ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 627/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la 3 aprilie 2018, reclamanta A. sau "A."), organizație non-guvernamentală de naționalitate română, în contradictoriu cu Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe Europene Capital Uman și B., în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ ("Legea nr. 554/2004") coroborat cu art. 50 alin. (8) din O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora ("O.U.G. nr. 66/2011"), a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună:

- Suspendarea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 23 februarie 2018 ("Procesul-Verbal"), până la soluționarea în fond a cererii în anulare;

- Obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul demers judiciar.

Prin Sentința civilă nr. 3424 din 7 august 2018, instanța de fond Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea de suspendare formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe Europene Capital Uman și B., constatând lipsa calității procesuale active.

Împotriva Sentinței civile nr. 3424 din data de 7 august 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal recurenta-reclamantă A. a formulat recurs, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea cererii de recurs, în esență, s-au arătat următoarele:

Instanța de fond în mod nelegal a admis excepția lipsei calității procesuale active în promovarea cererii de chemare în judecată încălcând dispozițiile art. 21 din Constituția României și ale art. 1 din Legea nr. 554/2004 - motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. A. are calitate procesuală activă în promovarea acțiunii din perspectiva dreptului garantat de a solicita controlul de legalitate a actului administrativ

Proiectul a fost implementat de B. în parteneriat cu diferite organizații private, printre care și A.. Conform acordului de parteneriat nr. 1903 semnat la data de 19 martie 2015 ("Acordul de Parteneriat"), partenerii sunt răspunzători pentru modul în care implementează Proiectul și fiecare răspunde pentru eligibilitatea cheltuielilor efectuate de acesta în aceeași măsură în care răspunde și partenerul principal - B.. Chiar dacă în raport cu autoritatea finanțatoare, doar liderul de parteneriat poartă întreaga răspundere patrimonială, în relațiile dintre parteneri, operează desocotirea cheltuielilor care sunt finanțate prin intermediul liderului de parteneriat.

În consecință, emiterea Procesului-Verbal prin care s-au constatat nereguli cu privire la cheltuielile efectuate de A., a generat un drept de creanță al B. față de A.. La rândul său, B. datorează în baza procesului-verbal suma reținută drept debit.

În raport de dispozițiile normative anterior citate, A. poate fi reclamant, având vocația de a fi vătămat de actul administrativ, deși este terț în raport cu autoritatea emitentă și cu beneficiarul actului administrativ unilateral cu caracter individual. Vătămarea produsă constă în suma de bani reținută de autoritatea emitentă ca fiind cheltuită necorespunzător.

A. are calitate procesuală activă din perspectiva legislației speciale, instanța de fond omițând să A., entitate care a beneficiat de finanțare nerambursabilă în cadrul Proiectului.

Din interpretarea dispozițiilor art. 50 alin. (8) din O.U.G. nr. 66/2011, Curtea a reținut că noțiunea de contestator este aceeași cu noțiunea de debitor/beneficiarul contractului de finanțare/persoana sancționată.

Art. 2 din același act normativ stabilește că beneficiarul este "orice persoană fizică sau juridică de drept public ori privat, așa cum este aceasta definită pentru fiecare program, reglementările europene incidente și documentele programului respectiv și care este fie direct, sau indirect parte în contractul/acordul/decizia/ordinul de finanțare finanțat integral sat parțial din fonduri europene și/sau fonduri publice naționale aferente acestora ori, după caz, din fonduri provenite de la alți donatori publici internaționali, fie persoană fizică sau juridică îndreptățită să primească, numai pe baza unei cereri de plată, subvenții ori ajutoare care suni finanțate din instrumentele de finanțare a politicii agricole comune, în conformitate cu prevederile legale naționale și/sau comunitare în vigoare".

Interpretând prevederile legale menționate, noțiunea de beneficiar al unei finanțări se extinde și cuprinde și persoana care a obținut fie indirect, prin semnarea unui acord de parteneriat cu beneficiarul, calitatea de parte la contractul de finanțare, asumându-și obligația de a implementa un proiect.

Se mai arată că actul administrativ criticat este de natură a produce o vătămare subscrisei prin efectele sale, în sensul că punerea în executare a procesului-verbal ar cauza dificultăți financiare majore, pentru partenerii contractuali ai beneficiarului din cadrul proiectelor aflate în curs de implementare.

Concluzionând, recurentul arată că are calitate procesuală activă în promovarea cererii de chemare în judecată, actul administrativ criticat este vătămător atât pentru beneficiarul contractului de implementare cât și pentru recurent, în calitate de partener.

Apărările intimatului

Ministerul Fondurilor Europene a formulat întâmpinare la cererea de recurs, solicitând respingerea acesteia ca nefondată și reiterând apărările invocate la instanța de fond.

II. Considerentele și soluția instanței de recurs

Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că este întemeiată pentru următoarele considerente:

Instanța de fond a dat o dezlegare greșită excepției privind lipsa calității procesuale active a reclamantei-recurente A., apreciind că beneficiarul contractului de finanțare nr. x din 30 iunie 2010 este B. și creanța bugetară a fost stabilită tot în sarcina acesteia.

Instanța de fond a invocat prevederi considerate relevante precum art. 46 alin. (1); art. 50 alin. (8) și alin. (9) din O.U.G. nr. 66/2011.

Înalta Curte constată că sunt aplicabile pe deplin disp. art. 2 din O.U.G. nr. 66/2011 - invocate de recurentă în sensul că are calitatea de beneficiar "orice persoană fizică sau juridică de drept public ori privat ... care este fie direct sau indirect parte în contractul/acordul/decizia/ordinul de finanțare finanțat integral sau parțial din fonduri europene ...".

Sunt, de asemenea, aplicabile dispozițiile următoare:

"Art. 21 din Constituția României "(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime; (2) Nicio lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept; (3) Părțile au dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil; "(4) Jurisdicțiile speciale administrative sunt facultative și gratuite".

Conform art. 52 din Constituția României "(1) Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptățită să obțină recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului și repararea pagubei".

Art. 126 alin. (6) din Constituție reia principiul cuprins în art. 52, precizând:

"Controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităților publice, pe calea contenciosului administrativ, este garantat, cu excepția celor care privesc raporturile cu Parlamentul, precum și a actelor de comandament cu caracter militar. Instanțele de contencios administrativ sunt competente să soluționeze cererile persoanelor vătămate prin ordonanțe sau, după caz, prin dispoziții din ordonanțe declarate neconstituționale .

Art. 1 din Legea nr. 554/2004 prevede că "(1) Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public. (2) Se poate adresa instanței de contencios administrativ și persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept".

Art. 2 alin. (1) lit. o) și p) din Legea nr. 554/2004:

"o) drept vătămat - orice drept prevăzut de Constituție, de lege sau de alt act normativ, căruia i se aduce o atingere printr-un act administrativ; (p) interes legitim privat - posibilitatea de a pretinde o anumită conduită, în considerarea realizării unui drept subiectiv viitor și previzibil, prefigurat".

În fapt, urmare suspiciunii de neregulă nr. 93640/CR din 25 aprilie 2012, începând cu data de 14 februarie 2017, echipa de control din cadrul AMPOCU a efectuat un control cu privire la modul de implementare a proiectului x "Rețeaua de Economie Socială o premisă pentru integrarea persoanelor cu dizabilități pe piața muncit ("Proiectul").

Suspiciunea de neregulă a fost întocmită ca urmare a unei sesizări whistle blowing înregistrată sub nr. x din 20 aprilie 2012 și care a vizat următoarele aspecte:

a) neplata persoanelor angajate în proiect conform contractelor semnate;

b) nerecunoașterea semnăturii pe unul dintre contracte nr. x/31 din octombrie 2017 de către persoana care a făcut sesizarea;

c) necomunicarea de către beneficiar a faptului că persoanele angajate urmau să lucreze pe mai multe proiecte".

Procesul-Verbal prin care s-au reținut, inter alia, următoarele aspecte:

a) echipa de control a constatat faptul că după intrarea în vigoare a Legii nr. 40/2011 privind modificarea Codului Muncii - Legea nr. 53/2003 - partenerul A. a încheiat contracte civile de prestări servicii deși prin modificările aduse Codului Muncii convențiile civile au fost înlocuite cu contracte individuale de muncă cu timp parțial';

b) Având în vedere faptul că aceste contracte civile de prestări servicii au fost încheiate ulterior datei de intrare în vigoare a modificărilor Legii nr. 53/2003, actualizată acestea sunt neeligibile deoarece încheierea contractelor civile de prestări servicii se poate realiza doar în condițiile stabilite de C. civ. - actualizat;

c) Prin urmare suma de 105.800 RON reprezentând contravaloarea plăților contractelor de prestări servicii este neeligibilă deoarece au fost încălcate prevederile legale.

Vătămarea invocată de către recurenta A. este aceea că în cazul în care cheltuielile efectuate de aceasta și considerate neeligibile vor rămâne cu titlu definitiv de plată în sarcina B. - ca parte și beneficiar în contractul de finanțare nr. x din 30 iunie 2010, se poate întoarce cu acțiune în pretenții împotriva A. pentru restituirea acestor sume.

Această vătămare se circumscrie prevederilor art. 1 din Legea nr. 554/2004 arătat mai sus.

Recurentul are calitate procesuală activă în cauză, având atât calitatea de partener de Proiect, cât și beneficiar indirect al contractului de finanțare prin proiectul implementat.

Prin urmare, instanța de fond a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor legale, motiv circumscris prevederilor art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Temeiul legal al soluției pronunțate în recurs

Față de cele arătate mai sus, în raport de disp. art. 496 C. proc. civ., se va admite recursul, se va casa sentința și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta reclamantă A. "Centrul de Resurse pentru Educație și Formare Profesională" împotriva Sentinței civile nr. 3424 din 7 august 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința civilă recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 februarie 2019.

Procesat de GGC - MM