ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3826/2018

HOTĂRÂRE

07.11.2018

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2018
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3826/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)

Asupra cauzei constată următoarele:

Împotriva Deciziei nr. 13/A din 25 februarie 2003 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția civilă, a declarat recurs reclamanta A., înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 16 mai 2003.

După două termene în care judecata cauzei s-a amânat pentru lipsă de procedură, prin încheierea din 7 decembrie 2005, s-a suspendat judecata, conform art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., la cererea recurentei, care a arătat că în temeiul prevederilor art. 26 și următ. din Legea nr. 1/2000, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 247/2005, a solicitat, prin procedura administrativă, restituirea imobilelor ce fac obiectul prezentului dosar.

După repunerea dosarului pe rol, prin încheierea din 29 ianuarie 2014, Înalta Curte a menținut măsura suspendării judecății cauzei până la soluționarea definitivă a Dosarului nr. x/2013 al Judecătoriei Toplița.

Dosarul a fost repus pe rol, din oficiu, la 10 octombrie 2018, în vederea discutării perimării.

Înalta Curte constată aplicabile în cauză dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. care prevăd că orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an.

Din redactarea textului de lege menționat, care sancționează pasivitatea procedurală a părților, reiese caracterul imperativ al excepției invocate, instanța având îndrituirea și corelativ obligația de a veghea asupra respectării dispozițiilor de ordine publică care au drept efect stingerea, dintr-o împrejurare culpabilă părții, a procesului civil.

Perimarea se înfățișează însă nu numai ca o sancțiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege dar și ca o prezumție tacită de desistare, dedusă din faptul nestăruinței vreme îndelungată în judecată, având astfel un caracter mixt.

Or, în speță, judecata recursului a fost suspendată până la soluționarea definitivă a Dosarului nr. x/2013 al Judecătoriei Toplița, în temeiul dispozițiilor art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., potrivit cărora instanța poate suspenda judecata când dezlegarea pricinii atârnă, în tot sau în parte, de existența sau inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți.

Dosarul în considerarea căruia a fost suspendată judecata în prezenta cauză a fost soluționat definitiv la 4 octombrie 2017, prin Decizia nr. 812 pronunțată de Tribunalul Harghita, secția civilă în Dosarul nr. x/2013, hotărâre definitivă de la pronunțare.

În cauză, în raport de dispozițiile art. 250 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora cursul perimării este suspendat cât timp dăinuiește suspendarea judecății pronunțată de instanță în cazurile prevăzute de art. 244, cursul perimării a fost suspendat din 29 ianuarie 2014, data la care s-a menținut măsura suspendării și până la 4 octombrie 2017, când a fost soluționat definitiv Dosarul nr. x/2013 al Judecătoriei Toplița.

Ca atare, cum în cauză dosarul a rămas în nelucrare de la 4 octombrie 2017, data soluționării definitive a Dosarului nr. x/2013 al Judecătoriei Toplița și până la 10 octombrie 2018, data repunerii, din oficiu, a cauzei pe rol, perioadă în care, din vina părților, nu a fost întocmit niciun act de procedură în termenul legal prevăzut, prin aplicarea art. 248 alin. (1) C. proc. civ., se va constata perimat recursul.