ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra cauzei de față, în baza lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 71 din 10 mai 2018 Tribunalul Harghita a dispus următoarele:

În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor pentru care inculpata A. a fost trimisă în judecată, din infracțiunile de: "complicitate la evaziune fiscală - evidențierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive", faptă prevăzută și pedepsită de art. 26 C. pen. din 1969, raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (118 acte materiale) și "fals în înscrisuri sub semnătură privată", faptă prevăzută și pedepsită de art. 290 C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (118 acte materiale), ambele cu aplicarea art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen., în infracțiunea de "complicitate la evaziune fiscală - evidențierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive", faptă prevăzută și pedepsită de art. 26 C. pen. din 1969, raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (118 acte materiale) și art. 5 alin. (1) C. pen.

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., în referire la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, republicată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (118 acte materiale) și art. 5 alin. (1) C. pen., a fost condamnată inculpata A., la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de "evidențierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la baza operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive" (faptă din perioada martie 2009 - iunie 2012).

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. din 1969, i s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. pen. din 1968 - dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcțiile elective publice, și lit. b) - dreptul de a exercita o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

În baza art. 86

1

C. pen. din 1969, în referire la art. 5 alin. (1) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 5 (cinci) ani, calculat potrivit art. 86

2

alin. (2) C. pen. din 1969.

În baza art. 86

3

C. pen. din 1969, pe durata termenului de încercare stabilit, inculpata A. trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele ce vor fi fixate, la Serviciul de Probațiune Arad;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele ei de existență.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. din 1969, s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii, pe durata termenului de încercare.

I s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 86

4

, raportat la art. 83 - 84 C. pen. din 1969, privind revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei, în ipoteza săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare sau al neexecutării obligațiilor civile.

În baza art. 19, art. 22, art. 25 și art. 397 C. proc. pen., a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Harghita, și, în consecință, au fost obligați, în solidar, inculpații B., și A., să plătească părții civile suma de 99.570 RON, reprezentând prejudiciu cauzat, la care se adaugă dobânzile și penalitățile de întârziere aferente, calculate de la data scadenței până la data achitării în totalitate a prejudiciului.

În baza art. 25 alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus desființarea totală a înscrisurilor falsificate de inculpata A., 118 facturi fiscale și x chitanțe, după cum urmează:

- facturi emise tehnoredactate: MUR X din 4 decembrie 2010, MUR X din 7 decembrie 2010, MUR X din 10 decembrie 2010, MUR X din 14 decembrie 2010, MUR X din 16 decembrie 2010, MUR X din 21 decembrie 2010, MUR X din 23 decembrie 2010, MUR X din 29 decembrie 2010 având ștampila SC C. SRL;

- chitanțe emise tehnoredactate: EXO X din 4 decembrie 2010, EXO X din 7 decembrie 2010, EXO X din 10 decembrie 2010, EXO X din 14 decembrie 2010, EXO X din 16 decembrie 2010, EXO X din 21 decembrie 2010, EXO X din 23 decembrie 2010, EXO X din 29 decembrie 2010, având ștampila SC C. SRL;

- facturi completate de mână: MUR X din 30 aprilie 2011, MUR X din 4 mai 2011, MUR X din 12 mai 2011, MUR X din 18 mai 2011, MUR X din 16 iunie 2011, MUR X din 3 iunie 2011, MUR X din 29 iunie 2011, MUR X din 24 iunie 2011, MUR X din 4 august 2011, MUR X din 31 august 2011, MUR X din 18 august 2011, MUR X din 6 septembrie 2011, MUR X din 30 septembrie 2011, MUR X din 24 septembrie 2011, având ștampila SC C. SRL.;

- chitanțe completate de mână: EXI X din 30 aprilie 2011, EXI X din 4 mai 2011, EXI X din 12 mai 2011, EXI X din 18 mai 2011, EXI X din 16 iunie 2011, EXI X din 3 iunie 2011, EXI X din 29 iunie 2011, EXI X din 24 iunie 2011, EXI X din 4 august 2011, EXI X din 31 august 2011, EXI X din 18 august 2011, EXI X din 6 septembrie 2011, EXI X din 30 septembrie 2011, EXI X din 24 septembrie 2011, având ștampila SC C. SRL.;

- facturi emise tehnoredactate: GAU X din 3 martie 2009, GAU X din 8 martie 2009, GAU X din 9 martie 2009, GAU X din 9 martie 2009, GAU X din 13 martie 2009, GAU X din 15 martie 2009, GAU X din 18 martie 2009, GAU X din 18 martie 2009, GAU X din 19 martie 2009, GAU X din 23 martie 2009, GAU X din 24 martie 2009, GAU X din 4 decembrie 2009, GAU X din 8 decembrie 2009, GAU X din 14 decembrie 2009, GAU X din 18 decembrie 2009, GAU X din 9 noiembrie 2010, GAU X din 12 noiembrie 2010, GAU X din 16 noiembrie 2010, GAU X din 23 noiembrie 2010, GAU X din 19 noiembrie 2010, GAU X din 30 septembrie 2010, GAU X din 28 septembrie 2010, GAU X din 27 septembrie 2010, GAU X din 24 septembrie 2010, GAU X din 23 septembrie 2010, GAU X din 22 septembrie 2010, GAU X din 20 septembrie 2010, GAU X din 17 septembrie 2010, GAU X din 15 septembrie 2010, GAU X din 13 septembrie 2010, GAU X din 9 septembrie 2010, având ștampila SC D. SRL.;

- chitanțe emise tehnoredactate: TOP x/2009, TOP x/2009, TOP x/2009, TOP x/2009, TOP x/2009, TOP x/2009, TOP x/2009, TOP x/2009, TOP x/2009, TOP x/2009, TOP x/2009, TOP x/2009, TOP x/2009, TOP x/2009, TOP x/2009, TOP x/2010, TOP x/2010, TOP x/2010, TOP x/2010, TOP x/2010, TOP x/2010, TOP x/2010, TOP x/2010, TOP x/2010, TOP x/2010, TOP x/2010, TOP x/2010, TOP x/2010, TOP x/2010, TOP x/2010, TOP x/2010, având ștampila SC D. SRL.;

- facturi completate de mână: GAU X din 31 martie 2011, GAU X din 27 martie 2011, GAU X din 24 martie 2011, GAU X din 21 martie 2011, GAU X din 17 martie 2011, GAU X din 15 martie 2011, GAU X din 13 martie 2011, GAU X din 10 martie 2011, GAU X din 7 martie 2011, GAU X din 1 martie 2011, GAU X din 5 martie 2011, GAU X din 28 februarie 2011, GAU X din 24 februarie 2011, GAU X din 21 februarie 2011, GAU X din 14 februarie 2011, GAU X din 5 februarie 2011, GAU X din 2 februarie 2011, având ștampila SC D. SRL.;

- chitanțe completate de mână: TOP x/2011, TOP x/2011, TOP x/2011, TOP x/2011, TOP x/2011, TOP x/2011, TOP x/2011, TOP x/2011, TOP x/2011, TOP x/2011, TOP x/2011, TOP x/2011, TOP x/2011, TOP x/2011, TOP x/2011, TOP x/2011, având ștampila SC D. SRL.;

- facturile completate de mână: DIS X din 2 iunie 2010, DIS X din 4 iunie 2010, DIS X din 11 iunie 2010, DIS X din 18 iunie 2010, DIS X din 25 iunie 2010, având ștampila SC E. SRL.;

- chitanțele completate de mână: PAK X din 2 iunie 2010, PAK X din 4 iunie 2010, PAK X din 11 iunie 2010, PAK X din 18 iunie 2010, PAK X din 25 iunie 2010, având ștampila SC E. SRL.;

- facturile tehnoredactate: CEC X din 30 martie 2010, CEC X din 25 martie 2010, CEC X din 22 martie 2010, CEC X din 16 martie 2010, CEC X din 11 martie 2010, CEC X din 23 februarie 2010, CEC X din 17 februarie 2010, CEC X din 15 februarie 2010, CEC X din 11 februarie 2010, CEC X din 8 februarie 2010, având ștampila SC F. SRL.;

- chitanțe tehnoredactate: CON X din 30 martie 2010, CON X din 25 martie 2010, CON X din 22 martie 2010, CON X din 16 martie 2010, CON X din 11 martie 2010, CON X din 23 februarie 2010, CON X din 17 februarie 2010, CON X din 15 februarie 2010, CON X din 11 februarie 2010, CON X din 8 februarie 2010, având ștampila SC F. SRL.;

- facturi: KIS X din 6 octombrie 2009, KIS X din 22 octombrie 2019, KIS X din 1 septembrie 2009, KIS X din 4 septembrie 2009, KIS X din 21 septembrie 2009, KIS X din 24 septembrie 2009, KIS X din 28 septembrie 2009, KIS X din 25 septembrie 2009, KIS X din 30 septembrie 2009, KIS X din 24 august 2009, KIS X din 28 august 2009, KIS X din 18 august 2009, KIS X din 12 august 2009, KIS X din 4 august 2009, KIS X din 7 august 2009.;

- chitanțe: TAX X din 7 august 2009, TAX X din 4 august 2009, TAX X din 12 august 2009, TAX X din 18 august 2009, TAX X din 28 august 2009, TAX X din 24 august 2009, TAX X din 30 septembrie 2009, TAX X din 25 septembrie 2009, TAX X din 28 septembrie 2009, TAX X din 24 septembrie 2009, TAX X din 21 septembrie 2009, TAX X din 4 septembrie 2009, TAX X din 1 septembrie 2009, TAX X din 6 octombrie 2009, TAX X din 22 octombrie 2009.

- facturile tehnoredactate: NAP X din 3 decembrie 2010, NAP X din 6 decembrie 2010, NAP X din 9 decembrie 2010, NAP X din 13 decembrie 2010, NAP X din 15 decembrie 2010, NAP X din 16 decembrie 2010, NAP X din 18 decembrie 2010, NAP X din 20 decembrie 2010, NAP X din 22 decembrie 2010, emise de SC G. SRL.;

- chitanțele tehnoredactate: SUD X din 3 decembrie 2010, SUD X din 6 decembrie 2010, SUD X din 9 decembrie 2010, SUD X din 13 decembrie 2010, SUD X din 15 decembrie 2010, SUD X din 16 decembrie 2010, SUD X din 18 decembrie 2010, SUD X din 20 decembrie 2010, SUD X din 22 decembrie 2010 emise de SC G. SRL.;

- facturile completate de mână: ZAR X din 31 mai 2012, ZAR X din 21 mai 2012, ZAR X din 16 mai 2012, ZAR X/fără dată, ZAR X din 28 iunie 2012, ZAR X din 17 iunie 2012, ZAR X din 14 iunie 2012, ZAR X din 8 iunie 2012, ZAR X din 2 iunie 2012, având ștampila SC H. SRL

- chitanțele completate de mână: SER X din 31 mai 2012, SER X din 21 mai 2012, SER X din 16 mai 2012, SER X din 3 mai 2012, SER X din 28 iunie 2012, SER X din 17 iunie 2012, SER X din 14 iunie 2012, SER X din 8 iunie 2012, SER X din 2 iunie 2012, având ștampila SC H. SRL.

În baza art. 7 și art. 21 lit. g) din Legea nr. 26/1990 privind Registrul Comerțului, cu modificările și completările ulterioare, și art. 13 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, cu completările și modificările ulterioare, s-a dispus înaintarea unei copii a prezentei hotărâre, în termen de 15 zile de la rămânerea ei definitivă, către Oficiul Național al Registrului Comerțului de pe lângă Ministerul Justiției, în vederea efectuării cuvenitelor mențiuni în evidențele acestui registru, în ceea ce o privește pe inculpata A.

În baza art. 4 alin. (1) din O.G. nr. 39/2015 privind cazierul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, raportat la H.G. nr. 1000/2015 privind faptele pentru care se înscriu informații în cazierul fiscal al contribuabililor, s-a dispus comunicarea sentinței, după rămânerea definitivă, către A.N.A.F - D.G.R.F.P Brașov - AJFP Harghita, în vederea înscrierii în cazierul fiscal al inculpatei A.

În temeiul art. 397 alin. (2) C. proc. pen., raportat la art. 11 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, în forma de la data săvârșirii faptei, s-a dispus instituirea măsurii asigurătorii a sechestrului judiciar asupra:

- autovehiculului marca X, nr. de identificare x, serie motor . . . . . . . . . . . ., proprietatea inculpatului B.;

- cotei de 3/4 parte din teren extravilan arabil în suprafață de 2.520 mp, număr tarla x, număr parcelă 670/21 și cotei de 3/4 parte teren extravilan fâneață în suprafață de 2.900 mp, număr tarla x, număr parcelă 606/9, aflate pe raza mun. Miercurea-Ciuc, proprietatea inculpatei A."

S-a făcut aplicarea art. 274 C. proc. pen.

Prima instanță a reținut că în perioada martie 2009- iunie 2012, cu știință a întocmit un număr de 118 facturi fiscale în care se atestă fapte necorespunzătoare adevărului, respectiv operațiuni comerciale care nu au avut loc în realitate între societatea SC I. SRL și SC G. SRL, SC H. SRL, SC C. SRL, SC D. SRL, SC F. SRL, SC E. SRL, SC J. SRL pe care ulterior le-a înmânat lui B., oferind astfel un ajutor acestuia, ce a avut ca urmare prejudicierea bugetului de stat cu suma de 169.570 RON.

Prin Decizia penală nr. 574/A din 6 decembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a fost admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Harghita împotriva Sentinței penale nr. 71 din 10 mai 2018 pronunțată de Tribunalul Harghita în Dosarul nr. x/2017.

A desființat în parte hotărârea atacată și a rejudecat în următoarele limite cauza:

Au fost înlăturate din dispozitivul hotărârii atacate dispozițiile privind aplicarea: art. 86

1

C. pen. din 1969 cu referire la art. 5 alin. (1) C. pen., art. 86

3

C. pen. din 1969, art. 71 alin. (5) C. pen. din 1969 precum și a art. 86

4

raportat la art. 83 - 84 C. pen. din 1969, respectiv a aliniatelor 4, 5, 6, 7 din dispozitiv.

A fost respins ca nefondat apelul inculpatei A. împotriva Sentinței penale nr. 71 din 10 mai 2018 pronunțată de Tribunalul Harghita în Dosarul nr. x/2017.

A fost obligată apelanta A. la plata sumei de 150 RON cu titlu de cheltuieli judiciare parțiale avansate de stat în apel, restul cheltuielilor judiciare urmând să rămână în sarcina statului.

Suma de 130 RON reprezentând onorariu avocațial parțial din oficiu pe seama inculpatei s-a plătit din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Mureș.

Instanța de apel a reținut că din coroborarea probelor administrate în cauză a rezultat în mod indubitabil că în perioada martie 2009 - iunie 2012, inculpata A. a întocmit cu intenție un număr de 118 facturi fiscale în care se atestă fapte nereale, respectiv operațiuni comerciale care nu au avut loc între SC I. SRL pe de o parte și societățile comerciale SC G. SRL, SC H. SRL, SC C. SRL, SC D. SRL, SC F. SRL, SC E. SRL, SC J. SRL, facturi pe care ulterior le-a dat lui B., oferind astfel un ajutor acestuia fapt ce a avut ca urmare prejudicierea bugetului de stat cu suma de 169,570 RON. Conform declarațiilor date inclusiv în fața instanței de apel a rezultat că inculpata a recunoscut întocmirea a 60 de facturi și 59 de chitanțe. De asemenea, inculpata a arătat că recunoaște întocmirea tuturor facturilor reținute în actul de sesizare "pentru că o obligă legea" și pentru a putea beneficia de reducerea limitelor de pedeapsă. În aceste condiții s-a arătat că inculpatei nu i se poate aplica procedura recunoașterii vinovăției pentru că inculpata nu a recunoscut starea de fapt astfel cum a fost reținută în rechizitoriu.

Instanța de apel a constatat că pedeapsa a fost corect stabilită sub aspectul cuantumului, însă hotărârea primei instanțe este criticabilă din punct de vedere al modalității de executare a pedepsei. Astfel, activitatea inculpatei s-a întins pe o perioadă lungă de timp, inculpata a completat un număr ridicat de facturi și chitanțe fiscale cu date neadevărate, care au condus la prejudicierea bugetului de stat cu o sumă importantă, din care aceasta nu a achitat până la acest moment nicio parte, activitatea inculpatei a fost deosebit de importantă în derularea activităților infracționale, fără acțiunile sale de complice, neputându-se realiza acțiunea principală de evaziune fiscală, întrucât ea este cea care a emis documentele fiscale, aparent provenind de la șapte societăți comerciale, având acasă un număr impresionant de ștampile ale acestor societăți (care însă erau contrafăcute, având altă formă și alte impresiuni decât cele reale), pe care le-a folosit pentru a crea aparența de autenticitate.

Având în vedere antecedentele penale ale inculpatei, care a fost condamnată definitiv la 1 an și 6 luni închisoare cu suspendare condiționată a executării pedepsei - prin Sentința penală nr. 107 din 9 februarie 2016 a Judecătoriei Miercurea Ciuc, definitivă prin Decizia penală nr. 2/A din 12 ianuarie 2017 a Curții de Apel Târgu Mureș, față de care s-a pus în mișcare acțiunea penală în alte șapte dosare diferite - pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală și trimisă în judecată în patru dintre aceste dosare, respectiv a fost sancționată cu amendă administrativă tot pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală (aspecte care reies din cazierul judiciar actualizat în fata de 17 mai 2018) - s-a considerat că în vederea atingerii scopului și funcțiilor pedepsei este necesară condamnarea inculpatei la pedeapsa închisorii în regim de detenție.

Împotriva Deciziei penale nr. 574/A din 06 decembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a declarat recurs în casație inculpata A..

Recurenta inculpată A. și-a întemeiat cererea de recurs în casație pe disp. art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

În motivarea recursului în casație, recurenta inculpată a susținut, în esență, că i-a fost respinsă cererea de judecare în procedura simplificată în mod nelegal și nemotivat astfel încât limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea pentru care a fost condamnată nu au fost reduse cu o treime conform art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

Prin încheierea din data de 22 februarie 2019, Înalta Curte a admis în principiu cererea de recurs în casație și s-a trimis cauza completului competent în vederea judecării pe fond a recursului în casație, constatându-se îndeplinite condițiile de formă prev. de art. 434 - 437 C. proc. pen.

Examinând cauza în temeiul art. 442 - 444 C. proc. pen. și prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul în casație este nefondat:

Conform art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., invocat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, este corespondentul fostului art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. din 1968, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013. Drept urmare, jurisprudența referitoare la acest caz de casare poate fi valorificată pentru a stabili incidența cazului de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. Din această perspectivă, se constată că pot fi încadrate în dispozițiile legale menționate, erorile care se produc în legătură cu aplicarea pedepsei prin stabilirea unei pedepse neprevăzută de lege sau prin depășirea limitelor legale.

Recurenta inculpată a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., susținând că pedeapsa aplicată este nelegală, întrucât nu a fost judecată conform procedurii simplificate deși ea a recunoscut faptele comise.

Verificând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recurenta inculpată a fost cercetată pentru evaziune fiscală în forma complicității, iar în fața instanței de fond a solicitat judecarea în procedura simplificată.

Potrivit prevederilor art. 374 alin. (4) C. proc. pen., aplicarea procedurii simplificate are loc doar în ipoteza în care, inculpatul trimis în judecată recunoaște integral starea de fapt din actul de sesizare, textul de lege precizând în mod expres că se aplică această procedură dacă" recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa". În această situație, inculpatul trebuie să fie de acord ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți.

Potrivit rechizitoriului, în sarcina inculpatei A. s-a reținut că, în perioada martie 2009 - iunie 2012, cu știință a întocmit un număr de 118 facturi fiscale în care se atestă fapte necorespunzătoare adevărului, respectiv operațiuni comerciale care nu au avut loc în realitate între societatea SC I. SRL și SC G. SRL, SC H. SRL, SC C. SRL, SC D. SRL, SC F. SRL, SC E. SRL, SC J. SRL pe care ulterior le-a înmânat lui B., oferind astfel un ajutor acestuia, ce a avut ca urmare prejudicierea bugetului de stat cu suma de 169.570 RON.

Recurenta inculpată însă a declarat atât în fața primei instanțe cât și în fața instanței de apel, că recunoaște întocmirea a 60 de facturi și 59 de chitanțe. Exclusiv în fața instanței de apel a arătat că recunoaște întocmirea tuturor facturilor reținute în actul de sesizare "pentru că o obligă legea" și pentru a putea beneficia de reducerea limitelor de pedeapsă.

Se constată că nu a avut loc o recunoaștere totală a faptelor reținute în sarcina inculpatei prin rechizitoriu, ci una parțială. În aceste condiții, în mod corect, atât instanța de fond, cât și cea de apel au respins cererea inculpatei de judecare în procedura simplificată.

Procedând la analizarea limitelor de pedeapsă stabilite în sarcina inculpatei prin prisma aplicării sancțiunilor raportat la faptele săvârșite de către aceasta, Înalta Curte reține că aprecierea legalității limitelor de pedeapsă în calea de atac a recursului în casație se face în funcție de încadrarea juridică reținută/menținută prin hotărârea atacată.

Înalta Curte constată că recurenta inculpată a fost condamnată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, republicată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (118 acte materiale) și art. 5 alin. (1) C. pen. la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare, cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 5 (cinci) ani. Prin decizia instanței de apel s-a stabilit ca executarea pedepsei de 3 ani închisoare în regim de detenție.

Potrivit art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, legiuitorul sancționează evaziunea fiscală săvârșită în modalitatea evidențierii, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori evidențierii altor operațiuni fictive cu închisoare de la 2 ani la 8 ani și interzicerea unor drepturi.

Se constată că pedeapsa de 3 ani închisoare se încadrează între limitele minime și maxime prevăzute de legiuitor pentru infracțiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005.

Drept urmare, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpata A. împotriva Deciziei penale nr. 574/A din data de 6 decembrie 2018 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Conform dispozițiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurenta inculpată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul în casație declarat de inculpata A. împotriva Deciziei penale nr. 574/A din data de 6 decembrie 2018 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 157 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 martie 2019.

Procesat de GGC -LM