ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 474/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Inspecția Judiciară din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, B. - procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Râmnicu Vâlcea și C. - procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea, a formulat contestație împotriva Rezoluției de clasare din 20 februarie 2015 dispusă în Dosar nr. x/2015, solicitând admiterea contestației, desființarea rezoluției inspectorului judiciar sau, după caz, a inspectorului - șef și trimiterea dosarului pentru continuarea procedurii disciplinare.

Prin Sentința civilă nr. 2485 din 6 octombrie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Inspecția Judiciară din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, B. - procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Râmnicu Vâlcea și C. - procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea.

Împotriva Sentinței civile nr. 2485 din 6 octombrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A., care a invocat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din Noul C. proc. civ.

Prin primul motiv de recurs prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.: ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei") recurentul susține că motivarea instanței de fond este superficială și nu cuprinde motivele pe care se întemeiază.

Prin cel de-al doilea motiv de recurs prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.: ("când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material") arată că, judecătorul fondului a acceptat fără nicio motivare un fapt nereal, respectiv faptul că în speță nu s-a dispus începerea cercetării prealabile pentru că nu existau indiciile săvârșirii unei abateri care să poată fi sancționată.

Intimata-pârâtă Inspecția Judiciară a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică.

3.1. Examinarea recursului în completul de filtru, în condițiile art. 499 C. proc. civ.

Prin raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, s-a apreciat că recursul este inadmisibil.

Raportul a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 14 decembrie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.

La termenul din camera de consiliu din 14 decembrie 2017, Completul de filtru, în raport cu dispozițiile art. 47 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, astfel cum a fost modificată și completată, a pus în vedere părților să-și prezinte punctul de vedere asupra admisibilității recursului.

La data de 29 ianuarie 2018, recurentul a depus un memoriu prin care a solicitat admiterea recursului și a precizat că nu este de acord cu soluția propusă. În cuprinsul memoriului recurentul susține că punctul 4 din raportul asupra admisibilității în principiu a recursului constituie o acțiune premeditată. Raportul a fost depus la dosarul cauzei la data de 31 august 2017 precizând anticipat că "În raport de decizia de unificare a practicii judiciare luată în ședința din 9 octombrie 2017 a Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal va fi invocată din oficiu excepția inadmisibilității recursului, raportat la art. 47 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, în sensul că această prevedere este incidentă și în ipoteza rezoluției de clasare".

În legătură cu memoriul depus, Înalta Curte arată că data menționată în finalul raportului asupra admisibilității în principiu a recursului ce formează obiectul Dosarului nr. x/2015 reprezintă numai data depunerii la dosar a proiectului de raport și nu forma finală a acestuia, așa cum statuează dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

La data de 14 decembrie 2017 termen acordat în Camera de Consiliu, Completul de filtru a analizat raportul, l-a finalizat și a dispus comunicarea lui. Rezultă așadar că, în mod judicios și firesc, s-a avut în vedere Hotărârea anterioară a Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, din data de 9 octombrie 2017.

3.2. Analizarea condițiilor de admisibilitate în principiu a recursului

Analizând, cu prioritate, regularitatea învestirii sale cu recursul de față, Completul de filtru reține că, în ședința Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție din data de 9 octombrie 2017, în unanimitate, a fost adoptată soluția de unificare a practicii în sensul că, în ipoteza în care contestația formulată împotriva rezoluției de clasare a sesizării pronunțată de Consiliul Superior al Magistraturii-Direcția de Inspecție Judiciară în temeiul dispozițiilor art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, a fost soluționată pe fond de prima instanță prin prisma dispozițiilor de procedură din Legea nr. 317/2004, recursul este inadmisibil.

Completul de filtru reține că, dispozițiile art. 47 din Legea nr. 317/2004, au următoarea formă:

"Art. 47. - (1) În cazul în care sesizarea s-a făcut potrivit art. 45 alin. (2), inspectorul judiciar poate dispune, prin rezoluție scrisă și motivată:

a) admiterea sesizării, prin exercitarea acțiunii disciplinare și sesizarea secției corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii;

b) clasarea sesizării, în cazul în care aceasta nu este semnată, nu conține datele de identificare ale autorului sau indicii cu privire la identificarea situației de fapt care a determinat sesizarea, precum și în cazul prevăzut la art. 45 alin. (4) lit. b); rezoluția de clasare este definitivă;

c) respingerea sesizării, în cazul în care se constată, în urma efectuării cercetării disciplinare, că nu sunt îndeplinite condițiile pentru exercitarea acțiunii.

(2) În cazul prevăzut la alin. (1) lit. b), se poate face o nouă sesizare, cu respectarea condițiilor prevăzute de lege.

(3) Rezoluția inspectorului judiciar este supusă confirmării inspectorului-șef. Inspectorul-șef poate dispune completarea cercetării disciplinare de către inspectorul judiciar. Completarea se efectuează de către inspectorul judiciar în termen de cel mult 30 de zile de la data când a fost dispusă de către inspectorul-șef.

(4) Rezoluția inspectorului judiciar poate fi infirmată de inspectorul-șef, în scris și motivat, acesta putând dispune, prin rezoluție scrisă și motivată, una din soluțiile prevăzute la alin. (1) lit. a) sau c).

(5) Rezoluția de respingere a sesizării prevăzută la alin. (1) lit. c) și alin. (4) poate fi contestată de persoana care a formulat sesizarea la secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București, în termen de 15 zile de la comunicare, fără îndeplinirea unei proceduri prealabile.

(6) Soluțiile pe care le poate pronunța secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București sunt:

a) respingerea contestației;

b) admiterea contestației și desființarea rezoluției inspectorului judiciar sau, după caz, a inspectorului-șef și trimiterea dosarului pentru continuarea procedurii disciplinare.

(7) Hotărârea secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București este irevocabilă."

Astfel, față de soluția de principiu adoptată, de aplicare prin analogie a prevederilor legale sus-enunțate, și față de dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu dispozițiile art. 47 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, se constată că Sentința civilă nr. 2485 din 6 octombrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin care prima instanță a soluționat pe fond contestația formulată de A. împotriva Rezoluției nr. 37/IJ/14/DIP/2015 emise de Inspecția Judiciară prin care s-a dispus clasarea sesizării sale, este definitivă (irevocabilă, în formularea Legii nr. 314/2004).

Potrivit art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., sunt supuse recursului "hotărârile date în apel, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile exprese prevăzute de lege".

Prevederile art. 634 alin. (1) din C. proc. civ. arată că sunt hotărâri definitive "hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului".

În cauză, recurentul a formulat recurs împotriva unei hotărâri care, față de aplicarea dispozițiilor anterior reținute, este definitivă.

Prin urmare, instanța de control judiciar constată că recurentul nu are deschisă calea de atac exercitată împotriva sentinței atacate, care nu face parte din categoria celor supuse recursului, având caracter definitiv.

Pentru considerentele expuse, Completul de filtru, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge recursul, ca inadmisibil, decizia urmând a fi comunicată părților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinței civile nr. 2485 din 6 octombrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 februarie 2018.

Procesat de GGC - LM