ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1481/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la data de 21.08.2014, reclamanta S.C. A. S.R.L Bajura, în contradictoriu cu pârâta U.A.T. Oraș Darabani - prin Primar, a solicitat anularea Deciziei de impunere nr. 8263 din data de 22.05.2014 a Primăriei orașului Darabani, anularea Dispoziției nr. 296 din data de 30.06.2014 a Primăriei Orașului Darabani privind respingerea contestației înregistrate sub nr. x/2014 și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin cererea de modificare a cererii de chemare în judecata reclamanta a solicitat ca judecata să aibă loc și în contradictoriu cu B. - în calitate de Primar al Orașului Darabani.

Prin sentința nr. 343 din 18 martie 2015 Tribunalul Botoșani, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței instanței în soluționarea cauzei având ca obiect contestație act administrativ fiscal, formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. Bajura, în contradictoriu cu pârâta U.A.T. Oraș Darabani și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Suceava.

Cererea a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2014 la data de 30.03.2015.

Prin sentința nr. 111 pronunțată în data de 20 mai 2015, Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. Bajura, în contradictoriu cu pârâții Unitatea Administrativ - Teritorială Orașul Darabani și Primarul Orașului Darabani, a anulat Dispoziția nr. 296/30.06.2014 și Decizia de impunere nr. 8263/22.05.2014 emisă de Primăria Orașului Darabani, județul Botoșani și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 50 RON cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a declarat recurs pârâta Unitatea Administrativ - Teritorială Orașul Darabani, care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii ca netemeinice.

În motivarea cererii de recurs s-a arătat că instanța de fond nu a dat o corectă interpretare probelor administrate în cauză și a motivat incorect faptul că Decizia de impunere nu cuprinde toate elementele necesare prevăzute de art. 43 din O.G. nr. 92/2003 pentru valabilitatea ei.

Recurenta susține că a demonstrat în cauză, că în adresa nr. x/2014 și anexa la aceasta apare atât perioada pentru care s-a emis decizia de impunere (14.01.2010-18.10.2012) cât și suma prezentată defalcat cu penalități pentru fiecare suprafață în parte, precum și taxa pentru fiecare m

2

aferentă perioadei respective.

Consideră recurenta că a respectat prevederile art. 267 alin. (4) din O.G. nr. 92/2003, în sensul că valorile impozabile au fost actualizate pentru fiecare metru pătrat afectat, prin Anexa la H.G. nr. 1309/2012. Totodată, arată că a aplicat taxa pe întreaga suprafață aferentă perimetrului de exploatare, întocmai cum a recomandat Curtea de Conturi Botoșani, în urma controlului finalizat prin decizia nr. 58/19.06.2014.

Intimata reclamantă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru și a fost comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 6 noiembrie 2017 în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din același act normativ.

Prin încheierea de ședință din data de 19 februarie 2018, completul de filtru a constatat, analizând conținutul raportului întocmit, că memoriul de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a admis în principiu recursul, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., și a fixat termen de judecată a fondului recursului, în ședință publică, pentru data de 16 aprilie 2018.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtă este nefondat.

Prima instanță a stabilit în urma verificărilor efectuate că Decizia de impunere nr. 8263/22.09.2014 a Primăriei Darabani, județul Botoșani, decizie prin care intimata reclamanta a fost impusă la plata sumei de 1,149.845 RON reprezentând taxă autorizație balastieră, nu cuprinde toate elementele necesar obligatorii prevăzute de art. 43 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală pentru valabilitatea actului fiscal.

Reluând textul de lege incident în cauză, respectiv prevederile art. 267 alin. (4) Codul fiscal, Înalta Curte constată că potrivit acestuia (în vigoare la data emiterii deciziei contestate): "Taxa pentru eliberarea autorizației de foraje sau excavări necesară studiilor geotehnice, ridicărilor topografice, exploatărilor de carieră, balastierelor, sondelor de gaze și petrol, precum și altor exploatări se calculează înmulțind numărul de metri pătrați de teren afectat de foraj sau de excavație cu o valoare stabilită de consiliul local de până la 50.000 RON [vechi]". Totodată, prin Anexa la H.G. nr. 1309/2012, valorile impozabile prevăzute de art. 267 alin. (4) din O.G. nr. 92/2003 au fost actualizate, la valoarea de - între 0 și 8 RON inclusiv pentru fiecare metru pătrat afectat.

Recurenta susține că decizia de impunere emisă respectă toate exigențele legii în privința elementelor ce trebuie să le cuprindă, având în vedere că acestea sunt menționate în adresa nr. x/2014 și anexa la aceasta.

Sub un prim aspect, Înalta Curte apreciază că elementele obligatorii pe care trebuie să le conțină actul administrativ fiscal, prevăzute de art. 43 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, sunt elemente intrinseci acestuia, iar nu extrinseci.

Așadar, în condițiile în care legiuitorul a prevăzut, pentru valabilitatea actului administrativ fiscal anumite elemente de formă, prevăzute sub sancțiunea nulității, autoritatea nu poate pretinde că actul emis cu nesocotirea acestor dispoziții, este valabil, întrucât există un document anex care cuprinde ce ar fi trebuit să conțină actul administrativ fiscal.

Nici susținerea potrivit căreia recurenta a respectat prevederile art. 267 alin. (4) din O.G. nr. 92/2003, în sensul că valorile impozabile au fost actualizate pentru fiecare metru pătrat afectat, prin Anexa la H.G. nr. 1309/2012 nu pot fi primite, având în vedere lipsa dovezii că Dispoziția de impunere a fost emisă în urma unor măsurători și calcule care să stabilească, în mod real valoare de impozitare.

Nu în ultimul rând, recurenta arată că a aplicat taxa pe întreaga suprafață aferentă perimetrului de exploatare, conform recomandărilor Curții de Conturi Botoșani, în urma controlului finalizat prin decizia nr. 58/19.06.2014.

Nici această apărare nu este pertinentă, în condițiile în care, prin adresa nr. x/2013, aflată în copie la dosar fond, Curtea de Conturi a răspuns în legătură cu modul de stabilire a taxei foraje - excavări, în sensul că ar trebui aplicată la suprafața afectată de aceste operațiuni și nu la suprafața aferentă perimetrului de exploatare.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va dispune respingerea recursului declarat de pârâtă ca nefondat, cu consecința menținerii ca legală a hotărârii instanței de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Orașul Darabani prin Primar împotriva sentinței nr. 111 din 20 mai 2015 a Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 aprilie 2018.