ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 12.09.2018

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3016/2018

HOTĂRÂRE
12.09.2018
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3016/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)

Prin cererea înregistrată pe. rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă, la data de 27 mai 2015 sub nr. x/2015 reclamantul A. a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 480 C. civ., în contradictoriu cu pârâta B., obligarea acesteia să îi lase în liniștită posesie și folosință apartamentul nr. 5, compus din patru camere, două debarale, culoar, vestibul, bucătărie, wc, baie și boxă, situat în București, inclusiv cotă parte indiviză de teren de 26,37 mp, aferentă apartamentului, imobil cu nr. cadastral x și înscris în CF xG1-U4, a OCPI sector 3, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.

Prin sentința nr. 529 din 6 mai 2017 Tribunalul București, secția a V-a civilă, a admis acțiunea; a obligat pârâta să lase reclamantului în deplină proprietate și liniștită posesie apartamentul nr. 5 situai în București, imobil cu nr. cadastral x și înscris în CF xC1-U4, a OCPl sector 3, București; a admis, în parte, cererea reconvențională și a obligat reclamantul-pârât să plătească pârâtei-reclamante suma de 23018 RON reprezentând sporul de valoare adus imobilului, iar pe pârâtă la 5.500 tei cheltuieli de judecată reprezentând taxa de timbru; a luat act că pârâta-reclamantă își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată, stabilind onorariu definitiv de expert la suma de 1.500 RON, prin majorarea cu 700 RON a onorariului provizoriu de 800 lei, în sarcina pârâtei-reclamante.

Împotriva încheierii de ședință din data de 06.05.2016 și a sentinței civile nr. 529 a declarat apel pârâta-reclamantă B.

Prin Decizia nr. 705/A din 20 septembrie 2017 Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelul; a schimbat în tot sentința apelată în sensul că a respins acțiunea, ea neîntemeiată; a respins cererea reconvențională, ca rămasă fără obiect, a luat act că apelanta șt-a rezervat dreptul de a solicita cheltuielile de judecată pe cale separată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., reclamantul A., formulând următoarele critici;

3.instanța de apel trebuia să aplice criteriile de preferabilitate ale dreptului comun, respectiv să stabilească care dintre titlurile autorilor este preferabil.

Prin încheierea de ședință din 02.05.2018 judecata recursului a fost suspendată în temeiul dispozițiilor art. 520 alin. (4) C. proc. civ. până la soluționarea sesizării privind pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, obiect al Dosarului nr. x/2018 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, la care a fost conexat Dosarul nr. x/2018.

Prin Decizia nr. 52 din 18.06.2018 publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 17.07.2018 au fost admise sesizările menționate, stabilindu-se că în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 C. proc. civ., cu referire la art. 147 alin. (4) din Constituția României, efectele Deciziei nr. 369 din 30.05.2017 se produc cu privire la hotărârile judecătorești pronunțate după publicarea acesteia în Monitorul Oficial al

României, în litigiile evaluabile în bani de până la 1.000.000 RON inclusiv, pornite ulterior publicării deciziei (20.07.2017).

Cauza a fost repusă pe rol din oficiu la data de 02.05.2018, fiind acordat termen de judecată cu citarea părților la 12.09.2018.

Analizând cauza, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor inițiale ale art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2015 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. republicată. în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de mancă și asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani tu valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv.

Aplicarea acestei norme a fost prorogată succesiv, ultima dată până la 1 ianuarie 2019, prin art. unic alin. (1) al O.U.G. nr. 62/2015 precum și prin art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 95/2016 pentru prorogarea unor termene prevăzute de Legea nr. 2/2013.

Textul legal menționat a fost declarat neconstituțional prin Decizia Curții Constituționale nr. 369 din 30.05.2017 publicată în Monitorul Oficial al României, Parte 1, nr. 582 din 20.07.2017 în ceea ce privește sintagma,,precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare depănă la 1.000.000 RON inclusiv’'.

Prin Decizia nr. 52 din 18.06.2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept publicată în Monitorul Oficial al României, Partea 1, nr. 609 din 17.07.2018, s-a stabilit că în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 din C. proc. civ., cu referire la art. 147 alin. (4) din Constituția României, efectele Deciziei Curții Constituționale nr. 369 din 30.05.2017 se produc cu privire la hotărârile judecătorești pronunțate după publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, în litigiile evaluabile în hani până la 1.000.000 RON inclusiv, pornite ulterior publicării deciziei (20.07.2017).

Având în vedere că decizia Curții de Apel București este pronunțată într-un litigiu pornit anterior publicării deciziei de neconstituționalitate evocată mai sus, aceasta nefiind incidență cauzei pendinte, regimul juridic al căilor de atac susceptibile a fi exercitate în speță se stabilește potrivit art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013, astfel cum era în vigoare înainte de a fi declarat neconstituțional, și anume, cu luarea în considerare a faptului că hotărârile pronunțate în cererile evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON nu sunt susceptibile de recurs.

Se reține, în acest sens, că prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 27.05.2015, reclamantul a revendicat apartamentul nr. 5, compus din patru camere, două debarale, culoar, vestibul, bucătărie, wc, baie și boxă, situat în București, inclusiv cotă parte indiviză de teren de 26,37 mp, aferentă apartamentului, imobil cu nr. 4 cadastral x și înscris în CF x, a OCPI sector 3, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, pretenții ce au fost evaluate la suma de 230.000 RON.

Cuantumul acestor pretenții se situează sub pragul valoric impus de art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013, situație față de care Decizia nr. 705/A din 20.09.2017 a Curții de Apel București nu poate fi supusă căii extraordinare de atac a recursului.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul reclamantului A. împotriva Deciziei nr. 705/A din 20 septembrie 2017 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A., cu domiciliul procesual ales la Cabinet de avocat C., cu sediul în București împotriva Deciziei nr. 705/A din 20 septembrie 2017 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în contradictoriu cu pârâta B., cu domiciliul ales în județul Ilfov.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică azi, 12 septembrie 2018.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2018-01-16
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3/2018
nici acordarea sumei pretinse cu titlu de contravaloare a lipsei de folosință pentru viitor, până la predarea imobilului, având în vedere că această sumă nu are caracter cert, contravaloarea lipsei de folosință putând fi diferită în raport
ÎCCJ
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1206/2015
în cauză față de art. 50 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, întrucât prin dispoziții legale speciale s-a derogat de la dreptul comun în materia garanției pentru evicțiune, consacrată de art. 1337 C. civ. Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut
ÎCCJ 2016-10-13
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1897/2016
, iar în subsidiar, anularea hotărârii civile apelate, în sensul administrării probatoriului cu expertiză și admiterii acțiunii, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea cererii, precum și a fondului. Prin
ÎCCJ
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2080/2019
Prin Decizia nr. 474 din 8 aprilie 2019, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a admis apelurile formulate de apelanta-reclamanta SC A., de apelantul-pârât Municipiul București, prin primaru
ÎCCJ
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2546/2015
. Astfel, suma solicitată de pârâta O. cu acest titlu, de 6200 de lei nu are un caracter excesiv, câtă vreme își găsește corespondent în munca depusă de avocatul pârâtei în proces, pe parcursul mai multor cicluri procesuale, în intervalul i
Sursă