ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1674/2019

HOTĂRÂRE

08.10.2019

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1674/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Ședința publică din data de 8 octombrie 2019

Asupra conflictului negativ de competență de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Caraș-Severin la 1 octombrie 2018, sub nr. x/2018, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K. și L. i-au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin și Ministerul Finanțelor Publice, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța:

să-i oblige pe pârâți la restituirea sumelor reținute cu titlu de impozit și contribuții sociale de stat pentru sumele plătite în temeiul deciziilor nr. 4293 din 12 noiembrie 2014, nr. 5448 din 12 noiembrie 2015, nr. 3196 din 10 septembrie 2014 și nr. 1121 din 3 martie 2015 ale Curții de Apel Craiova;

să-i oblige pe pârâți la actualizarea acestor sume cu indicele de inflație și dobânda penalizatoare, de la data reținerii acestora și până la data restituirii.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 139, art. 157 alin. (1) lit. k) și art. 187 din Legea nr. 227/2015, art. 62, lit. h) Codul fiscal și art. 278 pct. 1 C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 341 din 19 martie 2019, Tribunalul Caraș-Severin, secția I civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinți.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Caraș-Severin a evocat dispozițiile art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ., după care a constatat că reclamanții au calitatea de procurori în cadrul Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin, care are calitatea de pârât în prezenta cauză.

În aplicarea acestor dispoziții, același tribunal a reținut că este competentă instanța judecătorească de același grad, aflată în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află Tribunalul Caraș-Severin, respectiv Tribunalul Mehedinți.

Pe cale de consecință, Tribunalul Caraș-Severin a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinți.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinți la 18 aprilie 2019, sub același număr de dosar.

Prin încheierea din 30 mai 2019, Tribunalul Mehedinți a dispus disjungerea cauzei și formarea de dosare separate în privința unora dintre reclamanți, printre care și A., cererea acestuia fiind înregistrată rolul aceluiași tribunal sub nr. x/2019.

Prin sentința nr. 340/2019 din 8 iulie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul Mehedinți a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Caraș-Severin; a constatat că s-a ivit conflictul negativ de competență între cele două instanțe și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Mehedinți a constatat că reclamantul are calitatea de procuror și își desfășoară activitatea în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Secuiesc, începând cu 1 martie 2018, potrivit adeverinței nr. x/2019, eliberate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna.

Același tribunal a reținut că dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor.

Totodată, a constatat că această calitate trebuie să existe la momentul sesizării instanței. Or, la momentul promovării acțiunii, 1 octombrie 2018, reclamantul își desfășura activitatea, în calitate de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Secuiesc, din circumscripția teritorială a Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna.

În aceste condiții, Tribunalul Mehedinți a reținut că nu este competent material să soluționeze cauza, conform art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ.

Prin urmare, același tribunal a apreciat că reclamantul a învestit în mod legal Tribunalul Caraș-Severin, în favoarea căruia a declinat competența de soluționare a cauzei.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 5 octombrie 2019, sub nr. x/2019.

Analizând actele și lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două instanțe - Tribunalul Caraș-Severin și Tribunalul Mehedinți - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., în forma nemodificată prin Legea nr. 310/2018, față de data introducerii acțiunii - 1 octombrie 2018, "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea", iar potrivit art. 127 alin. (3) din același act normativ, "dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor".

În aplicarea acestor texte de lege, instanța supremă constată că reclamantul A., deținând funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Secuiesc, împreună cu alți reclamanți, deținând aceeași funcție la Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin, au învestit instanțele judecătorești cu o acțiune comună în materia conflictelor de muncă.

Cum art. 127 alin. (1) C. proc. civ. se aplică și procurorilor, conform alin. (3) aceluiași articol, rezultă că deținerea funcției de procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin a unora dintre reclamanții din acțiunea inițială exclude competența Tribunalului Caraș-Severin în soluționarea prezentei cauze.

În aceste condiții, competența revine uneia dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi competentă, potrivit legii.

De vreme ce Curtea de Apel Craiova, în circumscripția căreia se află Tribunalul Mehedinți, este una dintre curțile de apel aflate în vecinătatea Curții de Apel Timișoara, în circumscripția căreia se află Tribunalul Caraș-Severin, rezultă că Tribunalul Mehedinți este competent teritorial să soluționeze prezenta cauză.

Măsura administrativă a Tribunalului Mehedinți de disjungere a cauzei în privința reclamantului A. nu conduce la pierderea competenței sale, de vreme ce a operat prorogarea legală de competență în favoarea sa, ca urmare a incidenței art. 59 C. proc. civ., între drepturile reclamanților din acțiunea comună existând o strânsă legătură.

Pentru aceste motive, în aplicarea dispozițiilor art. 59 și art. 127 alin. (1) și (3), raportat la art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinți.