ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1261/2009

Examinând recursul de față constată: Prin sentința penală nr. 303 din 28 octombrie 2008, Tribunalul Tulcea, secția penală, a condamnat următorii inculpați: 1. J.N., la 24 de ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe timp de 6 ani după executarea pedepsei principale, pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav prevăzută de art. 174 și 175 lit. i) și art. 176 lit. f) din C. pen. În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și în baza art. 88 C. pen., s-a dedus durata arestării preventive de la 26 decembrie 2007 la zi.

2. N.L., la 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de favorizarea infractorului prevăzută de art. 264 alin. (1) cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen. În baza art. 81 și 110 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani. În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului, începând cu data majoratului, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii. S-a dedus durata arestării preventive de Ia 26 decembrie 2007 până la 31 decembrie 2007. S-a dispus restituirea cuțitului folosit la săvârșirea infracțiunii către martorul T.V.

A fost admisă în parte acțiunea civilă și s-a dispus obligarea inculpatului J.N. la plata sumei de 17.441,92 lei, cu titlu de daune materiale, și a sumei de 150.000 lei, cu titlu de daune morale, către partea civilă R.L. Fiecare inculpat a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat. Instanța a reținut, în esență, următoarea situație de fapt: În seara de 25 decembrie 2007, inculpatul J.N., care se afla în stare de ebrietate, și inculpatul minor N.V. au plecat cu căruța, de la locuința martorului T.V. din comuna Niculițel, în comuna Valea Teilor și de aici în localitatea Nicolae Bălcescu de unde au intenționat să plece în localitatea Ciucurova. În cele din urmă, la cererea lui N.V.

au hotărât să se întoarcă în comuna Niculițel. Deși martorul N.l. Ie-a explicat pe ce drum trebuie să o ia, inculpații s-au rătăcit, luând-o în direcția localității Nalbant. După ce au ajuns pe șosea, inculpatul J.N., care era în stare avansată de ebrietate, i-a încredințat celuilalt inculpat conducerea atelajului, iar el s-a culcat în coșul căruței. Inculpatul N.V. a continuat drumul fără a se putea orienta și a ajuns în comuna Nalbant, în jurul orei 3,30 și, văzâdu-l pe paznicul N.D., i-a cerut să se apropie, l-a întrebat unde se află și, când a aflat în ce localitate se găsește, care este drumul spre Niculițel. Întrucât observase că s-a dezumflat una dintre roți a cerut relații și despre existența vreunui service sau a unei vulcanizări.

În timpul acestei discuții s-a trezit inculpatul J.N. care l-a scuipat și l-a înjurat pe martorul N.D. întrebându-l ce caută lângă căruța lui. În cele din urmă a înțeles că se dezumflase o roată și a întrebat unde poate rezolva această problemă, iar martorul i-a spus că doar în comuna Izvoarele și că trebuie să se întoarcă din drum. În timpul acestei discuții s-a apropiat, de cealaltă parte a căruței, celălalt paznic al comunei, martorul R.V. În acel moment s-a apropiat și agentul șef de poliție R. M., care venea de la locuința lui R.A. și era îmbrăcat civil. Pentru că cei doi inculpați deveniseră recalcitranți, unul dintre paznici Ie-a spus, că dacă nu îi cred că în localitate nu există service auto, să-l întrebe pe cel care se apropie pentru că este polițist.

Inculpatul J.N. a ieșit în întâmpinarea polițistului, spunându-i „Ce bă tu ești polițist? Unde găsesc bă o vulcanizare”, iar cei doi paznici au rămas lângă inculpatul N.V., care abordase o poziție de gardă, ca pentru a se bate cu cineva. Folosind același ton, R.M. i-a spus inculpatului că va trebui să se întoarcă acolo de unde a venit. Nemulțumit de răspuns, inculpatul a mers la gardul postului de poliție aflat în apropiere și a început să strige, dar nu a răspuns nimeni. Văzând că nu se poate discuta cu J.N., R.M. i-a telefonat colegului său, agentul S.N., cerându-i să vină în centru pentru că avea probleme cu doi căruțași cu care nu se putea înțelege. Inculpatul J.N. l-a auzit pe R.M. chemându-și colegul în ajutor și cu siguranță acest fapt l-a enervat, astfel că a venit în fața polițistului și i-a spus „ Ce bă dacă ești polițist nu pot să- ți dau doi - trei pumni și să-ți fac infomec?” (să-l înjunghie), după care a început să-l bruscheze.

Polițistul a încercat să se apere, mai mult retrăgându-se. Martorul N.D. a observat că inculpatul a introdus mâna sub geacă lateral dreapta și a sesizat că l-a lovit pe R.M. care a căzut. Inculpatul J.N. a fugit, s-a urcat în căruță împreună cu N.V. și au plecat în fugă. Pe drum inculpatul i-a spus lui N.V. că îl lovise pe polițist cu cuțitul și în timpul nopții l-a convins să pretindă că el este cel care a comis fapta întrucât, fiind minor, nu va păți nimic, în timp ce el are doi copii de care nu va avea cine să se îngrijească. Martorii R.V., N.D. și S.A. au încercat să-l resusciteze pe R.M., dar nu au reușit acesta decedând în urma leziunilor suferite. Martorul S.A. a chemat salvarea, după care a luat mașina de serviciu și aplecat împreună cu R.V.

în căutarea celor doi inculpați. Instanța a reținut că din raportul medico legal de autopsie întocmit de S.M.L. Tulcea rezultă că moartea victimei R.M., în vârstă de 35 de ani, a fost violentă și s-a datorat hemoragiei interne (hemotorax) consecutivă unei plăgi înjunghiate în hemitoracele drept, penetrante cu perforarea plămânului drept. S-a mai reținut că plaga înjunghiată a penetrat toracele în spațiul trei intercostal, pe fața anterioară a hemitoracelui pe linia medio-claviculară, cu perforarea tuturor lobilor plămânului drept, de sus în jos și de la dreapta la stânga, cu secționarea pachetelor vasculare importante.

Actul medico-legal a concluzionat că plaga înjunghiată a fost produsă prin lovire cu un corp tăietor-înțepător, posibil cuțit cu vârf ascuțit și lamă cu un singur tăiș, cu lungimea lamei de cel puțin 12 - 13 cm și o lățime de cel puțin 3 cm, și că între aceasta și deces există legătură de cauzalitate directă, precum și faptul că sângele recoltat nu conține alcool. Instanța a mai reținut că ambii inculpați au susținut inițial că inculpatul N.V. ar fi lovit victima cu cuțitul, acest inculpat fiind și cercetat pentru infracțiunea de omor calificat. Ulterior, s-a stabilit, în raport de localizarea plăgii înjunghiate și de declarațiile martorilor oculari, că acest inculpat nu putea fi autorul omorului iar cei doi inculpați au revenit asupra declarațiilor inițiale.

Inculpatul N.V. a arătat că a declarat că el este autorul faptei pentru a-l ajuta pe inculpatul J.N. să scape de răspundere penală, crezând că el, fiind minor, nu răspunde penal și fiind influențat de celălalt inculpat. S-a reținut că fapta inculpatului J.N. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor deosebit de grav prevăzută de art. 174 și 175 lit. i) și art. 176 lit. f) C. pen. În sarcina inculpatului minor s-a reținut săvârșirea infracțiunii de favorizarea infractorului prevăzută de art. 264 C. pen. La individualizarea pedepselor instanța a avut în vedere, conform art. 72 C. pen., pericolul social concret al faptei comise, împrejurările și modalitățile folosite, urmarea produsă și circumstanțele personale ale inculpaților.

În soluționarea laturii civile instanța a reținut că partea civilă R.L., mama victimei, a dovedit numai în parte, în limita sumei de 17.441,92 lei, daunele materiale și că suma de 150.000 lei este de natură a acoperi prejudiciul moral suferit prin decesul unicului fiu. Prin decizia penală nr. 2/ MP din 10 februarie 2009, Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpați, a menținut starea de arest a inculpatului J.N. și a dedus la zi durata arestării preventive a acestuia. Instanța de apel a reținut că sunt nefondate susținerile inculpaților că faptele comise nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care au fost condamnați și că s-ar fi impus pronunțarea unei soluții de achitare în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. f) C. proc.

pen. S-a avut în vedere că, din ansamblul probelor administrate în cauză, rezultă cu certitudine că, în noaptea de 25 decembrie 2007, inculpatul J.N. a înjunghiat mortal pe agentul șef adjunct de poliție R.M., acționând cu intenția directă de a suprima viața acestuia De asemenea, din materialul probator al dosarului, rezultă că inculpatul N.V. a dat declarații menite să scape de răspundere penală pe celălalt inculpat. Instanța de apel a mai reținut că nu sunt fondate nici criticile vizând individualizarea pedepselor, acestea fiind corespunzătoare pericolului social concret al faptelor și datelor ce caracterizează persoana fiecărui inculpat. Inculpatul J.N. a declarat recurs în motivarea căruia a susținut că pedeapsa este prea aspră, că este vinovat de comiterea faptei, dar a fost provocat fiind atacat de patru persoane, că s-a apărat lovind cu cuțitul fără să intenționeze să omoare pe cineva și că nu a știut că victima este polițist.

A solicitat, de asemenea, să se țină seama de faptul că este căsătorit și are doi copii minori. În consecință, a solicitat reducerea pedepsei. Recursul își găsește temeiul în dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., dar nu este fondat. Susținerile inculpatului privind împrejurările comiterii faptei sunt infirmate de declarațiile martorilor oculari cu care se coroborează și declarația dată de celălalt inculpat în fața instanței. Așa fiind, se constată că în cauză nu se justifica reținerea circumstanței atenuante a provocării. Înalta Curte mai reține că pedeapsa aplicată inculpatului este proporțională cu gravitatea deosebită a faptei, determinată de împrejurările concrete și modalitatea în care a fost comisă, de consecințele produse, dar și de datele ce caracterizează persoana inculpatului.

Se reține astfel că inculpatul a ucis, în public, cu intenție directă, un polițist în vârstă de 35 de ani, căruia i-a aplicat o lovitură cu cuțitul atât de intensă încât obiectul vulnerant a penetrat în cavitatea toracică până la discul intervertebral. Este de reținut și împrejurarea că inculpatul, pentru a fi exonerat de răspundere penală și profitând de influența pe care o avea asupra minorului N.V., l-a convins pe acesta să-și asume comiterea omorului, iar prin poziția sa pe parcursul procesului a îngreunat aflarea adevărului. Nu în ultimul rând trebuie avut în vedere că din actele dosarului rezultă comportamentul necorespunzător și violent al inculpatului anterior comiterii infracțiunii.

Față de toate aceste, împrejurarea că inculpatul este căsătorit și are doi copii minori nu poate justifica reducerea pedepsei. Constatând că nu există nici motive de casare care să poată fi luate în considerare din oficiu, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Se va deduce la zi durata arestării preventive. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul J. N. împotriva deciziei penale nr. 2/ MP din 10 februarie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reținerii și al arestării preventive de la 26 decembrie 2007 la 6 aprilie 2009. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică la 6 aprilie2009.