ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3577/2018

Asupra cauzei de față, prin raportare la dispozițiile art. 499 din C. proc. civ., constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 1561/AP din 05 octombrie 2017 a Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, s-au decis următoarele:

"Admite apelul formulat de apelantul pârâtul Municipiul Brașov prin Primar, împotriva sentinței civile nr. 231 din17.12.2015 a Tribunalului Brașov, pe care o schimbă în parte în sensul că:

Respinge contestația formulata de contestatorul A. în contradictoriu cu intimatul Municipiul Brașov prin Primar cu privire la Dispoziția Primăriei Municipiului Brașov nr. 4996 din 19.11.2014, pe care o menține.

Păstrează dispozițiile din sentință referitoare la admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a intimatei S.C. B. B. S.A. si la respingerea contestației in contradictoriu cu acesta intimată.

Păstrează dispozițiile din sentință referitoare la respingerea restului pretențiilor con testatorului in contradictoriu cu intimatul Municipiul Brașov, prin Primar.

Obligă intimatul A. să plătească suma de 3.000 de RON, cheltuieli de judecata pentru fond și suma de 4.230 Iei, cheltuieli de judecata in apel, reprezentând costul expertizei tehnice topografice, către apelantul Municipiul Brașov".

Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamantul A., înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 11.04.2018 și repartizat completului de judecată CF 11. Cererea de recurs a fost comunicată intimaților care au depus întâmpinare, în termen legal, prin care au invocat inadmisibilitatea caii de atac.

La data de 12 iunie 2018 magistratul-asistent a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin raport apreciindu-se că recursul nu este admisibil.

Completul de filtru Cil, la data de 12 iunie 2018, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia, pentru ca părțile să își exprime punctele de vedere, astfel cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Potrivit dovezilor aflate la filele 47-49 din dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților, care au depus puncte de vedere la raport.

Constatându-se încheiată această etapă a procedurii de filtru, dosarul a fost înaintat completului de judecată în vederea stabilirii termenului pentru soluționarea căii de atac.

S-a fixat termen pentru judecarea recursului la data de 11 octombrie 2018, în temeiul art. 493 alin. (4) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., fără citarea părților.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul A. a formulat contestație împotriva Dispoziției Primăriei Municipiului Brașov nr. 4996 din 19.11.2014, în contradictoriu cu pârâții Municipiul Brașov prin primar și S.C. B. S.A., prin care a solicitat modificarea acesteia în conformitate cu titlul executoriu reprezentat de sentința civilă 276/S/2000 și cu expertiza 437/2000, care au fost somate prin executor judecătoresc cu nr. 779/2001, înregistrate la Primăria Brașov sub nr. x/2001.

S-au solicitat daune materiale în cuantumul veniturilor Primăriei Brașov indexate cu rata inflației și dobânda bancară, venituri care au fost obținute ani de zile prin închirierea ilegală a terenului reclamantului, în suprafață de 382,60 mp, pentru garaje și locuri de parcare improvizate ca urmare a nerespectării legii, care este hotărârea judecătorească 276/S/2000, venituri obținute pentru garaje improvizate, neînscrise în cartea funciară, respectiv locuri de parcare pentru autoturisme particulare, pentru care s-a solicitat obligarea Primăriei să depună la dosar actele doveditoare ale acestor venituri.

S-a solicitat acordarea de daune morale în sumă de 15.000 RON pentru disconfortul creat atât prin nerespectarea hotărârii judecătorești nr. 276/S/2000 cât și a dispoziției executorului judecătoresc 779/2001 prin care a fost lipsit de terenul său în suprafață de 382,6 mp, timp de peste 14 ani.

S-a solicitat modificarea dispoziției contestate și prin dispunerea anulării Deciziei 539/2002 a S.C. C. S.A., emisă iară știința și acordul său privind o justă și dreaptă despăgubire, deci ilegal și din acest punct de vedere și prin care nu s-a acordat și nu s-a achitat nici un fel de despăgubiri în acest interval, de 12 ani, ca fiind lovită de nulitate prin încălcarea legii titlului executoriu al sentinței civile 276/S/2000, care include expertiza 437/2000 și care aduce atingere dreptului reclamantului, drept care există și nu poate fi atins și în care, cu autoritate de lucru judecat, întărit cu putere de lege prin decizia civilă 855/R/2003 a Curții de Apel Brașov, în care se precizează; "fără îndoială, dreptul de proprietate al petentului A. astfel cum a fost stabilit în mod irevocabil și cu autoritate de lucru judecat, atât în ceea ce privește existența și întinderea, componența lui nu mai poate fi pusă în discuție, acest drept există și nu poate fi atins."

În speță, se constată că petitul principal al demersului judiciar îi constituie o contestație formulată împotriva Dispoziției Primăriei Municipiului Brașov nr. 4996 din 19.11.2014, act emis în temeiul Legii nr. 10/2001, astfel că dispozițiile art. 26 alin. (3) din legea specială sunt aplicabile în prezenta cauză.

Dispozițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, astfel cum au fost modificate prin art. XII din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, au următorul conținut:

"Decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare. Hotărârea tribunalului este supusă recursului, care este de competența curții de apel."

Conform art. XII alin. (3) din Legea nr. 202/2010 prevede că "Decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a. notificării sau a cererii de restituire in natura poate fi atacata de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului. în a cărui circumscripție se afla sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității investite cu soluționarea notificării, in termen de 30 de zile de ta comunicare. Hotărârea tribunalului este supusă recursului, care este de competenta curții de apel", iar potrivit art. XXVI din aceiași act normativ modificările și completările aduse art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 "se aplică și proceselor aflate în curs de soluționare în primă instanță dacă nu s-a pronunțat o hotărâre în cauză până la data intrării în vigoare a prezentei legi".

După intrarea în vigoare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., aceste prevederi trebuie însă coroborate cu dispozițiile alin. (1) și (2) ale art. 7 Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., publicată în M. Of. nr. 365 din 30 mai 201.2, care prevăd următoarele:

"(1) Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este "definitivă", de la data intrării în vigoare a C. proc. civ., aceasta va fi supusă numai apelului 3a instanța ierarhic superioară. (2) Dispozițiile alin. (1) se aplică și în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească deprimă instanță este "supusă recursului" sau că "poate fi atacată cu recurs" ori, după caz, legea specială folosește o altă expresie similară."

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, tară drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

Conform dispozițiilor art. 483 alin. (1) C. proc. civ., "Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului".

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.

Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia.

În consecință, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 1561/Ap din data de 05 octombrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11.10.2018.