ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 17.04.2019

ÎCCJ, Secția penală

HOTĂRÂRE
17.04.2019
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 1559/A din data de 21 noiembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, a fost respinsă contestația în anulare formulată de către contestatoarea-parte responsabilă civilmente Fondul de Garantare a Asiguraților - F.G.A împotriva Deciziei penale nr. 331/A/02.03.2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2016, ca nefondată. A fost obligată contestatoarea la plata a 100 RON cheltuieli judiciare către stat.

În cuprinsul hotărârii apelate s-a arătat că prin cererea formulată la data de 23 iulie 2018 de către contestatoarea-parte responsabilă civilmente Fondul de Garantare a Asiguraților - F.G.A., s-a format pe rolul Curții de Apel București, secția I penală, Dosarul nr. x/2018.

S-a constatat că cererea petentei vizează o contestație în anulare formulată împotriva Deciziei penale nr. 331/A/02.03.2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2016.

Curtea a dispus citarea părților și atașarea dosarului de fond, în vederea examinării admisibilității în principiu a cererii.

Prin încheierea de ședință din data de 21 septembrie 2018, Curtea a constatat că cererea de contestație în anulare este făcută în termenul prevăzut de lege [potrivit art. 428 alin. (2) C. proc. pen.], că motivul pe care se sprijină contestația este dintre cele prevăzute la art. 426 C. proc. pen., iar în susținerea contestației se invocă dovezi care sunt la dosar, motiv pentru care a admis în principiu contestația și a fixat termen pentru judecarea contestației în anulare, pentru care au fost citate părțile interesate.

Analizând actele și lucrările dosarului, prin raportare la motivele invocate de petenta contestatoare, Curtea a constatat că este nefondată contestația în anulare cu judecarea căreia a fost sesizată.

Curtea a reținut, așa cum în mod real a învederat și contestatoarea, că Fondul de Garantare a Asiguraților nu a participat la judecata în apel, în Dosarul nr. x/2016, în care a și fost obligat la plata despăgubirilor, în favoarea părților civile. În aceeași măsură, s-a arătat că, potrivit art. 13 din Legea nr. 213/2015, Fondul de Garantare a Asiguraților trebuie să despăgubească părțile civile, în caz de deschidere a procedurii falimentului pronunțată împotriva unui asigurator. Altfel spus, nu există o facultate de a plăti, ci o obligație, pe care statul și-a asumat-o, aceasta fiind chiar rațiunea pentru care există instituția sus-amintită.

Curtea a admis faptul că titulatura de parte responsabilă civilmente menționată în Decizia penală nr. 331/2018 a Curții de Apel București și atribuită Fondului de Garantare a Asiguraților nu este cea corectă, numai că, în mod indubitabil, obligația din dispozitiv corespunde cu obligația legală stabilită prin art. 13 din Legea nr. 213/2015.

Prin încheierea de ședință din data de 21.09.2018, a fost admisă în principiu contestația în anulare, constatând că se întemeiază în mod corect pe dispozițiile art. 426 alin. (1), lit. a) din C. proc. pen., acordând două termene de judecată, la 17.10.2018, respectiv 14.11.2018, termene la care Fondul de Garantare a Asiguraților a avut posibilitatea ca, legal citat, să administreze orice probă care să formeze convingerea instanței că urmează a fi exonerat de plata sumelor dispuse prin decizia de condamnare, dar acesta nu s-a mai prezentat în instanță.

În aceste condiții, s-a apreciat de către Curtea de Apel București că solicitarea contestatoarei apare ca fiind pur formală.

Curtea a mai constatat faptul că accidentul ce a produs decesul victimei a avut loc în data de 11.06.2013, iar soluția definitivă de condamnare a avut loc în data de 02.03.2018, durata de 3 ani a procedurii fiind una excesivă.

În aceste condiții, s-a arătat că revine statului obligația de a utiliza cele mai adecvate metode pentru a compensa durata excesivă a procedurii.

În cazul în care, tot statul ar fi cel care prin instituțiile sale ar temporiza și mai mult data la care părțile civile să își primească despăgubirile, s-ar produce o încălcare certă a dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 1, Protocol 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, deoarece din cuprinsul Deciziei cu putere de lucru judecat nr. 331/2018 a Curții de Apel București, rezultă că părțile civile au dreptul la un bun, în sensul art. 1, Protocol 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar statul prin organismul său specializat, respectiv Fondul de Garantare a Asiguraților, tergiversează remiterea acestui bun către titular.

În măsura în care s-ar înlătura, prin decizie, obligarea fondului la plata acestor sume, acesta din urmă nu ar fi exonerat de plata despăgubirilor civile, ci doar ar implica plata fix a acelorași sume pe calea unei proceduri separate, administrative.

Or, s-a apreciat că nu poate fi pus în sarcina creditorilor mecanismul greoi creat de stat pentru a se ajunge la plata despăgubirilor, astfel încât, după un proces de 5 ani, aceștia să fie obligați să suporte trecerea unei perioade incerte de timp, până la recuperarea prejudiciului.

Făcând aplicarea directă a dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 1, protocol 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins contestația în anulare.

Împotriva Deciziei penale nr. 1559/A din data de 21 noiembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, a declarat apel contestatoarea Fondul de Garantare a Asiguraților - F.G.A.

În susținerea motivelor de apel contestatoarea a arătat că decizia penală este nelegală. De asemenea, s-a apreciat că argumentele Curții de Apel București cu privire la scopul dispozițiilor art. 426 lit. a) C. proc. pen., depășesc orice interpretare logico-juridică.

S-a mai arătat că F.G.A a fost introdus în cauză în calea de atac a apelului, sens în care s-a apreciat că soluția legală ar fi fost desființarea ambelor hotărâri pronunțate atât de instanța de apel, cât și de instanța de fond.

Apelanta F.G.A a mai susținut că soluția apelată este profund nelegală și că instanța, prin pronunțarea acesteia, și-a depășit atribuțiile legale, motiv pentru care s-a solicitat admiterea apelului, în temeiul art. 421 alin. (2) lit. b) C. proc. pen.

Examinând apelul declarat de contestatoarea Fondul de Garantare a Asiguraților (F.G.A.), în raport de excepția inadmisibilității căii de atac, invocată de reprezentantul Ministerului Public, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este inadmisibil, pentru următoarele motive:

Inadmisibilitatea ca sancțiune procesual penală constă în lipsirea de efecte a unui act procedural pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și a unui act prin care a fost exercitat sau se încearcă exercitarea unui drept procesual exercitat și epuizat anterior, inadmisibilitatea operează automat și inevitabil, ori de câte ori un act procesual este lipsit de bază legală.

În materia apelului, așa cum rezultă din dispozițiile art. 408 și art. 409 C. proc. pen., inadmisibilitatea intervine, în principal, în două situații și anume, când apelul nu este obiectiv încuviințat de lege, hotărârea atacată făcând parte din cele care nu sunt supuse nici unei căi de atac, precum și atunci când a fost declarat de o persoană care nu are calitate procesuală de a apela.

În prezenta cauză, contestatoarea Fondul de Garantare a Asiguraților (F.G.A.) a declarat apel împotriva unei decizii penale definitive, prin care a fost respinsă, ca nefondată, contestația în anulare.

Contestația în anulare reprezintă o cale extraordinară de atac ce presupune două etape, o primă etapă vizând admisibilitatea în principiu și o etapă în care se judecă temeinicia contestației în anulare.

Potrivit dispozițiilor art. 432 C. proc. pen., după admiterea în principiu a contestației în anulare, instanța fixează termen pentru judecarea contestației în anulare, când ascultă părțile și concluziile procurorului.

Conform art. 432 alin. (4) C. proc. pen. sentința dată în contestația în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă.

Din interpretarea dispozițiilor legale sus-menționate, rezultă că, în cazul în care instanța respinge (pe fond) contestația în anulare împotriva unei decizii a instanței de apel (care este definitivă), pronunță o hotărâre cu același regim juridic din punct de vedere al caracterului definitiv. Înalta Curte amintește că aceasta este practica constantă a instanțelor judecătorești, inclusiv a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală (exempli gratia: d.p. 9/A din 16.01.2018, ICCJ, SP, dosar x/2017; d.p. 149/A din 12.06.2018, ICCJ, SP, dosar x/2018).

În speță, F.G.A. a formulat contestație în anulare împotriva Deciziei penale nr. 331/A din data de 02.03.2018, ce a fost soluționată prin Decizia penală nr. 1559/A din data de 21 noiembrie 2018 a Curții de Apel București, secția I penală, care este definitivă.

Înalta Curte constată, așadar, că în prezenta cauză contestatoarea Fondul de Garantare a Asiguraților - F.G.A. a declarat apel împotriva unei hotărâri penale definitive, care nu poate fi supus acestei căi ordinare de atac.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de contestatoarea Fondul de Garantare a Asiguraților - F.G.A. împotriva Deciziei penale nr. 1559/A din data de 21 noiembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală.

În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelanta contestatoare la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de contestatoarea Fondul de Garantare a Asiguraților - F.G.A. împotriva Deciziei penale nr. 1559/A din data de 21 noiembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală.

Obligă apelanta contestatoare la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 17 aprilie 2019.

Procesat de GGC - GV

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2020-12-03
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6543/2020
Ședința publică din data de 3 decembrie 2020 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, la
ÎCCJ 2020-12-17
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6918/2020
la 24 mai 2017 și până la plata efectivă; cu cheltuieli de judecată. 2. Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 1366 din 22 martie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a dispus urmă
ÎCCJ 2019-11-08
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5449/2019
Ședința publică din data de 08 noiembrie 2019 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Circumstanțele cauzei Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea în contencios administrativ formulată de
ÎCCJ 2020-07-09
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3322/2020
Ședința publică din data de 9 iulie 2020 Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1.1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel
ÎCCJ 2021-03-17
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1676/2021
Ședința publică din data de 17 martie 2021 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții d
Sursă