie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2013.

După casare, dosarul a fost reînregistrat pe rolul secției a VI a Civile a Curții de Apel București la data de 18.07.2017, sub nr. x/2013*.

Prin decizia nr. 200 A din 2 februarie 2018, Curtea de Apel București, secția a VI- a civilă a admis apelul după casare formulat de apelanta C. prin lichidator D. împotriva sentinței civile nr. 5756 din 20 noiembrie 2014 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2013, în contradictoriu cu intimații A. S.A. și B. S.R.L.; a anulat în parte sentința atacată și a trimis către instanța inițial investită spre rejudecare cauza în ceea ce privește capetele 2, 3, precum și pe capătul accesoriu privind dobânda aferenta petitului 2 si 3 al acțiunii; a menținut restul dispozițiilor sentinței apelate.

Împotriva deciziei nr. 200 A din 2 februarie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI- a civilă, recurenta-pârâtă A. S.A.a declarat recurs.

Recurenta-pârâtă și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 din C. proc. civ., susținând, în esență, că prin hotărârea pronunțată de instanța de apel în rejudecare au fost încălcate reguli de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, respectiv că hotărârea pronunțată de instanța de apel cuprinde motive contradictorii.

Astfel, în argumentarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., recurenta-pârâtă a susținut următoarele:

Prima instanță a motivat soluția dată capetelor de cerere întemeiate pe plată nedatorată. Există o argumentație clară și logică atât în sensul că Operativ Logistic nu a avut vreodată calitatea de solvens, pentru că nu a fost proprietar al contravalorii tichetelor, cât și în sensul că plata nu a fost făcută din eroare, adică reclamanta își invocă propria culpă.

În ceea ce privește soluția dispusă de instanța de apel, în sensul trimiterii cauzei spre rejudecare pentru capetele 2, 3 și 4 ale acțiunii pentru o pretinsă nemotivare a soluției date acestor capete de cerere de către prima instanța, s-a solicitat a se observa că decizia instanței de apel este nelegală.

Astfel, concluzia instanței de apel este rezultatul unei analize superficiale a hotărârii apelate, fiind încălcate prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., pentru că, din lecturarea considerentelor sentinței pronunțate de Tribunalul București, se poate observa cu ușurință faptul că soluția dispusă de prima instanță a fost motivată, așa încât instanța de apel a făcut o apreciere eronată atunci când a considerat că lipsește motivarea pentru capetele de cerere 2, 3 și 4.

Pretențiile care fac obiectul acțiunii intimatei Operativ Logistic sunt fundamentate pe condițiile răspunderii civile contractuale, în ceea ce privește primul capăt de cerere, și pe plată nedatorată, în ceea ce privește capetele doi și trei ale acțiunii.

S-a mai arătat că, în conformitate cu dispozițiile art. 11 alin. (3) din Legea nr. 193/2006 (art. 10.3. lit. a) din Normele Metodologice) și ale art. 7 alin. (3) din Legea nr. 142/1998 (art. 21 din Normele Metodologice), decontarea tichetelor de masa/cadou/de creșă de către angajatori se va realiza la solicitarea unităților emitente în baza unor facturi de livrare a tichetelor, iar ulterior se va realiza decontarea tichetelor între unitățile afiliate (magazinele care le-au recepționat) și unitățile emitente (C.), acestea din urmă reținându-și un comision de decontare.

Aceste norme legale sunt prezentate și de prima instanță în considerentele hotărârii apelate (paragraful 1, pag. 14) atunci când analizează condițiile răspunderii civile contractuale, norme la care prima instanță a făcut referire și atunci când a analizat capetele de cerere întemeiate pe plata nedatorată.

Altfel spus, nu era necesară o reluare a considerentelor deja expuse, fiind suficientă trimiterea la acele considerente care sunt comune unei motivări pe toate capetele de cerere.

Recurenta a mai arătat că în motivarea soluției dispuse de prima instanță sunt analizate condițiile răspunderii civile contractuale și se stabilește faptul că din probele administrate nu s-a făcut dovada existenței unui prejudiciu în patrimoniul apelantei.

De asemenea, sunt analizate de către tribunal și condițiile necesare a fi întrunite pentru a putea vorbi despre o plată nedatorată.

Recurenta a susținut că instituția plății nedatorate a fost analizată în cadrul considerentelor hotărârii Tribunalului București ce a fost anulată de instanța de apel, astfel încât nu există nicio vătămare a intimatei-apelante de natură să atragă anularea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Astfel, urmare a unei juste analize a condițiilor particulare ale spetei, prima instanță constată că nu putem vorbi despre o plată nedatorată care să fi fost efectuată de Operativ Logistic către A. întrucât intimata a efectuat plata executându-si obligația de decontare a tichetelor asumată prin contractul de afiliere. Prin urmare, plata efectuată de intimată nu a fost efectuată din eroare, ci în deplină cunoștință de cauză, conform prevederilor convenției de afiliere și a practicilor comerciale stabilite între cele două societăți.

Întocmai cum constată atât instanța de apel, cât și prima instanță în motivarea soluțiilor dispuse, pretinsa eroare întemeiată pe volumul decontărilor nu poate fi primită dată fiind autorizarea specială a intimatei-reclamante de a opera cu astfel de instrumente de plată și bilete de valoare și deci această calitate de profesionist.

În concluzie, în situația în care prima instanță a stabilit că nu sunt întrunite condițiile plății nedatorate, iar Operativ Logistic nu are calitatea de solvens, faptul că prima instanța a respins prin soluția dispusă susținerile Operativ Logistic privind pretinsa efectuare a unor plăți nedatorate (ca urmare a decontărilor realizate după încetarea convenției de afiliere sau fără a exista convenție de afiliere) nu pot conduce la concluzia că soluția dispusă de prima instanță de respingere a capetelor 2, 3 și 4 nu a fost motivată.

În speță, motivarea primei instanțe este întrutotul argumentată și legală, fiind ușor de deslușit silogismul logico-juridic aplicat de către prima instanță.

În schimb, instanța de apel a considerat că nu s-a răspuns la toate susținerile părții reclamante și, sub acest aspect, nu ar fi posibilă exercitarea unui control asupra temeiniciei și legalității soluției primei instanțe astfel încât hotărârea apelată trebuie anulată, fiind imposibilă soluționarea pe fond a apelului.

Premisa este falsă, întrucât prima instanță nu a făcut doar o expunere teoretică a condițiilor privind plata nedatorată, ci, dimpotrivă, a analizat în concret, în raport de situația de fapt expusă de reclamantă, de ce nu sunt întrunite acele condiții esențiale (privind eroarea și calitatea de solvens), așa încât era inutilă o analiză a tuturor susținerilor făcute de reclamantă pe fondul capetelor de cerere întemeiate pe plată nedatorată.

Ca atare, întrucât prima instanță a respectat exigențele art. 425 C. proc. civ., viziunea instanței de apel asupra considerentelor hotărârii primei instanțe nu poate fi susținută legal, fiind fundamentată pe o încălcare a prevederilor art. 425 C. proc. civ.

În argumentarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., recurenta-pârâtă a susținut următoarele:

Pentru motivele expuse anterior și, observând dispozițiile din cadrul hotărârii recurate prin care se arată pe de o parte că "singurele referiri făcute în considerentele sentinței civile nr. 5756/20.11.2014 la capetele 2 și 3 ale acțiunii se află la pagina 15 a hotărârii, ultimele paragrafe," precum și faptul că tribunalul a precizat că nu sunt îndeplinite condițiile plății nedatorate, însă pe de altă parte se reține că "tribunalul nu a furnizat niciun argument pentru înlăturarea celor invocate de reclamantă în susținerea și motivarea capetelor 2 și 3 ale cererii de chemare în judecată", se apreciază că instanța de apel a realizat și o motivare contradictorie.

Astfel, inițial instanța de apel a reținut că tribunalul a precizat de ce părțile cauzei nu au calitate de solvens și de accipiens, adică de ce nu sunt îndeplinite condițiile ca părțile cauzei să fie și părți ale raportului juridic întemeiat pe instituția plății nedatorate. În continuare însă, instanța de apel a apreciat în mod greșit și în contradicție cu cele reținute în cadrul paragrafului 2, fila x din hotărârea recurată faptul că instanța de fond nu ar fi prezentat niciun motiv pentru a respinge capetele 2 și 3 din acțiunea reclamantei, precum și că nu ar putea fi examinate apărările A. privind neîndeplinirea condițiilor plății nedatorate întrucât ar lipsi considerentele tribunalului cu privire la acest aspect (ultimul paragraf, fila x).

Or, așa cum s-a arătat deja, prin constatarea neîndeplinirii în cauză a uneia dintre condițiile esențiale ale instituției plății nedatorate - calitatea de solvens, respectiv de accipiens a părților, tribunalul a prezentat un argument important pentru pronunțarea unei soluții de respingere a pretențiilor care au făcut obiectul capetelor 2 și 3 ale acțiunii. Acest motiv prezentat de tribunal a făcut inutilă o analiză și a celorlalte susțineri formulate de reclamantă pe fondul capetelor de cerere întemeiate pe plată nedatorată.

Recurenta-pârâtă a solicitat, în sinteză, admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii atacate, în ceea ce privește soluția de anulare în parte a sentinței apelate și de trimitere a cauzei spre rejudecare către Tribunalul București pentru capetele 2 și 3 ale acțiunii, precum și pentru capătul de cerere accesoriu privind dobânda aferentă capetelor 2 și 3, și rejudecând a solicitat a se dispune respingerea ca nefondat a apelului formulat de Operativ Logistic și menținerea soluției pronunțate de Tribunalul București prin sentința civilă nr. 5756/20.11.2014 și cu privire la capetele nr. 2 și nr. 3 ale acțiunii, precum și a capătului de cerere accesoriu privind dobânda aferentă capetelor nr. 2 și nr. 3 ale acțiunii.

Înalta Curte a procedat la efectuarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, întocmit în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., care a fost comunicat părților, iar niciuna dintre acestea nu a depus punct de vedere.

Prin încheierea din 14 februarie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a admis, în principiu, recursul și a acordat termen la data de 17 octombrie 2019, pentru judecata pe fond a recursului.

Analizând decizia recurată, în raport de dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte va constata că recursul este fondat, având în vedere următoarele considerente:

Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. casarea unei hotărâri se poate cere "când prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității". Acest motiv de casare cuprinde, cu excepția regulilor reglementate de alte motive de casare, încălcarea oricăror reguli de procedură a căror nerespectare atrage nulitatea, indiferent dacă aceasta este condiționată sau nu de existența unei vătămări.

Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. privește ipoteza "când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei".

În speță, se constată că, invocând motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ., recurenta a susținut nelegalitatea deciziei instanței de apel în ceea ce privește soluția trimiterii cauzei spre rejudecare.

Se reține că, în primul ciclu procesual, prin decizia de casare a instanței supreme nr. 413/08.03.2017, a fost admis recursul, fiind trimisă cauza spre rejudecare instanței de apel pentru judecata pe fond a apelului, găsindu-se întemeiat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Înalta Curte, prin decizia de casare, a reținut că instanța de apel a încălcat principiul disponibilității, regula de procedură încălcată vizând faptul că aceasta a considerat, în mod eronat, că cererea de chemare în judecată are patru capete de cerere, deși prin acțiune reclamanta a solicitat, prin cele trei capete principale, obligarea pârâtei la plata unor pretenții, iar capătul ce privea obligarea pârâtei la plata dobânzilor aferente plăților nedatorate, calculate de la data introducerii cererii de chemare în judecată până la data plății efective, erau un capăt accesoriu, iar admiterea apelului și anularea în parte a sentinței și trimitea cauzei spre rejudecare pe capetele 2, 3 și 4, s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor legale. S-a mai reținut că, în considerentele deciziei, instanța de apel a făcut referire la petitele 2 și 3 ale cererii de chemare în judecată, pentru ca apoi, în dispozitivul deciziei să consemneze că va anula în parte sentința atacată și că va "trimite cauza spre rejudecare pe capetele 2, 3 și 4 ale acțiunii introductive".

Potrivit art. 501 C. proc. civ. "(1) În caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru instanța care judecă fondul. (2) Când hotărârea a fost casată pentru încălcarea regulilor de procedură, judecata va reîncepe de la actul anulat.(3) După casare, instanța de fond va judeca din nou, în limitele casării și ținând seama de toate motivele invocate înaintea instanței a cărei hotărâre a fost casată.(4) În cazul rejudecării după casare, cu reținere sau cu trimitere, sunt admisibile orice probe prevăzute de lege".

Din perspectiva motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. se reține încălcarea dispozițiilor prevăzute în decizia de casare, în sensul că instanța de apel avea obligația, în limitele deciziei de casare, să se pronunțe pe fondul cauzei și să soluționeze pricina în legătură cu capetele de cerere respective, iar nu să trimită cauza spre rejudecare instanței initial învestite. Așadar, potrivit deciziei de casare, instanța de apel trebuia să se pronunțe pe fondul cauzei.

În plus, dintr-un alt punct de vedere, Înalta Curte reține că, printre alte dispoziții, art. 480 alin. (3) C. proc. civ. prevede că trimiterea cauzei spre rejudecare poate fi dispusă o singură dată în cursul procesului.

Astfel, din economia dispozițiilor legale arătate, reiese că trimiterea spre rejudecare nu poate fi dispusă decât o singură dată în cursul procesului, textul fiind unul imperativ, edictat pentru asigurarea celerității procedurii judiciare și derulării acesteia într-un termen optim și previzibil. Această dispoziție consacră o soluție judicioasă, care dă eficiență caracterului devolutiv al apelului și evită prelungirea excesivă a ciclului procesual și aglomerarea jurisdicțiilor.

Prin hotărârea recurată în prezenta cauză, instanța de prim control judiciar a încălcat prevederile art. 480 alin. (3) C. proc. civ., cu consecința pronunțării unei hotărâri nelegale, întrucât textul menționat stabilește, printre altele, că trimiterea spre rejudecare poate fi dispusă o singură dată în cursul procesului.

Or, în cauză s-a mai dispus, o dată, prin decizia civilă nr. 1968A pronunțată la 27.11.2015 de Curtea de Apel București, secția a VI a civilă, trimiterea spre rejudecare, iar prin decizia recurată în prezenta cauză, respectiv nr. 200 A din 2 februarie 2018 a aceleiași curți de apel, cauza a fost trimisă, a doua oară, spre rejudecare instanței inițial învestite, desi aceasta avea obligația de a soluționa apelul pe fond.

Este adevărat că, prin cererea de apel, reclamanta a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare, însă aceasta nu justifică, în cazul judecării apelului după casare, trimiterea cauzei spre rejudecare a doua oară, în condițiile în care art. 480 alin. (3) C. proc. civ. prevede că trimiterea spre rejudecare poate fi dispusă o singură dată în cursul procesului, prin aceasta urmărindu-se respectarea cerinței duratei rezonabile a unui proces.

Prin urmare, întrucât decizia recurată este pronunțată cu nesocotirea dispozițiilor deciziei de casare (potrivit cărora instanța de apel avea obligația să se pronunțe pe fondul cauzei și să soluționeze cererea în legătură cu capetele de cerere respective, iar nu să trimită cauza spre rejudecare instanței initial învestite), precum și cu nesocotirea art. 480 alin. (3) C. proc. civ. (care stipulează, printre altele, că trimiterea spre rejudecare poate fi dispusă o singură dată în cursul procesului), devin incidente prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta solicitând admiterea recursului și casarea, în parte, a deciziei recurate.

Față de considerentele ce preced, Înalta Curte, găsind întemeiat motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., va admite recursul, va casa decizia recurată și va trimite cauza pentru soluționarea apelului, iar din această perspectivă nu mai este utilă analiza motivului subsecvent de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Pentru considerentele ce preced, având în vedere soluțiile pe care le poate pronunța instanța supremă, în temeiul art. 497 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa decizia recurată și va trimite cauza spre o nouă judecată aceleiași instanțe de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta S.C. A. S.A. împotriva deciziei nr. 200 A din 2 februarie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Casează decizia recurată și trimite cauza spre o nouă judecată aceleiași instanțe de apel.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 octombrie 2019.