ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3007/2018

Asupra cauzei de față, prin raportare la dispozițiile art. 499 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 24 iunie 2016, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A. și intervenientul forțat C., să fie obligată pârâta la plata sumelor de 5.000 euro, reprezentând despăgubiri materiale, 100.000 euro, cu titlu de daune morale (pentru ambele - echivalentul în RON la cursul de schimb al BNR, valabil la data de 25 decembrie 2013), dobânda legală și indexarea cu indicele de inflație, de la data de 25 decembrie 2013 până la plata efectivă, precum și la piața cheltuielilor de judecată.

Prin sentința nr. 842/C din 23 august 2017, Tribunalul. Neamț, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A. și intervenientul C. A obligat-o pe pârâtă să plătească reclamantului suma de 38 iei, cu titlu de daune materiale și echivalentul în RON al sumei de 6.000 euro (prin raportare ia cursul de schimb comunicat de BNR pentru data de 25 decembrie 2013), cu titlu de daune morale, sume ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, precum și să plătească dobânda legală aferentă celor două sume, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii, până la data plății efective a debitului principal. A obligat pe reclamant să restituie Statului Român suma de 7.819,12 RON, reprezentând parte din taxa judiciară de timbru de la plata căreia a fost exonerat prin încheierea din 6 decembrie 2016, A obligat-o pe pârâtă să plătească reclamantului suma de 70 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată. A obligat-o pe pârâtă să plătească Statului Român suma de 473,88 RON, reprezentând parte din taxa judiciară de timbru de la plata căreia a fost exonerat reclamantul prin încheierea din data de 6 decembrie 2016.

Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, prin Decizia nr. 112 din 29 ianuarie 2018, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamant împotriva sentinței pronunțate de tribunal.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul A.

Potrivit rezoluției din 17 aprilie 2018, s-au comunicat motivele de recurs intimaților, iar la 14 mai 2018, a fost înregistrată întâmpinarea formulată de intimata - pârâtă S.C. B. S.A.

Urmare a comunicării întâmpinării, recurentul a depus răspuns la întâmpinare la 29 mai 2018.

La data de 3 iulie 2018, s-a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Completul de filtru C3, la 3 iulie 2018, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia părților, pentru depunerea punctelor de vedere, în acord cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din cod și a acordat termen la 19 septembrie 2018, în camera de consiliu, fără citare părți, în vederea soluționării căii de atac.

La data de 25 iulie 2018, a fost înregistrat punctul de vedere la raport al intimatei - pârâte prin care s-a solicitat respingerea recursului, ca inadmisibil.

Analizând recursul, Înalta Curte constată că este inadmisibil, în considerarea argumentelor ce succed:

Potrivit dispozițiilor inițiale ale art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2015 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv.

Aplicarea acestei norme a fost prorogată succesiv, ultima dată până la 1 ianuarie 2019, prin articolul unic alin. (1) al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2015, precum și prin art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2016 pentru prorogarea unor termene prevăzute de Legea nr. 2/2013.

Textul legal menționat a fost declarat neconstituțional prin Decizia Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, în ceea ce privește sintagma "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv".

Prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în Dosarele conexate nr. x/2018 și nr. y/2018 (publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 17 iulie 2018), s-a stabilit că în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 din C. proc. civ., cu referire la art. 147 alin. (4) din Constituția României, efectele Deciziei Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017 se produc cu privire la hotărârile judecătorești pronunțate după publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, în litigiile evaluabile în bani până la 1.000.000 RON inclusiv, pornite ulterior publicării deciziei (20 iulie 2017).

Având în vedere că decizia Curții de Apel Bacău este pronunțată într-un litigiu început anterior publicării deciziei de neconstituționalitate evocată mai sus, aceasta nefiind incidența cauzei pendinte, regimul juridic al căilor de atac susceptibile a fi exercitate în speță se va stabili potrivit art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013, astfel cum era în vigoare înainte de a fi declarat neconstituțional, și anume, cu luarea în considerare a faptului că hotărârile pronunțate în cererile evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 Iei nu sunt susceptibile de recurs.

Se reține, în acest sens, că prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 24 iunie 2016, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A. și intervenientul forțat C., să fie obligată pârâta la plata sumelor de 5.000 euro, reprezentând despăgubiri materiale, 100.000 euro, cu titlu de daune morale (pentru ambele - echivalentul în RON la cursul de schimb al BNR, valabil la data de 25 decembrie 2013), dobânda legală și indexarea cu indicele de inflație, de la data de 25 decembrie 2013 până la plata efectivă, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

Cuantumul acestor pretenții în determinarea cărora, în aplicarea art. 98 alin. (2) C. proc. civ., nu se iau în considerare accesoriile pretenției principale, respectiv dobânda legală și indexarea cu indicele de inflație, se situează sub pragul valoric impus de art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013, situație față de care Decizia nr. 112 din 29 ianuarie 2018 a Curții de Apel Bacău, secția I civilă, nu poate fi supusă căii extraordinare de atac a recursului.

Se reține totodată că potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

Față de toate cele de mai sus, recursul declarat în cauză apare ca inadmisibil, urmând a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 112 din 29 ianuarie 2018 a Curții de Apel Bacău, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19.09.2018.