ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3851/2018

Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, prin Decizia nr. 434 din 25 aprilie 2018 a admis apelul promovat de pârâții Ministerul Apărării Naționale, în nume propriu și în calitate de reprezentant legal pentru Unitatea Militară nr. 01835 București și Statul Major al Forțelor Aeriene împotriva Sentinței civile nr. 1675 din 16 noiembrie 2017 pronunțată de Tribunalul Alba, secția I civilă. A schimbat, în tot, sentința atacată, în sensul că a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul A..

Prin Decizia nr. 718 din 27 iunie 2018, Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă a respins cererea formulată de A. având ca obiect lămurire și completare a Deciziei civile nr. 434/2018.

Împotriva acestor decizii a declarat recursuri reclamantul A..

Învestită cu soluționarea căilor de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a procedat, la 14 septembrie 2018, la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursurilor.

Completul de filtru C3, la data de 17 septembrie 2018, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia părților, pentru depunerea punctelor de vedere, în acord cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din cod și a acordat termen la 7 noiembrie 2018, în camera de consiliu, fără citare părți, pentru soluționarea căilor de atac.

La 4 octombrie 2018 a fost înregistrat punctul de vedere formulat de recurent, prin care s-a arătat că recursurile sunt admisibile în raport de voința legiuitorului de a permite triplul grad de jurisdicție în materia conflictelor de muncă, precum și cel al intimatului - pârât Ministerul Apărării Naționale, prin care s-a precizat că deciziile atacate nu sunt supuse recursului.

Prin punctul de vedere la raport, recurentul a invocat și excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ. și art. I alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2016, pentru a cărei soluționare s-a constituit dosarul asociat nr. x/2017

Analizând recursurile, Înalta Curte constată că sunt inadmisibile, în considerarea argumentelor ce succed:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Alba la 31 mai 2017, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu U.M. 01835 București, Ministerul Apărării Naționale și Statul Major al Forțelor Aeriene, obligarea primei pârâte la achitarea contravalorii, actualizată la data plății efective, drepturilor bănești constând în ajutoare/indemnizații prevăzute de art. 20 din Anexa nr. VII cap. 2 din Legea nr. 284/2010, actualizată, precum și obligarea ultimilor doi pârâți, în calitate de ordonatori de credite, să asigure disponibilități financiare necesare primei pârâte pentru achitarea sumelor solicitate.

La 4 iulie 2017, prin precizarea de acțiune, reclamantul a solicitat achitarea drepturilor băneșți la încetarea cauzei de suspendare legală.

Tribunalul Alba, secția I civilă, prin Sentința nr. 1675 din 16 noiembrie 2017, a admis acțiunea civilă formulată și precizată și, în consecință, a obligat-o pe pârâta UM 01835 București să plătească reclamantului contravaloarea drepturilor bănești reprezentând ajutorul egal cu 20 de solde corespondente funcției de bază/salarii ale funcției de bază, precum și dobânda legală penalizatoare corespondentă, începând cu data nașterii dreptului material, respectiv 1 iunie 2014 până la data plății efective. A obligat pe pârâții Ministerul Apărării Naționale și Statul Major al Forțelor Aeriene să procedeze la alocarea disponibilităților financiare necesare plății sumei datorate reclamantului și dispusă prin hotărâre. I-a obligat, totodată, pe pârâți să plătească reclamantului suma de 2000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, prin Decizia nr. 434 din 25 aprilie 2018, a admis apelul promovat de pârâții Ministerul Apărării Naționale, în nume propriu și în calitate de reprezentant legal pentru Unitatea Militară nr. 01835 București și Statul Major al Forțelor Aeriene împotriva sentinței pronunțate de tribunal, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a respins acțiunea.

Prin Decizia nr. 718 din 27 iunie 2018, Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă a respins cererea formulată de A. având ca obiect lămurire și completare a Deciziei nr. 434/2018.

În drept, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

Conform art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, astfel cum a fost modificată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2016, în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2018, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.

Se rețin și dispozițiile art. 446 C. proc. civ., potrivit cărora hotărârile pronunțate potrivit art. 443 și 444 din cod sunt supuse acelorași căi de atac ca și hotărârea în legătură cu care s-a solicitat lămurirea sau completarea.

Față de dispozițiile legale menționate, Deciziile nr. 434 din 25 aprilie 2018 și nr. 718 din 27 iunie 2018 ale Curții de Apel Alba Iulia, secția I civilă, atacate în prezenta cauză, nu sunt supuse recursului, neputând fi primite susținerile recurentului în sensul că voința legiuitorului C. proc. civ. ar fi fost de a asigura triplul grad de jurisdicție în materia conflictelor de muncă.

Se reține totodată că prin dispozițiile art. 10 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina părților îndeplinirea actelor de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau judecător.

Prin urmare, revine persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile legii procesual civile, aceeași pentru subiecții de drept aflați în situații identice.

Aceleași exigențe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.

Din dispozițiile C. proc. civ. rezultă că, între alte condiții ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este și cea privind existența unei hotărâri determinate ca atare de lege susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității, precum și al principiului constituțional al egalității în fața legii și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Or, normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României.

Față de toate cele de mai sus, recursurile declarate în cauză apar ca inadmisibile, urmând a fi respinse ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de reclamantul A. împotriva Deciziilor nr. 434 din 25 aprilie 2018 și nr. 718 din 27 iunie 2018 ale Curții de Apel Alba Iulia, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 7 noiembrie 2018.

Procesat de GGC - MM