ÎCCJ, Decizia nr. 286/2017

Decizia

civilă nr. 286/2017

Asupra

admisibilității în principiu a recursului de față, în

conformitate cu dispozițiile art. 499 C. proc. civ., constată

următoarele:

I.

Circumstanțele cauzei

I.1.

Hotărârea atacată

În fapt, prin Decizia civilă nr.

99 din 27 martie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație

și Justiție, Completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/1/2017,

s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de A.

împotriva Deciziei civile nr. 329/2016 din 28 noiembrie 2016, pronunțate

de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5

judecători, în Dosarul nr. x/1/2016.

Instanța

a reținut, în esență, că soluția se impune, în raport

cu dispozițiile art. 513 alin. (3) C. proc. civ., precum și cu faptul

că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 509 alin. (1)

pct. 1 C. proc. civ.

I.2. Cererea

de recurs

Împotriva

Deciziei civile nr. 99 din 27 martie 2017, pronunțate de Înalta Curte de

Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, a declarat

recurs revizuentul A., susținând, în esență, cu referire la

fondul litigiului dedus judecății, că hotărârea

atacată ar fi netemeinică și nelegală, rezultând dintr-o

judecată superficială a cauzei și i-ar încălca un drept

legal dobândit.

de filtrare a recursului

Recursul

fiind de competența Înaltei Curți, a fost urmată procedura de

pregătire a dosarului de recurs și procedura de filtrare reglementată

de art. 493 C. proc. civ.

Prin Raportul

asupra admisibilității în principiu a recursului, întocmit în

cauză în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., s-a

constatat că, potrivit dispozițiilor imperative ale art. 513 alin.

(5), coroborate cu cele ale art. 508 alin. (4) și cu cele ale art. 493

alin. (5) C. proc. civ., hotărârea atacată nu este supusă

niciunei căi de atac, astfel încât, recursul dedus judecății nu

este admisibil în principiu.

Prin

încheierea din camera de consiliu de la 9 octombrie 2017, Completul de filtru a

analizat raportul, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din

codul menționat și a dispus comunicarea acestuia către

părți.

III.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

În temeiul

dispozițiilor art. 248 alin. (1) și ale art. 237 alin. (2) pct. 1 C.

proc. civ., Înalta Curte va examina cu prioritate admisibilitatea căii de

atac deduse judecății în speță.

Analizând

recursul în condițiile art. 493 alin. (1) și (5) C. proc. civ.,

Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil, pentru

considerentele ce se succed.

Potrivit art.

129 din Constituția României, "împotriva hotărârilor

judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public

pot exercita căile de atac, în condițiile legii".

Conform art.

457 alin. (1) C. proc. civ., "hotărârea judecătorească este

supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în

condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de

mențiunile din dispozitivul ei".

Art. 493

alin. (5) C. proc. civ. stabilește că "În cazul în care completul

este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplinește

cerințele de formă, că motivele de casare invocate și

dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 sau

că recursul este vădit nefondat, anulează sau, după caz,

respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunțată,

fără citarea părților, care nu este supusă niciunei

căi de atac."

În raport cu

prevederile legale anterior menționate, admisibilitatea unei căi de

atac și, pe cale de consecință, provocarea unui control judiciar

al hotărârii atacate, este condiționată de exercitarea acesteia

în condițiile legii.

În

speță, însă, se constată că aceste condiții nu

sunt îndeplinite.

Astfel,

Completul de 5 judecători, a fost sesizat cu recursul declarat împotriva

deciziei prin care Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de

Casație și Justiție s-a pronunțat asupra unei cereri de

revizuire formulate de revizuentul A.

Având în

vedere dispozițiile art. 7 și pe cele ale art. 457 alin. (1) C. proc.

civ. și întrucât, în speță, recursul vizează o decizie

pronunțată de către Completul de 5 judecători al Înaltei

Curți de Casație și Justiție într-o cerere de revizuire a

unei decizii de contestație în anulare a unei hotărâri date în

procedura de filtrare a unui recurs, hotărâre care, potrivit dispozițiilor

imperative ale art. 513 alin. (5), coroborate cu cele ale art. 508 alin. (4)

și cu cele ale art. 493 alin. (5) C. proc. civ., nu este supusă

niciunei căi de atac, nemaiputând fi supusă, astfel, reformării

și dat fiind faptul că recurentul a uzat deja de calea de atac a

recursului, rezultă că recursul dedus judecății nu este

admisibil.

Recunoașterea

unor căi de atac, în alte situații decât cele prevăzute de legea

procesuală, constituie o încălcare a principiului

legalității, consacrat expres de dispozițiile art. (7) C. proc.

civ., precum și a principiului constituțional al egalității

în fața legii și a autorităților.

Or, normele

procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și

soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege

sunt de ordine publică, potrivit principiului stabilit prin art. 126 alin.

(2) din Constituția României, neobservarea acestora fiind

sancționată cu nulitatea hotărârii judecătorești

pronunțate cu nesocotirea lor.

Așadar,

în raport cu dispozițiile legale mai sus citate, cu referire la

existența unei hotărâri determinate de legea procesuală ca fiind

susceptibilă de a fi supusă controlului judiciar prin exercitarea

acestei căi de atac, recursul declarat de A. nu poate fi primit.

În

consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va respinge

recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de A. împotriva Deciziei civile nr. 99 din 27

martie 2017, pronunțate de Înalta Curte de Casație și

Justiție, Completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/1/2017.

Fără

cale de atac, conform art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 13 noiembrie 2017.

Procesat

de GGC - GV