ÎCCJ, Decizia nr. 161/2017

Decizia civilă

nr. 161/2017

Asupra

admisibilității în principiu a recursului, constată

următoarele:

I.

Circumstanțele cauzei;

Prin Încheierea

din camera de

consiliu de la 26 ianuarie 2017, pronunțată în Dosarul nr. x/1/2016/a1,

în

temeiul

art.

493 alin. (5) C. proc. civ.,

Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția a II-a civilă,

a anulat, ca

netimbrată, cererea formulată de petenta A. privind recuzarea

membrilor completului de judecată învestit cu soluționarea Dosarului nr.

x/1/2016 al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Împotriva

Încheierii din camera de consiliu

de la 26 ianuarie 2017

și a tuturor

hotărârilor pronunțate de Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția a II-a civilă, în Dosarul nr. x/1/2016/a1,

a declarat

recurs

A., dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație

și Justiție - Completul de 5 judecători sub nr. x/1/2017.

II. Procedura

de filtrare a recursului;

Recursul

fiind de competența Înaltei Curți, a fost urmată procedura de

pregătire a dosarului și procedura de filtrare reglementată de art.

493 C. proc. civ.

Prin raportul

asupra admisibilității în principiu a recursului,

magistratul-raportor a concluzionat în sensul că, a

vând în vedere

dispozițiile art. 7 și art. 457 alin. (1) C. proc. civ., întrucât

recursul vizează o decizie pronunțată în procedura de filtrare a

recursului, potrivit dispozițiilor art.

493 alin. (5) C.

proc. civ.

,

hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, astfel că

recursul dedus judecății nu este admisibil.

Prin

Încheierea din camera de consiliu de la 27 martie 2017, Completul de filtru a

analizat raportul, a constatat că este întocmit în conformitate cu

dispozițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. și a dispus

comunicarea acestuia către părți.

La data de 5

aprilie 2017, recurenta

A. a depus

punct de vedere prin care contestă concluziile raportului asupra

admisibilității în principiu a recursului.

III.

Considerentele Înaltei Curți;

Analizând

cererea de recurs în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte

constată că recursul nu este admisibil pentru considerentele

arătate în continuare.

În raport cu

dispozițiile art. 129 din Constituție și ale art. 457 alin. (1) C.

proc. civ., admisibilitatea unei căi de atac și, pe cale de

consecință, provocarea unui control judiciar al hotărârii

judecătorești este condiționată de exercitarea acesteia în

condițiile legii, instanța fiind obligată să examineze

căile de atac cu care este învestită prin prisma îndeplinirii

condițiilor de exercitare stabilite de legea procesuală și

să respingă, ca inadmisibilă, orice cale de atac neconformă

acestora.

În

cauză, recursul a fost declarat împotriva încheierii prin care o

secție a Înaltei Curți de Casație și Justiție a

anulat, ca netimbrată, o cerere de recuzare, fiind incidente, în

privința căilor de atac, dispozițiile art. 53 alin. (1) C. proc.

civ., conform cărora:

„Art. 53. - (1)

Încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de

părți, odată cu hotărârea prin care s-a soluționat

cauza. Când această din urmă hotărâre este definitivă,

încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanța ierarhic

superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri.”

Pe de o

parte, se constată că nu sunt întrunite cerințele prevăzute

de art. 53 alin. (1) teza întâi C. proc. civ., întrucât, în litigiul în care a

fost pronunțată încheierea de respingere a cererii de recuzare, nu a

fost încă pronunțată hotărârea de soluționare a

cauzei.

Pe de

altă parte, se constată că încheierea prin care a fost

respinsă cererea de recuzare a fost pronunțată într-un litigiu

în care hotărârea de soluționare a cauzei este o hotărâre

definitivă pronunțată de o secție a Înaltei Curți de

Casație și Justiție.

În atare

condiții, se apreciază că nu sunt incidente dispozițiile

tezei a doua a textului citat C. proc. civ., întrucât, dacă hotărârea

finală rămâne definitivă la Înalta Curte de Casație și

Justiție, nu există o instanță ierarhic superioară

care să soluționeze calea de atac.

Conform art. 24

din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările și

completările ulterioare, Completele de 5 judecători ale Înaltei

Curți de Casație și Justiție, în alte materii decât cea

penală, nu au, în situația dată, nici competența nici

atributul instanței ierarhic superioare, în sensul normei indicate,

întrucât, atunci când legiuitorul a vrut să reglementeze competența

Completului de 5 Judecători în materie civilă în soluționarea

anumitor căi de atac, a făcut-o în mod expres și limitativ (spre

exemplu, prin art. 136 alin. (3), art. 410, art. 421 alin. (2), art. 513 alin.

(6) C. proc. civ.), ipoteza dedusă judecății nefiind însă

reglementată.

Pentru

considerentele arătate, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ.,

Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de A. împotriva Încheierii din camera de

consiliu de la 26 ianuarie 2017 și a tuturor hotărârilor

pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

a II-a civilă, în Dosarul nr. x/1/2016/a1.

Fără

cale de atac, conform

art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 22 mai 2017.