ÎCCJ, Decizia nr. 40/2019

Deliberând asupra apelului formulat

În baza actelor și lucrărilor dosarului reține următoarele:

I. Prin Sentința penală nr. 618 din data de 31 octombrie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2018, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva Sentinței penale nr. 269 din data de 15 februarie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2007.

Pentru a pronunța această hotărâre, Înalta Curte, secția penală, a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 452 alin. (1) din C. proc. pen., hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura penală, cât și cu privire la latura civilă.

În conformitate cu prevederile art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., revizuirea hotărârilor judecătorești definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză.

Din interpretarea dispozițiilor textului mai sus menționat, rezultă că cererea de revizuire trebuie să aibă ca obiect o hotărâre prin care s-a soluționat fondul cauzei, cu privire la acțiunea penală și civilă exercitată în cursul procesului penal împotriva unui inculpat, iar nu o hotărâre pronunțată într-o altă procedură judiciară, precum plângerea împotriva soluțiilor dispuse de procuror.

Or, în cauză, hotărârea a cărei revizuire s-a cerut nu este dintre acelea care pot fi supuse acestei căi extraordinare de atac, fiind o hotărâre care a avut ca obiect soluționarea unei plângeri împotriva rezoluțiilor din data de 11 iunie 2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică și din data de 1 august 2007 a procurorului șef al secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pentru considerentele ce preced, constatând că în cauză, revizuenta A., prin reprezentant B. a formulat revizuire împotriva unei hotărâri nesusceptibile de reformare prin promovarea acestei căi de atac, instanța a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire împotriva Sentinței penale nr. 269 din data de 15 februarie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2007.

II. Împotriva acestei decizii, revizuenta A., prin reprezentant B. a formulat apel la data de 22 ianuarie 2019, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători sub nr. x/2019, primul termen fiind fixat în mod aleatoriu la data de 25 februarie 2019.

Înalta Curte - Completul de 5 Judecători, examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac promovate de revizuenta A., prin reprezentant B., constată că aceasta este inadmisibilă și va fi respinsă ca atare, pentru următoarele considerente:

În considerarea efectelor principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, a principiului privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală și a exigențelor stabilite prin art. 13 din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

Revine, așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

În speță se reține că hotărârea împotriva căreia revizuenta A., prin reprezentant B. a formulat cererea de revizuire este definitivă, conform dispozițiilor art. 341 alin. (8) din C. proc. pen., care prevăd că încheierea prin care s-a pronunțat soluția de respingere a plângerii ca nefondată, prevăzută de alin. (6) al aceluiași text de lege, este definitivă.

Din interpretarea dispozițiilor art. 459 alin. (7) teza a II-a C. proc. pen. rezultă că în situația în care hotărârea la care se referă revizuirea nu este supusă niciunei căi de atac, pe cale de consecință, nici hotărârea prin care este respinsă cererea de revizuire, după analiza admisibilității în principiu, nu este supusă niciunei căi de atac.

Prin urmare, apelantei A. nu îi este recunoscută calea de atac exercitată împotriva hotărârii prin care s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată întrucât a fost promovată împotriva unei soluții nesusceptibile de reformare.

Mențiunea inexactă din cuprinsul dispozitivului hotărârii atacate referitoare la calea de atac deschisă contra acesteia nu are niciun efect asupra dreptului părții de a exercita calea de atac prevăzută de lege, aceasta neputând crea o cale de atac în afara cadrului legal.

În speță, se constată că, prin promovarea căii de atac, petentul a încălcat principiul unicității căii de atac prevăzut de lege. Or, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Față de cele menționate mai sus, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători, în conformitate cu prevederile art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de revizuenta A., împotriva Sentinței penale nr. 618 din data de 31 octombrie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în Dosarul nr. x/2018.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. obligă apelanta revizuentă la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de revizuenta A., împotriva Sentinței penale nr. 618 din data de 31 octombrie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în Dosarul nr. x/2018.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. obligă apelanta revizuentă la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 februarie 2019.

Procesat de GGC - NN