ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2990/2018

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca la data de 26 martie 2015, A., B. C., D. și E. solicitat, în contradictoriu cu Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Cluj-Napoca și Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Cluj:

- obligarea pârâților la plata prejudiciului constând în chiria neîncasată de reclamanți, pentru perioada 26 martie 2014 - 26 martie 2015, din cauza imposibilității de închiriere a apartamentului nr. 11 situat în Cluj-Napoca, urmare a faptei culpabile a pârâților de neefectuare a operațiunilor de înscriere în CF a apartamentului menționat, operațiune ce trebuia să preceadă în mod necesar intabulării dreptului de proprietate ai reclamanților în cartea funciară, prejudiciu evaluat Sa suma de 66.000 euro, echivalentul a 293.700 RON.

- obligarea pârâților la plata sumei de 30.000 euro, echivalentul a 133.500 RON, reprezentând daune morale ca urmare a ținerii defectuoase a cărții funciare ce a dus la neînscrierea în CF a apartamentului menționat.

În drept, acțiunea a fost întemeiată pe art. 915 și art. 1349 C. civ.

Judecătoria Cluj Napoca, secția civilă, prin sentința nr. 4960 din 19 mai 2015, a admis excepția necompetenței materiale, invocată de pârâtul Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară prin întâmpinare și, în consecință, a declinat competența de soluționarea a cererii în favoarea Tribunalului Specializat Cluj, în raport de art. 94 alin. (1) lit. k) C. proc. civ. și având în vedere că valoarea primului capăt de cerere depășește suma de 200.000 RON.

Urmare a decimării competenței de soluționare a cauzei de Tribunalul Specializat Cluj, prin sentința civilă nr. 3004 din 10 noiembrie 2015, Tribunalul Cluj, secția civilă, prin sentința nr. 264 din 23 iunie 2017, a respins acțiunea civilă formulată de reclamanți.

Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut, în esență, că dincolo de caracterele recunoscute prejudiciului, respectiv să fie cert, actual, determinant sau determinabil, pentru a fi invocată răspunderea în temeiul art. 915 C. civ., este necesar ca aceasta să rezulte dintr-o faptă săvârșită în păstrarea și administrarea cărții funciare, pe de o parte, iar pe de altă parte, să nu fi putut fi înlăturat, în tot sau în parte, prin exercitarea acțiunilor și căilor de atac prevăzute de lege.

Or, prin sentința civilă nr. 5421/2015 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în Dosarul nr. x/2015 s-a admis plângerea formulată de petentul A. și, pe cale de consecință, s-a admis cererea de înscriere în CF nou a apartamentului nr. 2, nr. top x situat administrativ în Cluj Napoca și intabularea dreptului de proprietate în temeiul hotărârilor judecătorești anexate la Dosarul nr. x/2014 și a documentației cadastrale întocmite de expert F.

Soluția primei instanțe a fost menținută de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, prin Decizia nr. 411/A din 29 noiembrie 2017, prin care s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței pronunțate de tribunal.

Curtea de apel a apreciat că în cauză nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile necesare angajării răspunderii civile delictuale, între prejudiciul cauzat reclamanților și fapta registratorului de carte funciară neexistând raport de cauzalitate. Instanța nu a constatat încălcarea vreunei dispoziții legale de către registrator deoarece, din probele dosarului, nu a rezultat care este fapta ilicită săvârșită de pârâți, respectiv care este norma legală în condițiile în care reclamanții nu au exercitat acțiunile și căile de atac prevăzute de Legea nr. 7/1996 și Ordinul nr. 633/2006.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții G. (succesoare după A.), B., C., D. și H. (succesor după E.), ale cărui motive au fost circumscrise pct. 6 și 8 ale art. 488 C. proc. civ.

Au criticat decizia din apel, arătând că prejudiciul a fost produs prin fapta ilicită a registratorului de carte funciară, întrucât nu și-a îndeplinit sarcinile de serviciu în sensul deschiderii unei noi cărți funciare pentru apartament, aspect care nu putea fi influențat de către recurenți.

Au precizat că au invocat fapta ilicită a pârâților care nu au înscris niciodată top. 381/II în vreo carte funciară, deși acest lucru trebuia să fie realizat în temeiul încheierii nr. 4431 din 17 februarie 1993 și nu, așa cum eronat a reținut instanța de apel, neefectuarea operațiunilor de înscriere în carte funciară a apartamentului nr. 2.

Au considerat îndeplinite condițiile prevăzute de art. 915 și art. 1349 C. civ. pentru angajarea răspunderii civile delictuale.

Au menționat că persoana prejudiciată nu a putut înlătura în tot sau în parte prejudiciul prin exercitarea acțiunilor și căilor prevăzute de lege, întrucât pentru perioada de referință pentru care s-a solicitat chiria neîncasată nu au putut înlătura efectele negative ale ținerii defectuoase a cărții funciare, prin cererile de reexaminare și plângerile formulate.

Cu privire la prejudiciul moral, au solicitat a se constata că în decizia atacată nu se face nicio referire la motivele de apel vizând acest aspect, sens în care se impune casarea hotărârii.

Prin rezoluția din 14 februarie 2018, motivele de recurs au fost comunicate intimaților-pârâți.

La data de 22 martie 2018, în termen legal, intimatul - pârât Oficiul de Cadastru și Publicitate imobiliară Cluj a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului.

Urmare a comunicării întâmpinării, recurenții au depus la 7 mai 2018 (în afara termenului legal) răspuns la întâmpinare (intitulat eronat întâmpinare).

La data de 9 mai 2018, s-a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Completul de filtru C3, la 9 mai 2018, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia părților, pentru depunerea punctelor de vedere, în acord cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din cod.

La data de 29 mai 2018, a fost înregistrat punctul de vedere al recurenților, prin care au învederat că raportul a fost întocmit cu încălcarea normelor cuprinse în Decizia Curții Constituționale nr. 369/2017. Au susținut astfel că recursul este admisibil, decizia curții de apel, atacată, fiind pronunțată după publicarea în Monitorul Oficial a deciziei instanței de control constituțional.

Analizând recursul, Înalta Curte constată că este inadmisibil, în considerarea argumentelor ce succed:

Potrivit dispozițiilor inițiale ale art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2015 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv.

Aplicarea acestei norme a fost prorogată succesiv, ultima dată până la 1 ianuarie 2019, prin articolul unic alin. (1) al O.U.G. nr. 62/2015, precum și prin art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2016 pentru prorogarea unor termene prevăzute de Legea nr. 2/2013.

Textul legal menționat a fost declarat neconstituțional prin Decizia Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea a X-a, nr. 582 din 20 iulie 2017, în ceea ce privește sintagma "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 Iei inclusiv".

Prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018 pronunțată în Dosarul nr. x/2018, la care s-au conexat Dosarele nr. x/2018 și nr. y/2018 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept (publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 17 iulie 2018), în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 C. proc. civ., cu referire la art. 147 alin. (4) din Constituția României, s-a stabilit că efectele Deciziei Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017 se produc cu privire la hotărârile judecătorești pronunțate după publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, în litigiile evaluabile în bani de până la 1.000.000 lei inclusiv, pornite ulterior publicării deciziei (20 iulie 2017).

Or, m speță, s-a solicitat de către reclamanți, prin acțiunea promovată, obligarea pârâților la plata unui prejudiciu evaluat la suma de 66.000 euro, echivalentul a 293.700 RON și la plata sumei de 30.000 euro, echivalentul a 133.500 RON, reprezentând daune morale.

Totodată, se reține că acțiunea a fost înregistrată pe rolul instanțelor judecătorești la 26 martie 2015, anterior publicării Deciziei Curții Constituționale nr. 369/2017 în Monitorul Oficial.

Ca atare, contrar susținerii recurenților, având în vedere că decizia Curții de Apel Cluj, atacată, este pronunțată într-un litigiu pornit anterior publicării deciziei de neconstituționalitate evocată mai sus, aceasta nu este incidență cauzei pendinte, regimul juridic al căilor de atac susceptibile a fi exercitate în speță stabilindu-se potrivit art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013, astfel cum era în vigoare înainte de a fi declarat neconstituțional și anume, cu luarea în considerare a faptului că hotărârile pronunțate în cererile evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON nu sunt susceptibile de recurs.

Pentru aceste considerente, recursul declarat în cauză este inadmisibil, urmând a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanții G., B., C., D. și H. împotriva Deciziei nr. 411/A din 29 noiembrie 2017 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19.09.2018.