ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4127/2018

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara, la data de 12.04.2014, sub nr. x/2014, astfel cum a fost precizată ulterior, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Societatea Națională de Transport Feroviar de Călători "CFR Călători" SA - Sucursala Regională de Transport Feroviar de Călători Timișoara, solicitând, în principal, ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună: anularea deciziei de desfacere disciplinară a contractului său de muncă, nr. TM 1/S/434/2014, emisă de către pârâtă; reintegrarea sa în funcția deținută anterior; obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri egale cu drepturile salariale de care ar fi beneficiat de la data emiterii deciziei până la data reintegrării efective, indexate și actualizate; obligarea pârâtei să-i plătească suma de 10.000 RON, daune morale. În subsidiar, a solicitat să se dispună anularea, în parte, a deciziei atacate, în sensul înlocuirii sancțiunii desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă cu o altă sancțiune mai ușoară.

Prin Sentința civilă nr. 2451 din 24 noiembrie 2016, Tribunalul Hunedoara, secția I-a civilă a respins excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârâta SNTFC "CFR Călători" SA - Sucursala Regională de Transport Feroviar de Călători Timișoara. A respins acțiunea în conflict individual de muncă, formulată de reclamant și a dispus obligarea acestuia la plata către pârâtă a sumei de 100 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, prin Decizia civilă nr. 1003 din 28 iunie 2017, a respins, ca tardiv apelul, formulat în cauză și a obligat apelantul la plata sumei de 130 RON, în favoarea intimatei, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Această din urmă hotărâre a fost atacată cu contestație în anulare de către reclamant.

Prin Decizia civilă nr. 1306 din 17 octombrie 2017, Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, a respins contestația în anulare.

Împotriva Deciziei civile nr. 1003 din 28 iunie 2017, B. a personalului SNCFR disponibilizat cu Ordonanța nr. 69/1998 a formulat recurs în numele membrului de Sindicat A. Prin cererea de recurs s-a solicitat rejudecarea fondului cauzei, cu luarea în considerare a tuturor dovezilor depuse de reclamant la dosar, întrucât nu s-a ținut seama de acestea.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 26 martie 2018.

La data de 13 septembrie 2018, s-a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin raport apreciindu-se că recursul nu este admisibil.

La data de 17 septembrie 2018, Completul de filtru C4, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia, pentru ca părțile să își exprime punctele de vedere, astfel cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților.

În cauză, B. a personalului SNCFR disponibilizat cu Ordonanța nr. 69/1998, pentru membrul de sindicat A., a depus punct de vedere la raport, prin care a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat.

Prin punctul de vedere înregistrat la dosarul cauzei la data de 28.09.2018, intimata SNTFC "CFR Călători" SA, Sucursala Regională de Transport Feroviar de Călători Timișoara a achiesat la concluziile magistratului asistent raportor, expuse în raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului, în sensul că Decizia civilă nr. 1003 din 28 iunie 2017 a Curții de Apel Alba Iulia, secția I civilă, nu este supusă recursului având în vedere că obiectul acțiunii îl reprezintă un litigiu de muncă.

Constatându-se încheiată această etapă a procedurii de filtru, dosarul a fost înaintat completului de judecată în vederea stabilirii termenului pentru soluționarea căii de atac.

S-a fixat termen pentru judecarea recursului la data de 22 noiembrie 2018, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părților.

Analizând recursul, Înalta Curte urmează să îl respingă, ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Hotărârea atacată cu recurs în prezenta cauză, respectiv Decizia civilă nr. 1003 din data de 28 iunie 2017 a Curții de Apel Alba Iulia, secția I civilă, a fost pronunțată în soluționarea apelului declarat de reclamantul A. împotriva Sentinței civile nr. 2451 din 24 noiembrie 2016 a Tribunalului Hunedoara, secția I-a civilă, prin care s-a respins acțiunea formulată de acesta, având ca obiect un litigiu de muncă - contestație decizie de concediere.

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

Art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 95/2016 pentru prorogarea unor termene prevăzute de Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., stipulează: "În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 1 ianuarie 2019 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului."

Coroborând prevederile legale evocate anterior, rezultă că Decizia civilă nr. 1003 din 28 iunie 2017 a Curții de Apel Alba Iulia, secția I civilă, având ca obiect un litigiu de muncă, este o hotărâre definitivă, nefiind supusă prin lege căii de atac a recursului.

Legalitatea căilor de atac, prevăzută expres de dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

Așa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia.

Pentru aceste considerente, având în vedere dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. raportate la cele ale art. 493 alin. (5) din același cod, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul exercitat de B. a personalului SNCFR disponibilizat cu Ordonanța nr. 69/1998, în numele membrului de Sindicat A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de B. a personalului SNCFR disponibilizat cu Ordonanța nr. 69/1998, în numele membrului de Sindicat A., împotriva Deciziei civile nr. 1003 din 28 iunie 2017 a Curții de Apel Alba Iulia, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 noiembrie 2018.

Procesat de GGC - GV