ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1025/2019

Asupra recursului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 07.12.2016 pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, sub nr. x/2016, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta C., a solicitat instanței: să constate îndeplinirea condițiilor pentru recepția la terminarea lucrărilor la data de 05.12.2013 pentru lucrările cuprinse în procesul-verbal încheiat la această dată sau, alternativ, să dispună suplinirea consimțământului pârâtei pentru încheierea procesului-verbal de recepție la terminarea lucrărilor ce au făcut obiectul Contractului de execuție lucrări nr. x din 31.01.2002 pentru corpurile indicate la punctele 8 - 20 din anexa nr. 1 la Memoriul nr. 1535 din data de 22.12.2015, să dispună suplinirea consimțământului pârâtei pentru încheierea procesului-verbal de recepție finală a lucrărilor ce au făcut obiectul Contractului de execuție lucrări nr. x din 31.01.2002 pentru corpurile indicate la punctele 1 - 20 din anexa 1 la Memoriul nr. 1535 din data de 22.12.2015, să dispună obligarea pârâtei la restituirea sumei de 846.343,9 RON, reprezentând garanție de bună execuție reținută în temeiul Contractului de execuție lucrări nr. x/31.01.2002, astfel cum acesta a fost modificat prin actele adiționale încheiate, precum și să oblige pârâta la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Sentința civilă nr. 2140/2017 din 26 mai 2017, Tribunalul București, secția a VI-a civilă, a admisă în parte cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta C., a suplinit consimțământul pârâtei la încheierea procesului-verbal de recepție la terminarea lucrărilor ce au făcut obiectul Contractului de execuție lucrări nr. x/31.01.2002 pentru corpurile indicate la pct. 1 - 7 din anexa 1 la Memoriul nr. 1535/22.12.2015, a suplinit consimțământul pârâtei la încheierea procesului-verbal de recepție la terminarea lucrărilor ce au făcut obiectul Contractului de execuție lucrări nr. x/31.01.2002 pentru corpurile indicate la pct. 8 - 20 din anexa 1 la Memoriul nr. 1535/22.12.2015, a obligat pârâta la restituirea sumei de 846.343,9 RON, reprezentând garanție de bună execuție în temeiul Contractului de execuție lucrări nr. x/31.01.2002, a obligat pârâta la plata sumei de 12.128,43 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin Decizia civilă nr. 156A din 29 ianuarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, a fost admis apelul declarat de apelanta-pârâtă C., împotriva sentinței primei instanțe. A fost schimbată în tot sentința apelată, în sensul că a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea.

Împotriva acestei decizii, reclamanta a declarat recurs, motivele fiind următoarele:

Instanța de apel a omis să se pronunțe pe primul și pe cel de-al patrulea capăt de cerere - motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

Astfel, curtea de apel nu s-a pronunțat pe capătul de cerere referitor la constatarea îndeplinirii condițiilor pentru recepția la terminarea lucrărilor.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat să se constate îndeplinirea condițiilor pentru recepția la terminarea lucrărilor la data de 05.12.2013 pentru lucrările cuprinse în procesul-verbal încheiat la această dată, precum și obligarea pârâtei la restituirea sumei de 846.343,9 RON, reprezentând garanție de bună execuție.

Primul capăt de cerere a fost formulat în mod alternativ cu cel de-al doilea. Dată fiind admiterea de către instanța de fond a capătului de cerere alternativ, era lipsită de interes orice critică a sentinței pronunțate de Tribunalul București din această perspectivă. Însă, în condițiile în care instanța de apel a admis apelul și a desființat soluția primei instanțe pe cel de-al doilea capăt de cerere, era absolut necesar să se pronunțe și pe capătul de cerere alternativ, respectiv cel privitor la constatarea îndeplinirii condițiilor cu privire la recepția la terminarea lucrărilor.

Dezlegarea acestui capăt de cerere era cu atât mai mult necesară cu cât întreaga motivare a instanței de apel se rezumă la analizarea pretinselor efecte ale lipsei avizului Inspectoratului pentru Situații de Urgență, în condițiile în care lucrarea efectuată de reclamantă nu era supusă emiterii acestui aviz. De altfel, chiar dacă avizul ar fi fost necesar, privea obiectivul proprietatea apelantei-pârâte în totalitate și nu lucrările efectuate de reclamantă.

Or, primul capăt de cerere formulat de reclamantă, viza tocmai această situație, și anume că toate lucrările ce au făcut obiectul contractului de antrepriză au fost realizate la parametrii stabiliți prin contract. Din această perspectivă, este absolut irelevantă necesitatea obținerii sau nu a avizului I.S.U., întrucât este posibil ca acel aviz să nu fie acordat din motive care nu au nicio legătură cu activitatea reclamantei.

Instanța de apel nu s-a aplecat deloc asupra acestei situații, deși, raportat la art. 476 din C. proc. civ. avea obligația de a efectua "o nouă judecată asupra fondului".

Pe cale de consecință, este necesară anularea hotărârii atacate și trimiterea acesteia spre rejudecare, astfel încât să fie soluționat și acest capăt de cerere.

Totodată, recurenta arată că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra capătului de cerere referitor la restituirea garanției de bună execuție.

Această garanție are un scop bine determinat, și anume să confere posibilitatea beneficiarului de a recupera în mod facil contravaloarea oricăror lucrări neefectuate (este vorba despre acea parte din garanție ce este reținută până la încheierea procesului-verbal de recepție la terminarea lucrărilor) ori a deficiențelor sesizate în perioada de garanție și neremediate de către antreprenor (acea parte din garanție reținută până la expirarea perioadei de garanție de 24 luni).

Așadar, scopul acestei garanții de bună execuție nu este de a pune la dispoziția beneficiarului, pe o perioadă nedefinită, anumite sume de bani, ci de a reprezenta o veritabilă garanție că, la momentul terminării lucrărilor și respectiv la momentul expirării perioadei de garanție, lucrările corespund din punct de vedere tehnic cu cerințele agreate contractual.

Or, din această perspectivă nu a existat vreo obiecție cu privire la nefinalizarea lucrărilor, nici măcar în timpul prezentului litigiu nu s-a pretins că reclamanta ar fi trebuit să mai realizeze vreo lucrare; nu a existat nici o solicitare de remediere (nemaivorbind de solicitări de remediere care să nu fie soluționate favorabil de antreprenor) în perioada de garanție, care să justifice fie blocarea în continuare a garanției, fie reținerea de către beneficiar a unei anumite sume din cuantumul acestei garanții, astfel, că nu există niciun motiv pentru a respinge cererea de restituire a sumelor reținute de beneficiar cu titlu de garanție de bună execuție.

Raportat la scopul acestei garanții, precum și la faptul că reclamanta nu poate fi lipsită pe termen nedefinit de sumele de bani puse la dispoziția beneficiarului, soluționarea acestui capăt de cerere nu este în mod necesar dependentă de modul de soluționare al primelor trei capete de cerere.

Astfel, chiar dacă s-ar aprecia că nu s-ar putea suplini consimțământul pârâtei pentru încheierea proceselor-verbale, având în vedere îndeplinirea scopului pentru care garanțiile au fost constituite, este absolut necesar să se constate abuzul săvârșit de către apelantă prin neeliberarea lor și respectiv să fie sancționat acest abuz prin obligarea acesteia la plata către reclamantă a sumelor respective.

Instanța, în mod nelegal a soluționat capătul de cerere privind suplinirea consimțământului intimatei-pârâte pentru încheierea procesului-verbal de recepție finală a Contractului de execuție lucrări nr. x/31.01.2002 pentru corpurile indicate la pct. 1 - 7 din anexa nr. 1 la Memoriul nr. 1535/22.12.2015.

Capătul de cerere menționat nu a fost apelat de C., fapt ce atrage incidența motivelor de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 7 din C. proc. civ.

Deși prin apelul formulat împotriva hotărârii instanței de fond C. a solicitat desființarea în tot a hotărârii instanței de fond, intimata-pârâtă nu a criticat în niciun fel hotărârea cu privire la procesul-verbal de recepție finală a lucrărilor ce au făcut obiectul Contractului de execuție lucrări nr. x/31.01.2002 pentru corpurile indicate la pct. 1 - 7 din anexa 1 la Memoriul nr. 1535/22.12.2015 și restituirea garanției de bună execuție aferente.

Potrivit art. 477 alin. (1) din C. proc. civ., "Instanța de apel va proceda la rejudecarea fondului în limitele stabilite, expres sau implicit, de către apelant, precum și cu privire la soluțiile care sunt dependente de partea din hotărâre care a fost atacată".

Pronunțându-se asupra cererii privind suplinirea consimțământului Academiei pentru lucrările menționate la punctele 1 - 7 din anexa nr. 1 la Memoriul nr. 1535 din data de 22.12.2015, precum și pe cererea de restituire a garanției aferente, instanța de apel a încălcat pe de-o parte limitele efectului devolutiv al apelului determinat de ceea ce s-a apelat, iar pe de altă parte puterea de lucru judecat a hotărârii primei instanțe în privința dispozițiilor neapelate de intimata-pârâtă.

Contrar aprecierilor eronate ale instanței de apel, potrivit cărora devoluțiunea apelului Academiei și cu privire la suplinirea consimțământului pentru lucrările menționate la punctele 1 - 7 din anexa nr. 1 la Memoriul nr. 1535 din data de 22.12.2015 întrucât în motivarea căii de atac Academia a precizat că "a depus toate diligentele în ceea ce privește organizarea recepției și că nu a refuzat eliberarea garanțiilor reținute, însă este condiționată să respecte prevederile H.G. nr. 273/1994", motivarea la care face referire instanța de apel are în vedere exclusiv lucrările menționate la punctele 8 - 20 din anexa nr. 1 la memoriu, doar pentru acestea fiind amânată recepția la terminarea lucrărilor prin Procesul-verbal nr. x din data de 05.12.2013.

Respingerea capetelor de cerere referitoare la încheierea procesului-verbal de recepție finală și restituirea garanției aferente este nelegală.

Pentru încheierea procesului-verbal de recepție finală nu s-a solicitat niciodată vreun aviz din partea Inspectoratului pentru Situații de Urgență, aviz care, nici măcar nu ar fi fost necesar în speță.

Potrivit art. 33 din Regulamentul de recepție a lucrărilor de construcții și instalații aferente acestora ("Regulamentul") aprobat prin H.G. nr. 273/1994 (în vigoare la momentul la care trebuia efectuată recepția), la recepția finală participă: investitorul, comisia de recepție numită de investitor, proiectantul lucrării, executantul.

Pe de altă parte, soluția instanței de apel încalcă și dispozițiile art. 422 din Regulamentul în vigoare la momentul la care trebuia efectuată recepția și la data sesizării instanței, părțile neputând încheia procesul-verbal pe cale amiabilă.

Mai mult decât atât, soluția instanței de apel echivalează cu un refuz al soluționării fondului problemei, respectiv al constatării caracterului abuziv al refuzului Academiei de a își îndeplini o obligație legală.

Hotărârea instanței de apel cuprinde motive străine de natura cauzei, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

În justificarea soluției sale, instanța de apel a invocat prevederile art. 35 din Regulamentul privind recepția construcțiilor, apreciind că în cauză nu ar fi o neînțelegere existentă între părți.

Astfel, dispozițiile art. 35 invocate de instanța de apel se regăsesc în Regulamentul privind recepția construcțiilor aprobat prin H.G. nr. 343/2017, aplicabil începând cu data de 29 iulie 2017.

Or, acțiunea ce formează obiectul prezentului dosar a fost introdusă pe rolul instanței în data de 08 decembrie 2016, înainte de intrarea în vigoare a acestui act normativ.

Mai mult decât atât, potrivit art. III din H.G. nr. 343/2017 "Prevederile Regulamentului privind recepția construcțiilor, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 273/1994, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu modificările aduse prin prezenta hotărâre, nu se aplică construcțiilor pentru care recepția la terminarea lucrărilor, respectiv recepția finală, se află în desfășurare la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri".

Atât recepția la terminarea lucrărilor, cât și recepția finală disputate în prezentul dosar, au fost inițiate cu mult înainte de intrarea în vigoare a H.G. nr. 343/2017, convocarea comisiilor de recepție fiind solicitată de reclamantă la datele indicate în partea introductivă a prezentului recurs.

Pe cale de consecință, soluția instanței de apel se raportează la dispoziții legale străine cauzei, ce nu pot fi aplicate în mod direct, dat fiind faptul că nici la momentul solicitărilor de organizare a recepției la terminarea lucrărilor sau recepției finale, nici la momentul convocării comisiilor de recepție sau al sesizării instanței nu erau în vigoare.

Așadar, raportat atât la prevederile generale ale art. 6 C. civ., cât și ale dispozițiilor tranzitorii conținute de H.G. nr. 343/2017, prevederile art. 35 citate de instanța de apel sunt cu totul străine de prezenta cauză, nefiind aplicabile raporturilor juridice deduse judecății.

Soluția instanței, de respingere a solicitării recurentei privind suplinirea consimțământului pârâtei pentru încheierea procesului-verbal de recepție la terminarea lucrărilor indicate la punctele 8 - 20 din anexa 1 la Memoriul nr. x/22.12.2015 este nelegală.

Procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor nu a fost încheiat din cauza încălcării de către Academie a obligațiilor legale și contractuale ce îi reveneau - motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Prevederile contractului stabilesc în mod expres obligația Academiei de a obține avizele necesare în vederea execuției lucrărilor: art. 12.1, art. 12.3.

Dispozițiile legale care reglementează necesitatea obținerii avizului de securitate la incendiu înainte de începerea lucrărilor dovedesc faptul că obținerea acestui aviz era în sarcina intimatei-pârâte.

Potrivit art. 2 din Hotărârea nr. 1739/2006 pentru aprobarea categoriilor de construcții și amenajări care se supun avizării și/sau autorizării privind securitatea la incendiu, proiectantul unei construcții sau amenajări care se încadrează în prevederile art. 1 este obligat să întocmească scenariul de securitate la incendiu potrivit metodologiei de elaborare a scenariilor de securitate la incendiu.

Avizele de securitate la incendiu solicitate prin certificatele de urbanism în vederea emiterii autorizației de construire se eliberează pe baza documentelor prevăzute de art. 9 alin. (1) din Normă.

Avizele de securitate la incendiu pentru schimbările de destinație și modernizările la construcțiile și amenajările existente care, potrivit legii, nu necesită autorizații de construire se emit pe baza documentelor prevăzute de art. 9 alin. (2) din Normă.

Din analiza prevederilor legale mai sus enunțate, rezultă faptul că avizele de securitate la incendiu, indiferent că se referă la categoriile de construcții și amenajări aprobate, potrivit legii, prin hotărâre a Guvernului sau doar la lucrările de schimbare a destinației și/sau de modernizare la construcții și amenajări existente, se solicită întotdeauna înainte de începerea lucrărilor.

Acest aspect diferențiază avizele de securitate la incendiu de autorizațiile de securitate la incendiu, acestea din urmă fiind emise după realizarea lucrărilor pe baza procesului-verbal de recepție la terminarea lucrărilor (art. 12 din Normă).

Teza este susținută și de prevederile Normei metodologice de avizare și autorizare privind prevenirea și stingerea incendiilor din 02.09.1998 (în vigoare la data încheierii contractului) - art. 1.

Academia este cea căreia îi revine obligația legală și contractuală de a asigura încheierea proceselor-verbale de recepție și restituirea garanțiilor reținute în conformitate cu prevederile Regulamentului - art. 6, art. 8, art. 12, art. 32.

Potrivit dispozițiilor art. 1.862 C. civ. "De îndată ce a primit comunicarea prin care antreprenorul îl înștiințează că lucrarea este finalizată, beneficiarul are obligația ca, într-un termen rezonabil potrivit naturii lucrării și uzanțelor din domeniu să o verifice și, dacă aceasta corespunde condițiilor stabilite prin contract, să o recepționeze, precum și, atunci când este cazul, să o ridice. (2) Dacă, fără motive temeinice, beneficiarul nu se prezintă sau nu comunică neîntârziat antreprenorului rezultatul verificării, lucrarea se socotește recepționată fără rezerve".

Așadar, odată cu finalizarea lucrărilor ce au făcut obiectul contractului (aspect necontestat în nici un fel de către intimata-pârâtă) C. era cea care avea obligația de a realiza toate formalitățile necesare pentru preluarea lucrării.

Toate aceste dispoziții legale au fost ignorate de instanța de apel, aceasta apreciind în mod eronat că suplinirea de către instanță a consimțământului Academiei ar avea drept consecință eludarea dispozițiilor legale, recepția lucrărilor fiind realizată în lipsa avizului de securitate la incendiu.

Pe de altă parte, dispozițiile art. 25 și 27 din Regulamentul de recepție statuează că, în ipoteza în care există divergențe între părți cu privire la încheierea procesului-verbal de recepție, respectiv în cazul în care "în decurs de 30 de zile de la data cererii executantului, investitorul nu anulează obiecțiile, se recurge la procedura de arbitraj, dacă ea a fost prevăzută în contract și, în cazul rămânerii în dezacord, poate să-l acționeze la instanța competentă".

Or, în condițiile în care a expirat de mult perioada de 30 de zile în care investitorul trebuia să asigure anularea obiecțiunii referitoare a pretinsa lipsă a avizului I.S.U., reclamanta era îndreptățită să se adreseze instanței de judecată. În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6, 7 și 8 din C. proc. civ.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Completul de filtru a dispus, prin încheierea din data de 17 octombrie 2018, comunicarea acestuia părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere cu privire la raport.

Recurenta a depus punct de vedere cu privire la raportul întocmit în cauză.

Prin încheierea de ședință din 20 martie 2019, a fost admis în principiu recursul de face obiectul prezentei cauze, fixându-se termen la data de 15 mai 2019.

Înalta Curte, verificând în cadrul controlului de legalitate decizia atacată, constată că recursul este fondat, raportat la dispozițiile art. 488 pct. 5 și 6 din noul C. proc. civ., pentru considerentele care urmează:

Conform dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Acest motiv de casare cuprinde, cu excepția regulilor reglementate de alte motive de casare, încălcarea oricăror reguli de procedură a căror nerespectare atrage nulitatea, indiferent după cum aceasta este condiționată sau nu de existența unei vătămări, printre aceste reguli regăsindu-se și cele care vizează calea de atac a apelului.

Apelul este o cale de atac ordinară, de reformare, devolutivă și suspensivă de executare.

Cererea de apel produce mai multe efecte, printre care învestirea instanței de apel, precum și efectul devolutiv.

Potrivit dispozițiilor art. 476 alin. (1) C. proc. civ., apelul exercitat în termen provoacă o nouă judecată asupra fondului, instanța de apel analizând cauza atât în fapt, cât și în drept.

De regulă, devoluțiunea este totală, însă apelul este limitat, pe de o parte de ceea ce s-a apelat - tantum devolutum quantum appellatum și, pe de altă parte, de ceea ce s-a dedus judecății la prima instanță - tantum devolutum quantum iudicatum.

Așadar, efectul devolutiv al apelului nu vizează toate problemele de fapt și de drept deduse judecății, ci numai pe cele care sunt criticate expres sau implicit de către apelant, cu respectarea principiului disponibilității. Astfel, efectul devolutiv al apelului poate fi limitat de către apelant, în acest sens statuând art. 477 alin. (1) C. proc. civ.:

"Instanța de apel va proceda la rejudecarea fondului în limitele stabilite, expres sau implicit, de către apelant, precum și cu privire la soluțiile care sunt dependente de partea din hotărâre care a fost atacată".

În stabilirea întinderii devoluțiunii, instanța va avea în vedere nu numai cererea de apel, ci și întâmpinarea formulată de intimat. De asemenea, trebuie avut în vedere faptul că devoluțiunea privește și soluțiile care sunt dependente de partea din hotărâre care se atacă.

Trebuie subliniat că, în cazul în care hotărârea a fost atacată numai parțial, partea din hotărâre care nu a fost supusă apelului dobândește autoritate de lucru judecat, motiv pentru care instanța de apel nu mai poate modifica aspectele asupra cărora s-a statuat sau afecta părțile care nu au exercitat această cale de atac.

Dincolo de aceste considerații teoretice, Înalta Curte constată că, prin cererea de apel, apelanta-pârâtă C. a criticat exclusiv hotărârea pronunțată de prima instanță cu privire la: suplinirea consimțământului său la încheierea procesului-verbal de recepție la terminarea lucrărilor ce au făcut obiectul Contractului de execuție lucrări nr. x/31.01.2002 pentru corpurile indicate la pct. 8-20 din anexa nr. 1 la Memoriul nr. 1535/22.12.2002, obligarea sa la restituirea sumei de 434.175,71 RON, respectiv 186.075,3 RON, reprezentând garanție de bună execuție în temeiul contractului de execuție lucrări și cheltuielile de judecată acordate.

Așadar, apelanta-pârâtă nu a adus nicio critică hotărârii pronunțate de prima instanță cu privire soluția privind suplinirea consimțământului său la încheierea procesului-verbal de recepție la terminarea lucrărilor ce au făcut obiectul Contractului de execuție lucrări nr. x/31.01.2002 pentru corpurile indicate la pct. 1 - 7 din anexa 1 la Memoriul nr. 1535/22.12.2015 și nici cu privire la restituirea garanției de bună execuție aferente.

Or, în condițiile în care hotărârea primei instanțe nu a fost criticată în ceea ce privește aceste aspecte, instanța de apel nu putea modifica aspectele asupra cărora s-a statuat, în caz contrar fiind încălcat principiul disponibilității, consacrat de art. 9 și, respectiv de art. 22 alin. (6) C. proc. civ.

Prin urmare, instanța era obligată să statueze numai asupra a ceea ce părțile au dedus judecății, fără a putea depăși, cu excepțiile prevăzute de lege, cadrul procesual stabilit de acestea.

Nu poate fi reținut argumentul intimatei, în sensul că din eroare în cererea de apel nu au fost indicare și corpurile de la pct. 1 - 7 din anexa 1 la Memoriul nr. 1535/22.12.2015, această apărare lipsind, pe de o parte, de conținut principiul disponibilității, care guvernează procesul civil și care poate fi limitat numai în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege, iar pe de altă parte, ar permite instanței, ca în mod arbitrar să depășească limitele învestirii.

Chiar dacă prin cererea de apel pârâta a solicitat desființarea în totalitate a sentinței, cu consecința respingerii cererii de chemare în judecată, astfel cum a reținut curtea de apel, în lipsa oricărei critici în ceea ce privește aspectele mai sus menționate, devoluțiunea nu putea opera cu privire la întreaga cauză.

De asemenea, Înalta Curte constată că și motivul de recurs ce vizează nemotivarea hotărârii, reglementat de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., este întemeiat.

Astfel, conform art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., considerentele vor cuprinde obiectul cererii, susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

Așadar, instanța trebuie să arate obligatoriu fiecare capăt de cerere și apărările părților, probele care au fost administrate, cu menționarea motivelor pentru care unele au fost reținute, iar altele înlăturate, excepțiile invocate și soluționarea acestora, normele juridice aplicate la situația de fapt stabilită.

Motivarea trebuie să fie clară, precisă și necontradictorie, aceste cerințe înlăturând arbitrariul și făcând posibil controlul judiciar, precum și exercitarea căilor de atac de retractare.

În cauză, se reține că, deși instanța de apel a respins ca neîntemeiată acțiunea, nu s-a pronunțat asupra primului și asupra celui de-al patrulea capăt al acesteia.

O motivare implicită a unor capete de cerere sau cereri adiționale sau incidentale nu este permisă, constituind o nerespectare a dispozițiilor art. 425 alin. (1) C. proc. civ., deoarece în dispozitiv trebuie să se regăsească soluția dată fiecărei cereri ce a făcut obiectul judecății.

O astfel de hotărâre nu respectă nici exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, întrucât conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, noțiunea de proces echitabil presupune ca o instanță internă să fi examinat în mod real problemele esențiale care i-au fost supuse spre analiză.

Prin urmare, având în vedere că sunt fondate criticile recurentei-pârâte, care atrag incidența motivelor de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ., cu consecința casării integrale a hotărârii, în cauză, nu se mai impune analizarea celorlalte argumente și critici invocate de către recurentă.

În consecință, în raport de rațiunile înfățișate, Înalta Curte, cu aplicarea dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva Deciziei civile nr. 156A din 29 ianuarie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, va casa decizia recurată și va trimite cauza aceleiași instanțe spre o nouă judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva Deciziei civile nr. 156A din 29 ianuarie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Casează Decizia civilă nr. 156A din 29 ianuarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Trimite cauza aceleiași instanțe spre o nouă judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 mai 2019.

Procesat de GGC -NN