ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 458/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu sub nr. x/2016, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A., a solicitat instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună constatarea caracterului abuziv al clauzelor contractuale inserate la art. 2 și art. 3 din actul adițional nr. x din 03 decembrie 2009, art. 2 și art. 3 din actul adițional nr. x din 30 septembrie 2011, art. 2 și art. 3 din actul adițional nr. x din 10 aprilie 2012, art. 2 și art. 3 din actul adițional nr. x din 12 decembrie 2012, art. 2 și art. 3 din actul adițional nr. x din 05 iulie 2013 la contractul de împrumut pentru nevoi personale nr. x din 03 aprilie 2008; constatarea nulității absolute a articolelor din actele adiționale aferente contractului de credit referitoare la comisioanele arătate, ca fiind abuzive; restituirea comisioanelor percepute în mod abuziv de către pârâtă pentru contractul menționat mai sus, respectiv de la data încheierii și până în prezent; acordarea dobânzii legale aferente sumelor solicitate la punctele de mai sus; înghețarea cursului de schimb valutar CHF- leu pentru efectuarea plăților în temeiul contractului de credit la valoarea de la data încheierii contractului, ca urmare a constatării ca abuzive a clauzelor de la punctul 8.4 și art. 13.1 din contractul de împrumut pentru nevoie personale nr. x din 03 aprilie 2008 și clauzelor art. 6.3 și art. 9.12 din contractul de credit nr. x din 21 martie 2008 și restituirea sumelor plătite în plus; denominarea în moneda națională a plăților, în virtutea principiului din regulamentul valutar conform căruia prețul mărfurilor sau al serviciilor între rezidenți se plătește în moneda națională; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ce se vor face în dosarul de față.

Prin sentința civilă nr. 8433 din 16 noiembrie 2017 pronunțată de Judecătoria Târgu Jiu în dosarul nr. x/2016, a fost respinsă cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A., prin Sucursala Târgu-Jiu.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamantul A., solicitând schimbarea în tot a sentinței criticate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată așa cum a fost formulată cu precizarea ulterioară.

Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, prin decizia nr. 432/2018 din 01 octombrie 2018, a admis apelul formulat de reclamantul apelant A., în contradictoriu cu intimații B. S.A. și B. - Sucursala Târgu Jiu.

A modificat sentința apelată, în sensul că a admis în parte acțiunea.

A constatat caracterul abuziv al clauzelor prevăzute la art. 6.3 în teza referitoare la riscul valutar și art. 9.12 din contractul nr. x, art. 8.4 și 13.1 din contractul nr. x

A dispus stabilizarea cursului de schimb CHF-LEU la momentul semnării contractului de credit, curs care va rămâne valabil pe toată perioada derulării contractului, urmând ca ratele să fie recalculate și plătite la cursul de la data încheierii contractului.

A dispus restituirea sumelor încasate în plus, rezultate din diferența cursului valutar la momentul achitării fiecărei rate, față de cel din momentul încheierii contractului, cu dobânda legală aferentă.

A menținut soluția de respingere pronunțată de prima instanță în privința constatării caracterului abuziv al art. 6.3 nr. x - în teza referitoare la moneda creditului, în consecință a respins cererea referitoare la denominarea contractului, respectiv la restituirea ratelor în RON.

A menținut soluția de respingere pronunțată de prima instanță în privința constatării caracterului abuziv al art. 2 și 3 din actul adițional nr. x/2009, art. 2 și 3 din actul adițional nr. x/2011, art. 2 și 3 din actul adițional nr. x/2012, art. 2 și 3 din actul adițional nr. x/2012, art. 2 și 3 din actul adițional nr. x/2013 și în privința cererii de restituire a sumelor achitate cu titlu de comisioane aferente acestor clauze.

A redus cheltuielile de judecată ale apelantului reclamant de la suma de 4.500 RON, (1.500 RON prima instanță + 3.000 RON - apel) la suma de 3.000 RON.

A obligat intimatele pârâte la plata către apelantul reclamant a sumei de 3.000 RON cheltuieli judecată.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurenta-pârâtă C. S.A. (fostă B. S.A.).

Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepția necompetenței sale materiale asupra căreia, în temeiul art. 132 raportat la art. 494 C. proc. civ., reține următoarele:

Decizia supusă recursului a fost pronunțată de către tribunal, într-un litigiu prin care s-a soluționat o cerere care a declanșat procedura judiciară în fața judecătoriei.

Cu întâietate, sub aspectul excepției de necompetență materială, Înalta Curte de Casație și Justiție reține incidența prevederilor art. 97 pct. 1 din C. proc. civ. din care reiese că instanța supremă judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege.

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunțate de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat prin decizia nr. 18/2018 din 01 octombrie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2018 și publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018:

"În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 și art. 483 din C. proc. civ., competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunțării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curților de apel."

Potrivit dispozițiilor art. 97 pct. 1 din C. proc. civ., "Înalta Curte de Casație și Justiție judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".

Așadar, prima teză a acestui text a atribuit instanței supreme competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor curților de apel.

A doua teză a art. 97 pct. 1 din C. proc. civ. se referă la alte hotărâri, cum sunt cele ale Consiliului Superior al Magistraturii, ale Biroului Electoral Central, ale secțiilor Înaltei Curți de Casație și Justiție, în care instanței supreme îi revine competența de a soluționa recursuri, constituită fie în complet al unei secții, fie în Completul de 5 Judecători.

Organizarea ierarhică a instanțelor judecătorești, ce rezultă din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și art. 94-97 din C. proc. civ., presupune ca învestirea instanțelor de control judiciar să se facă din treaptă în treaptă, instanțele superioare învestite cu soluționarea unei căi de atac de reformare putând infirma soluțiile pronunțate de instanțele inferioare.

Astfel, în condițiile reglementării actuale, competența trebuie atribuită prin aplicarea principiului organizării judecătorești în sistem ierarhic de tip piramidal, pentru a se împlini dezideratul realizării de către instanțe a controlului judiciar din treaptă în treaptă, dispozițiile legale relevând că un atare sistem, în materie procesual civilă, nu a fost abandonat prin noul C. proc. civ.

Înalta Curte are, de asemenea, în vedere dispozițiile art. 517 alin. (4) din C. proc. civ., potrivit cărora:

"Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I."

De aceea, în condițiile pronunțării deciziei recurate de către Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, competența de soluționare a recursului aparține Curții de Apel Craiova, instanță în favoarea căreia aceasta urmează să fie declinată, în temeiul art. 132 alin. (1) și (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția de necompetență materială a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă C. S.A. (fostă B. S.A.) împotriva deciziei nr. 432 din 1 octombrie 2018, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă.

Trimite cauza spre competentă soluționare Curții de Apel Craiova.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 martie 2019.