ÎCCJ, Decizia nr. 21/2017

Suspendarea facultativă în temeiul dispozițiilor art. 413 din NCPC. Condiții și efecte.

Cuprins pe materii: Drept procesual civil. Incidente procedurale.

Index alfabetic: suspendare facultativă

-hotărârea de suspendare

NCPC, art. 413 alin. 1 pct. 2, art. 414

Suspendarea facultativă este lăsată la aprecierea instanței de judecată, cazurile de suspendare facultativă fiind cele prevăzute de art. 413 din C.  proc. civ., în afara acestor cazuri existând și alte dispoziții legale, cuprinse fie în același cod, fie în alte acte normative speciale.

Una din situațiile de suspendare facultativă este cea prevăzută la art. 413 alin. 1 pct. 2 din noul C. proc. civ., în cazul în care s-a început urmărirea penală pentru o infracțiune care ar avea înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea, dacă legea nu prevede altfel.

Acest caz de suspendare are în vedere existența unui dosar penal, a cărui soluționare ar putea avea o influență hotărâtoare asupra rezolvării cauzei, problema de a cărei rezolvare depinde soluția din proces trebuind să facă obiectul unei cercetări penale pentru care s-a dispus începerea urmăririi penale.

Conform dispozițiilor art.414 C. proc. civ., asupra suspendării judecării procesului, instanța se pronunță prin încheiere, care poate fi atacată separat cu recurs, la instanța ierarhic superioară, recursul putând fi declarat atât timp cât durează suspendarea cursului judecării procesului, atât împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea, cât și împotriva încheierii prin care s-a dispus respingerea cererii de repunere pe rol a procesului.

Secția a II-a civilă, Decizia nr. 312 din 23 februarie 2017

Notă

: A se vedea și decizia nr. 21/2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - completul  pentru dezlegarea unor probleme de drept.

Prin cererea

înregistrată la data de 17.12.2014 sub numărul x/104/2014 pe rolul Tribunalului Olt, reclamantul A. în contradictoriu cu Societatea Națională Transport Feroviar de Călători „CFR Călători” SA, Sucursala Regională de Transport Feroviar de Călători Craiova  a solicitat anularea deciziei nr.CVI/752/05.12.2014 și reintegrarea sa pe postul deținut anterior desfacerii contractului de muncă cu plata drepturilor salariale indexate, majorate și reactualizate.

Prin sentința nr.227 din 24 martie 2015 pronunțată de Tribunalul Olt

în dosarul nr.x/104/2014, s-a respins excepția nulității absolute a deciziei de desfacere a contractului de muncă nr. CVI/752/05.12.2014 invocată de contestatorul A.

S-a respins contestația formulată de contestatorul A., în contradictoriu cu intimata Societatea Națională  Transport Feroviar de Călători „CFR Călători” SA, Sucursala Regională de Transport Feroviar de Călători Craiova, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței a formulat

apel

contestatorul A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, deoarece instanța nu și-a manifestat rolul activ în sensul că nu a făcut o justă apreciere a înscrisurilor existente în dosarul cauzei și o corectă interpretare a dispozițiilor legale incidente; deși s-a solicitat suspendarea judecății, potrivit principiului penalul ține în loc civilul nu s-a suspendat judecarea cauzei, cu toate că s-a depus la dosar Ordonanța din 10.02.2015, pronunțată în dosarul nr.x/P/2014, de Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina; în situația în care se va pronunța o hotărâre definitivă de instanța penală aceasta are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile cu privire la existența faptei și a persoanei care a săvârșit-o, urmărirea penală fiind pornită pentru aceeași faptă pentru care s-a efectuat cercetarea disciplinară, astfel încât s-a încălcat prezumția de nevinovăție; nu s-a motivat respingerea cererii de suspendare;  a fost soluționată eronat excepția nulității deciziei de concediere raportat la art.252, alin. 2, lit.a Codul muncii, privind descrierea faptei care constituie abatere disciplinară; nu s-au interpretat corect probele de care s-a prevalat societatea în cazul cercetării disciplinare, reținându-se greșit că s-ar fi dovedit existența unei fapte ilicite, astfel încât decizia de concediere este netemeinică și nelegală.

Curtea de Apel Craiova Secția I Civilă, prin decizia nr. 3967 din 22.09.2015 a

admis apelul declarat de contestatorul A., împotriva sentinței civile nr. 227/24.03.2015, pronunțată de Tribunalul Olt – Secția I Civilă în dosarul nr.x/104/2014; a anulat sentința  atacată și a reținut cauza spre soluționare pe fond; a suspendat judecata cauzei în temeiul art.413 alin. 1 pct.2 C.proc.civ.

Împotriva deciziei nr. 3967 din 22.09.2015 pronunțată de Curtea de Apel Craiova Secția I-a Civilă, a declarat

recurs

recurenta Societatea Națională de Transport Feroviar de Călători CFR Călători SA Sucursala Regională de Transport Feroviar de Călători Craiova, dezvoltarea motivelor de casare fiind efectuată prin memoriul înregistrat la 09.05.2016 la Curtea de Apel Craiova.

Cererea de recurs nu a fost întemeiată în drept astfel cum dispun cerințele art.488 C.proc.civ.

În temeiul acestor dispoziții legale, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurată, cu consecința rejudecării fondului și pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună anularea hotărârii arbitrale, iar pe fondul cauzei respingerea pretențiilor reclamantei.

În susținerea recursului, recurenta a criticat decizia instanței de apel în ceea ce privește măsura suspendării judecății cauzei dispusă în temeiul dispozițiilor art. 413 alin. 1 pct. 2 C.proc.civ.

Se arată că în speță măsura suspendării judecății nu mai subzistă, în raport de considerentele reținute în hotărârea nr. 60/2016 a Tribunalului Olt, în sensul că prin Ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina s-a dispus renunțarea la urmărirea penală împotriva inculpatului A.

La 12.07.2016 intimatul A. a depus la dosar

întâmpinare

, prin care a solicitat respingerea recursului la nefondat.

Prin înscrisul depus la dosarul cauzei la 01.08.2016, recurenta Societatea Națională de Transport Feroviar de Călători CFR Călători SA Sucursala Regională de Transport Feroviar de Călători Craiova a depus la dosarul cauzei

răspuns la întâmpinare.

Înalta Curte a procedat la efectuarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, întocmit în temeiul art. 493 alin. 2 din C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul este admisibil în principiu.

Prin încheierea din 13 octombrie 2016 s-a dispus comunicarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului către părți, conform dispozițiilor art.493 alin.4 C. proc. civ.

Potrivit dovezilor de comunicare aflate la dosar, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților.

Analizând hotărârea recurată, prin raportare la criticile formulate, Înalta Curte  a constatat că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Suspendarea facultativă este lăsată la aprecierea instanței de judecată, cazurile de suspendare facultativă fiind cele prevăzute de art. 413 din C.  proc. civ., în afara acestor cazuri existând și alte dispoziții legale, cuprinse fie în același cod, fie în alte acte normative speciale.

Una din situațiile de suspendare facultativă este cea prevăzută la art. 413 alin. 1 pct. 2 din noul C. proc. civ., atunci când s-a început urmărirea penală pentru o infracțiune care ar avea înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea, dacă legea nu prevede altfel.

Acest caz de suspendare are în vedere existența unui dosar penal, a căror soluționare ar putea avea o influență hotărâtoare asupra rezolvării cauzei, problema de a cărei rezolvare depinde soluția din proces trebuind să facă obiectul unei cercetări penale pentru care s-a dispus începerea urmăririi penale.

Conform dispozițiilor art.414 C. proc. civ., asupra suspendării judecării procesului, instanța se pronunță prin încheiere, care poate fi atacată separat cu recurs, la instanța ierarhic superioară, recursul putând fi declarat atât timp cât durează suspendarea cursului judecării procesului, atât împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea, cât și împotriva încheierii prin care s-a dispus respingerea cererii de repunere pe rol a procesului.

Înalta Curte constată că în mod corect Curtea de Apel Craiova a făcut aplicarea textelor legale mai sus enunțate, reținând că urmărirea penală și punerea în mișcare a urmăririi penale pentru fapta săvârșită de recurent și B. pentru comiterea infracțiunii de delapidare, constituie un motiv pentru suspendarea procedurii disciplinare până la soluționarea dosarului penal, fiind astfel în situația  în care  dezlegarea  cauzei  depinde  de soluția pronunțată în penal.

Argumentele invocate de către recurentă, în sensul că prin sentința nr. 60/2016 pronunțată de către Tribunalul Olt la data de 28 ianuarie 2016 s-a reținut în partea introductivă  a hotărârii că în cadrul dosarului s-a depus ordonanța de renunțare la urmărirea penală emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina nu vor fi reținute, având în vedere că acest motiv vizează reluarea judecării pricinii suspendată în temeiul art. 413 alin. 1 pct. 2 C.proc.civ. și nu motivele care impun dispunerea măsurii suspendării.

Dintr-un alt punct de vedere, se constată că ordonanța de renunțare la urmărirea penală este ulterioară pronunțării deciziei recurată, iar considerentele instanței care au stat la baza dispunerii măsurii suspendării sunt legale și temeinice.

De asemenea, potrivit art. 415 C.proc.civ, la cererea părții interesate, se poate relua judecata, dacă nu mai subzistă motivele care au determinat suspendarea.

Prin urmare, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. din noul C. proc. civ., a respins recursul recurenta Societatea Națională de Transport Feroviar de Călători CFR Călători SA – Sucursala Regională de Transport Feroviar de Călători Craiova, ca nefondat.