ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 705/2019

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 4 iulie 2016 pe rolul Judecătoriei Brașov sub nr. x/2016 reclamanta SC E. SA, prin lichidator judiciar A. SPRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., obligarea acesteia la plata sumei de 739.094,93 RON cu titlu de despăgubiri, cu cheltuieli de judecată.

Prin Sentința nr. 1063 din 14 februarie 2017 Judecătoria Brașov a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov.

Prin Sentința nr. 897/C din 18 septembrie 2017 Tribunalul Brașov, secția I civilă, a admis în parte acțiunea; a obligat pârâtul la plata, către reclamantă, a sumei de 334.429,17 RON, cu titlu de recuperare a despăgubirii achitate de aceasta în dosarul de daună nr. x/dosar execuțional nr. x/2015 al BEJ C.; au fost respinse, ca neîntemeiate, solicitările părților de acordare a cheltuielilor de judecată.

Prin Decizia nr. 169/Ap din 13 februarie 2018 Curtea de Apel Brașov, secția civilă, a respins apelul, ca neîntemeiat.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs neîncadrat în drept, pârâtul B., arătând că, deși instanța de judecată a reținut ca fiind aplicabile cauzei dispozițiile art. 58 lit. b) din Legea nr. 136/1995, la data pronunțării hotărârii judecătorești acestea nu mai erau în vigoare, fiind abrogate, situație față de care, în raport și de motivarea lacunară a cererii de chemare în judecată, se impunea respingerea acesteia.

Recurentul-pârât mai arată că, dacă se va trece peste această apărare, dispozițiile art. 58 lit. b) din Legea nr. 136/1995 impun săvârșirea unei fapte incriminate de dispozițiile legale privind circulația pe drumurile publice ca infracțiuni săvârșite cu intenție. Or, câtă vreme instanța penală nu a constatat în mod definitiv săvârșirea, de către recurent, a unei fapte penale, instanța civilă nu poate aprecia cu privire la îndeplinirea cumulativă a condițiilor impuse de art. 58 lit. b) din Legea nr. 136/1995.

Analizând cauza, Înalta Curte constată următoarele:

Deși în mod formal recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul nu dezvoltă critici de nelegalitate cu privire la considerentele hotărârii atacate, prin care să arate punctual, de ce soluția acesteia este nelegală, ci reia, într-o manieră identică, aceleași aspecte deduse judecății în calea de atac a apelului, asupra cărora instanța devolutivă s-a pronunțat deja.

Astfel, asemeni criticilor formulate în etapa procesuală anterioară, recurentul deduce judecății chestiunile legate de inaplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 58 lit. b) din Legea nr. 136/1995 și de împrejurarea că, atâta vreme cât instanța penală nu a constatat, în mod definitiv, săvârșirea, de către recurent, a unei fapte penale, instanța civilă nu poate aprecia cu privire la îndeplinirea cumulativă a condițiilor impuse de textul legal menționat.

Așa cum s-a arătat, acestor aspecte li s-a dat o dezlegare prin hotărârea recurată, situație față de care ele nu mai pot fi analizate de către instanța de control judiciar, decât dacă s-ar fi raportat la argumentele instanței de apel, cu arătarea, în concret, a nelegalității raționamentelor acesteia, lucru pe care însă recurentul nu l-a făcut, rezumându-se la a relua pur și simplu susținerile sale din cuprinsul cererii de chemare în judecată, reiterate apoi ca motive de apel.

Potrivit art. 489 alin. (1) C. proc. civ. "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol "Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus și motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca criticile formulate să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres și limitativ reglementate. Nu răspunde acestei exigențe legale cazul când memoriul de recurs reiterează pe cel de apel, fără să facă în vreun fel referire la neconformitatea cu legea, din perspectiva cazurilor de nelegalitate anume reglementate prin dispozițiile art. 488 C. proc. civ., a dezlegărilor date raportului juridic litigios prin decizia instanței de apel.

În consecință, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 488 pct. 1 - 8 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate.

Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare a instanței competente controlul conformității hotărârii atacate cu regulile de drept incidente cazului concret dedus judecății, iar când criticile formulate nu se subsumează cazurilor expres și limitativ prevăzute de art. 488 pct. 1 - 8 C. proc. civ., intervine sancțiunea nulității recursului.

Cum în cauză recurentul nu raportează criticile formulate la considerentele hotărârii instanței de apel și nu aduce, pe calea prezentului recurs, critici noi față de cele din apel, prin care să învedereze eventuale aspecte de nelegalitate ale hotărârii recurate, în cauză devin incidente dispozițiile legale anterior menționate privind sancțiunea nulității.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va constata nul recursul declarat de pârâtul B. împotriva Deciziei nr. 169/Ap din 13 februarie 2018 a Curții de Apel Brașov, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâtul B., cu domiciliul în Brașov, județul Brașov și cu domiciliul procesual ales la Cabinet Avocat D., cu sediul în Brașov, județul Brașov, împotriva Deciziei nr. 169/Ap din 13 februarie 2018 a Curții de Apel Brașov, secția civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă Societatea E. SA prin lichidator judiciar A. SPRL.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, azi 3 aprilie 2019.

Procesat de GGC - GV