ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1415/2019

Ședința publică din data de 20 septembrie 2019

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 16/sind din 14 ianuarie 2019 pronunțată în dosarul nr. x/2017, Tribunalul Brașov a admis cererea de repunere în termen formulată de contestatorul A..

A respins excepția tardivității formulării contestației de contestatorul A., invocată de administratorul judiciar B. SPRL-FILIALA BRAȘOV, ca neîntemeiată.

A admis în parte contestația precizată formulată de contestatorul A. împotriva tabelului preliminar de creanțe al debitoarei S.C. C. S.R.L. - în insolvență, întocmit de administratorul judiciar B. SPRL - FILIALA BRAȘOV, și, în consecință, a dispus administratorului judiciar B. SPRL - FILIALA BRAȘOV înscrierea în tabelul preliminar de creanțe al debitoarei S.C. C. S.R.L. - în insolvență, a creditorului A., cu suma de 14.672,80 RON, în categoria creanțelor chirografare, conform art. 161 pct. 8 din Legea nr. 85/2014.

În baza art. 18 din O.U.G. nr. 51/2008, cheltuielile procesuale avansate de către stat în sumă de 200 RON, reprezentând taxa judiciară de timbru, s-a dispus să fie plătite de debitoarea S.C. C. S.R.L. - în insolvență.

A obligat debitoarea S.C. C. S.R.L. - în insolvență la plata către stat a sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli de judecată avansate de acesta. Fără alte cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței civile nr. 16/sind din 14 ianuarie 2019 pronunțată de Tribunalul Brașov, contestatorul A. a declarat apel.

Prin cererea de apel formulată, apelantul creditor A. a solicitat și sesizarea Curții Constituționale în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 159, 161 din Legea nr. 85/2014.

La termenul de judecată din 7 mai 2019, A. și-a susținut cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Prin încheierea din 7 mai 2019 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă, în dosarul nr. x/2017, a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 159 și ale art. 161 din Legea nr. 85/2014 cu privire la procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, formulată de apelantul A..

La 24 mai 2019, A. a transmis prin poștă cerere de repunere în termenul de recurs și cerere de recurs formulată împotriva "eventualei" încheieri prin care s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale.

În argumentarea cererii de repunere în termenul de recurs, A., arată că, după ședința din 7 mai 2019, "s-a simțit rău și nu a putut face vreun demers pentru exercitarea recursului", aspect ce rezultă din adeverința medicală anexată.

De asemenea, a învederat instanței că nu înregistrează venituri, nu are acces la internet, astfel că nu cunoaște care este soluția pronunțată de către Curtea de Apel Brașov asupra cererii de sesizare, respectiv dacă există vreo încheiere pronunțată, conform art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992.

Precizează că nu a putut ajunge la Făgăraș, pentru a-și înnoi adeverința medicală, aceasta fiind însă valabilă în continuare.

Solicită repunerea în termenul de recurs de 48 de ore de la "eventuala" pronunțare a "eventualei" încheieri de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 186 C. proc. civ., art. 21 și 24 din Constituție, art. 6 și art. 14 din CEDO.

În ceea ce privește cererea de recurs, fără a preciza motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., susține, în esență, ca fiind întrunite cerințele art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992 referitoare la admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale.

Solicită, în esență, admiterea recursului, casarea "eventualei" încheieri, dată în temeiul art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, și trimiterea cauzei spre rejudecare în ceea ce privește cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Examinând cu prioritate cererea de repunere în termenul de recurs, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Potrivit art. 186 alin. (1) C. proc. civ.:

"partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate".

În speță, încheierea recurată a fost pronunțată la 7 mai 2019, iar termenul de 48 de ore de la pronunțare, instituit de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a început să curgă de la acel moment conform art. 181 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Se reține că problema de sănătate, în dovedirea căreia recurentul a depus adeverință medicală, s-a ivit abia la 9 mai 2019, iar declararea recursului nu presupunea deplasarea la instanță ori efectuarea vreunui "demers", astfel cum justifică acesta, fiind suficientă simpla depunere a cererii de recurs la oficiul poștal sau transmiterea acestui act de procedură către instanță, prin orice alt mijloc reglementat de lege, și care nu presupune nici măcar deplasarea de la domiciliu.

În acest context, se cuvine a se menționa că inclusiv prezentul recurs, formulat la 24 mai 2019, a fost depus la poștă în aceleași condiții existente și la data de 9 mai 2019, după cum susține chiar recurentul în cererea sa de recurs, respectiv de pretinsă necunoaștere de către acesta a soluției pronunțate de către Curtea de Apel Brașov asupra cererii de sesizare, în sensul dacă există vreo încheiere pronunțată, conform art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, și de valabilitate a aceleiași adeverințe medicale emise la data de 9 mai 2019.

În consecință, cîtă vreme "împiedicarea" avută în vedere de dispozițiile art. 186 C. proc. civ. trebuie să fie reală și efectivă, în raport cu circumstanțele concrete ale cauzei, instanța constată că în speță nu se poate reține îndeplinirea cerințelor art. 186 alin. (1), astfel că cererea de repunere în termenul de declarare a recursului va fi respinsă.

Analizând excepția tardivității declarării recursului, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., raportat la prevederile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, cu referire la art. 181 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că excepția este întemeiată, motiv pentru care recursul va fi respins ca tardiv formulat pentru considerentele care succed:

Potrivit art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale:

"Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare."

Termenul de recurs instituit de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale este un termen legal, imperativ (peremptoriu) și absolut, astfel că, nerespectarea lui atrage sancțiunea decăderii părții din dreptul de a mai exercita calea de atac, concluzie ce rezultă din interpretarea prevederilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ., care statuează că atunci:

"când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Se constată că recursul a fost declarat la 24 mai 2019, iar în raport de pronunțarea încheierii recurate la 7 mai 2019, acesta a fost formulat cu depășirea termenului imperativ de 48 de ore de la pronunțare, fapt ce atrage sancțiunea decăderii părții din dreptul de a mai exercita calea de atac, recursul fiind lipsit de funcția sa procesuală, instanța neputând păși la examinarea motivelor invocate.

Distinct de cele reținute, este de menționat că potrivit art. 10 alin. (1) C. proc. civ. părțile au obligația ca, în condițiile legii, să îndeplinească desfășurarea și finalizarea procesului, să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător.

Cum în cauză, recursul a fost declarat cu depășirea termenului imperativ de 48 de ore de la pronunțarea hotărârii atacate, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) cu trimitere la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 185 C. proc. civ., urmează să respingă ca tardiv recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 7 mai 2019 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă, în dosarul nr. x/2017.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de repunere în termenul de recurs.

Respinge, ca tardiv, recursul formulat de recurentul A. împotriva încheierii din 7 mai 2019 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă, în dosarul nr. x/2017.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 septembrie 2019.