ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 544/2019

Ședința publică din data de 19 martie 2019

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu, sub număr de dosar x/2017, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele B. S.A. și B. S.A. SUCURSALA TÂRGU JIU, a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să dispună constatarea nulității absolute a clauzelor înscrise la art. 4 al contractului de împrumut pentru nevoi personale nr. x din 17.07.2008, privind comisionul de acordare de 5%, calculat la valoarea creditului, urmând ca pârâtele să-i restituie sumele plătite în plus, actualizate cu dobânda legala de la data încasării și până la data restituirii efective, constatarea nulității absolute a clauzei contractuale inserate la art. 8.1 din Contractul de împrumut pentru nevoi personale nr. x din 17.07.2008 privind efectuarea plaților in moneda creditului si suportarea de către consumator a diferențelor de curs valutar ca fiind abuzivă și, pe cale de consecința, să dispună înghețarea cursului de schimb valutar CHF-LEU și efectuarea plăților în temeiul contractului de credit la valoarea de la data încheierii contractului, respectiv calcularea și plata ratelor de rambursare a creditului la valoarea în RON a francului elvețian de la data încheierii contractului pe întreaga perioadă de valabilitate a contractului, urmând ca pârâtele să le restituie sumele plătite în plus, actualizate cu dobânda legală de la data încasării și până la data restituirii efective, obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 1906 din 19 martie 2018 pronunțată de Judecătoria Târgu Jiu, în dosarul nr. x/2017, s-a respins acțiunea privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele B. S.A. și B. S.A. Sucursala Târgu-Jiu, având ca obiect anulare act.

Împotriva sentinței civile nr. 1906 din 19 martie 2018 pronunțată de Judecătoria Târgu Jiu, reclamantul A. a declarat apel.

Prin decizia nr. 440/2018 din 2 octombrie 2018 pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, a fost admis apelul declarat de apelantul-reclamant A., împotriva sentinței civile nr. 1906 din 19 martie 2018 pronunțată de Judecătoria Târgu Jiu. A fost schimbată sentința apelată, în sensul că a fost admisă acțiunea. S-a constatat nulitatea absolută a clauzei de la art. 4 din contract privind comisionul de acordare și dispune restituirea sumei de bani încasată cu acest titlu, cu dobânda legală de la data încasării la data plății; s-a constatat nulitatea absolută parțială a clauzei de la art. 8.1 din contract, respectiv a clauzei prin care riscul valutar este lăsat în sarcina exclusivă a consumatorului cu consecința recalculării și plății ratelor creditului pe toată durata contractului la cursul de schimb valutar de la data încheierii contractului și s-a dispus restituirea sumelor de bani reprezentând diferențe de curs valutar, cu dobânda legală de la data încasării la data plății.

Au fost obligate intimatele-pârâte la 1000 RON cheltuieli de judecată către apelantul-reclamant.

Invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., C. S.A. (fostă B. SA) a declarat recurs împotriva deciziei nr. 440/2018 din 2 octombrie 2018 pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă.

Prin adresa emisă de Tribunalul Gorj, dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării recursului.

Recursul a fost înregistrat la 18 decembrie 2018 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 132 alin. (1) raportat la art. 494 C. proc. civ., excepția necompetenței materiale în soluționarea recursului declarat în cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunțate de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON.

Potrivit art. 483 alin. (2) din C. proc. civ.:

"nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în (...) cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv (...)".

Legea nr. 2/2013 a cuprins o dispoziție tranzitorie, care a mărit nivelul pragului valoric evocat mai sus, de la 500.000 RON la 1.000.000 RON, în art. XVIII alin. (2), iar prin acte normative succesive s-a stabilit ca această dispoziție să se aplice în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a legii și până la 31 decembrie 2018 inclusiv.

În primă instanță, competența de soluționare a unor asemenea litigii a fost partajată între judecătorii și tribunale, în funcție de criteriul valoric, după cum rezultă din analiza art. 94 pct. 1 lit. k) și a) art. 95 pct. 1 C. proc. civ.

Astfel, judecătoriile soluționează, în primă instanță, cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, iar tribunalele pe cele a căror valoare depășește acest nivel.

Hotărârile astfel pronunțate de către judecătorii au fost supuse apelului la tribunal și, întrucât noul C. proc. civ. nu a deschis calea de atac a recursului împotriva deciziilor date de tribunal în apel, nu a fost stabilită nicio normă de competență care să determine instanța căreia i-ar reveni spre soluționare judecarea recursurilor împotriva deciziilor pronunțate de tribunale în asemenea condiții.

Calea de atac a recursului a fost recunoscută ca efect al pronunțării de către Curtea Constituțională a deciziei nr. 369 din 30 mai 2017, prin care s-a constatat că sintagma "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, este neconstituțională.

Prin decizia nr. 18/2018 din 1 octombrie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018, s-a statuat că:

"În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 și art. 483 din C. proc. civ., competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunțării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curților de apel."

Așa fiind, în raport cu dezlegarea dată prin decizia pronunțată în recursul în interesul legii anterior evocată, ținând cont și de art. 517 alin. (4) C. proc. civ., conform căruia:

"Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I", precum și de faptul că în cauza supusă judecății decizia recurată este pronunțată de Tribunalul Gorj, competența de soluționare a recursului aparține Curții de Apel Craiova, instanță în favoarea căreia aceasta urmează să fie declinată, în temeiul art. 132 alin. (1) și (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție și, în consecință:

Declină competența de soluționare a recursului declarat de recurenta-pârâta C. S.A. (fostă B. S.A.) împotriva deciziei nr. 440/2018 din 2 octombrie 2018 pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, în favoarea Curții de Apel Craiova.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 martie 2019.