ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4997/2019

Ședința publică din data de 24 octombrie 2019

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, la data de 13.01.2017, reclamanții A.-acționar unic al S.C. B. S.R.L., C., S.C. B. S.R.L. și PFA C. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, anularea Rezoluției de clasare din 06.12.2016

1.2. Soluția primei instanțe

Prin sentința nr. 1852 din 19 mai 2017, Curtea de Apel București a admis excepția lipsei procedurii prealabile și a respins acțiunea reclamanților, ca inadmisibilă.

Împotriva acestei hotărâri, au formulat recurs reclamanții A.-acționar unic al S.C. B. S.R.L., C. și S.C. B. S.R.L., solicitând casarea hotărârii recurate, trimiterea cauzei insatnței competente în vederea rejudecării pe fond a cotnestației împotriva Rezoluției nr. 5734/IJ/3121/DIJ/2016 din 06.12.2016.

Au susținut recurenții că hotărârea primei instanțe este în contradicție cu Decizia nr. 397 din 03.07.2014 a Curții Constituționale prin care s-a constatat că sintagma "rezoluția de clasare este definitivă" din cuprinsul art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii este neconstituțională în ipoteza prevăzută de art. 45 alin. (4) din lege.

Procedura prealabilă administrativă nu este necesară, întrucât textul art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 este imperativ, nelăsând loc de interpretări. De asemenea, prin decizia menționată, Curtea Constituțională a explicat că accesul la justiție trebuie exercitat în mod liber fără să existe limitări legale care să fie de natură să creeze condiționalități în calea dreptului la libera petiționare.

Intimata-pârâtă Inspecția Judiciară a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Înalta Curte, examinând hotărârea atacată în raport de prevederile legale incidente, constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

4.1. În cauză, recurenții-reclamanți au învestit instanța de contencios administrativ cu examinarea legalității Rezoluției de clasare nr. 5734/IJ/3121/DIJ/06.12.2016, prin care s-a dispus, în temeiul dispozițiilor art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, clasarea sesizării formulate de petiționarii A., C., S.C. B. S.R.L. și PFA C..

Instanța de fond a respins acțiunea, ca inadmisibilă, constatând, în esență, că reclamanții nu au făcut dovada parcurgerii procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004 și că legea specială, Legea nr. 317/2014, nu conține nicio prevedere derogatorie cu privire la procedura prealabilă în cazul deciziei de clasare.

4.2. Înalta Curte reține că, în ședința Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție din data de 13 februarie 2017, a fost stabilit, cu titlu de principiu, că rezoluția de clasare a sesizării pronunțată de Consiliul Superior al Magistraturii-Direcția de Inspecție Judiciară în temeiul dispozițiilor art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, poate fi contestată, în fața instanței de contencios administrativ, fără îndeplinirea unei proceduri prealabile.

La adoptarea acestei soluții s-a avut în vedere aplicarea principiului prevăzut de art. 5 alin. (3) din C. proc. civ., referitor la judecarea pricinilor potrivit dispozițiilor edictate pentru instituția juridică asemănătoare (cea mai apropiată), în speță, a regimului juridic aplicabil acțiunii exercitate împotriva rezoluției de respingere a sesizării (art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată).

Aceasta este și soluția cristalizată la nivelul secției de contencios administrativ a Înaltei Curți (exempli gratia Deciziile nr. 75/2017, nr. 549/2017, nr. 1168/2017, nr. 130/2019).

4.3. Pentru aceste considerente, reținându-se că în mod eronat s-a apreciat, de către instanța de fond, cu privire la inadmisibilitatea acțiunii, fără a se mai intra în cercetarea fondului, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (2) și art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare instanței de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de A.-acționar unic al S.C. B. S.R.L., C. și S.C. B. S.R.L. prin administrator judiciar D. împotriva sentinței nr. 1852 din 19 mai 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 octombrie 2019.