ÎCCJ, Decizia nr. 288/2017

Decizia

civilă nr. 288/2017

Asupra

admisibilității în principiu a recursului de față, în

conformitate cu dispozițiile art. 499 C. proc. civ., constată

următoarele:

I.

Circumstanțele cauzei

I.1.

Hotărârea atacată

Prin Decizia nr. 881 din camera de

consiliu de la 24 mai 2017, pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr.

x/314/2016/a1, s-a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul A.

împotriva Încheierii nr. 1 din 7 martie 2017 a Curții de Apel Suceava,

secția a II-a civilă.

Instanța

a reținut, în esență, că soluția se impune, în raport

cu dispozițiile art. 493 alin. (5) și art. 457 alin. (1) C. proc.

civ., ale art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 și cu caracterul

definitiv al încheierii atacate.

I.2. Cererea

de recurs

La data de 3

iulie 2017, a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație

și Justiție, Completul de 5 judecători, recursul declarat de A.

împotriva Deciziei nr. 881 din camera de consiliu de la 24 mai 2017,

pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția I civilă, în Dosarul nr. x/314/2016/a1.

II. Procedura

de filtrare a recursului

Recursul

fiind de competența Înaltei Curți, a fost urmată procedura de

pregătire a dosarului de recurs și procedura de filtrare

reglementată de art. 493 C. proc. civ.

Prin Raportul

asupra admisibilității în principiu a recursului,

magistratul-raportor a concluzionat în sensul că recursul este

inadmisibil, întrucât, în speță, recursul vizează o decizie

pronunțată de către Secția I civilă a Înaltei

Curți de Casație și Justiție în procedura de filtru tot

într-un recurs, hotărâre care, potrivit dispozițiilor imperative ale

art. 493 alin. (5) C. proc. civ., nu este supusă niciunei căi de

atac.

Prin

încheierea din camera de consiliu de la 11 septembrie 2017, Completul de filtru

a analizat raportul, a constatat că este întocmit în conformitate cu

dispozițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. și a dispus

comunicarea acestuia către părți.

III.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

În temeiul

dispozițiilor art. 248 alin. (1) și ale art. 237 alin. (2) pct. 1 C.

proc. civ., Înalta Curte va examina cu prioritate admisibilitatea căii de

atac deduse judecății în speță.

Analizând

recursul în condițiile art. 493 alin. (1) și (5) C. proc. civ.,

Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil, pentru

considerentele ce se succed.

Potrivit art.

129 din Constituția României, "împotriva hotărârilor

judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public

pot exercita căile de atac, în condițiile legii".

Conform art.

457 alin. (1) C. proc. civ., "hotărârea judecătorească este

supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile

și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din

dispozitivul ei".

Art. 493

alin. (5) C. proc. civ. stabilește că "În cazul în care

completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplinește

cerințele de formă, că motivele de casare invocate și

dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 sau

că recursul este vădit nefondat, anulează sau, după caz,

respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunțată,

fără citarea părților, care nu este supusă niciunei

căi de atac."

În raport cu

prevederile legale anterior menționate, admisibilitatea unei căi de

atac și, pe cale de consecință, provocarea unui control judiciar

al hotărârii atacate, este condiționată de exercitarea acesteia

în condițiile legii.

În

speță, însă, se constată că aceste condiții nu

sunt îndeplinite.

Având în

vedere dispozițiile art. 7 și pe cele ale art. 457 alin. (1) C. proc.

civ. și întrucât, în speță, recursul vizează o decizie

pronunțată de către Secția I civilă a Înaltei

Curți de Casație și Justiție în procedura de filtru tot

într-un recurs, hotărâre care, potrivit dispozițiilor imperative ale

art. 493 alin. (5) C. proc. civ., nu este supusă niciunei căi de

atac, nemaiputând fi supusă, astfel, reformării și dat fiind

faptul că partea a uzat deja de calea de atac prevăzută de lege

(respectiv recursul), rezultă că recursul dedus judecății

nu este admisibil.

Recunoașterea

unor căi de atac, în alte situații decât cele prevăzute de legea

procesuală, constituie o încălcare a principiului

legalității, consacrat expres de dispozițiile art. (7) C. proc.

civ., precum și a principiului constituțional al egalității

în fața legii și a autorităților.

Or, normele

procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și

soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege

sunt de ordine publică, potrivit principiului stabilit prin art. 126 alin.

(2) din Constituția României, neobservarea acestora fiind

sancționată cu nulitatea hotărârii judecătorești

pronunțate cu nesocotirea lor.

Așadar,

în raport cu dispozițiile legale mai sus citate, cu referire la

existența unei hotărâri determinate de legea procesuală ca fiind

susceptibilă de a fi supusă controlului judiciar prin exercitarea

acestei căi de atac, recursul declarat de A. nu poate fi primit.

În consecință,

pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va respinge recursul, ca

inadmisibil.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de A. împotriva Deciziei nr. 881 din camera de

consiliu de la 24 mai 2017, pronunțate de Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. x/314/2016/a1.

Fără

cale de atac, conform art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 13 noiembrie 2017.

Procesat

de GGC - GV