ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1444/2018

Prin cererea adresată Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, contestatorul A. a formulat cale de atac împotriva Hotărârii nr. 1317 din 19 decembrie 2017 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, solicitând anularea parțială a concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor, în ceea ce privește proba practică la promovarea pe loc a procurorilor la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție din data de 26.11.2017, ca urmare a încălcării flagrante a prevederilor art. 2 și art. 13 alin. (1) lit. a, d

1

) și e) din Regulamentul pentru organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor.

În motivare se arată că întrebarea 6G3 de la proba practica din concursul de promovare pe loc la PÎCCJ este controversată, fiind contestată de 30 de procurori din 138. Cu toate acestea, subcomisia de soluționare a contestațiilor, deși a arătat că varianta de răspuns din baremul inițial nu este corectă, a arătat că altul este răspunsul corect, însă, cu privire la acesta, comisia de mediere nu a adus nici un exemplu din practica judiciară sau doctrină, ci a fost invocată o singură decizie, nerelevantă.

A doua critică susține că întrebarea 8G3 a fost anulată ca fiind controversată, și în acest mod s-a acordat punctaj și celor care au indicat varianta B ca răspuns, deși corecte erau atât varianta A cât și varianta C.

Se mai susține că întrebarea 12G3 era neclară, incompletă și viza o problemă controversată, răspunsul corect depinzând de hazard și, cu toate acestea, comisia respinge contestația cu motivarea greșită că contestatorul ar fi invocat norme de drept penal, deși invocase norme de procedură penală

De asemenea, se contestă întrebarea 13G3 care cuprinde 2 răspunsuri corecte și întrebarea 16G3 care vizează o problemă de aplicare a Legii nr. 303/2004, în afara tematicii și bibliografiei de concurs.

Contestatorul invocă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 alin. (6) și (7) din Regulament, edictate, susține acesta, cu încălcarea art. 16, 20, 53, 126 alin. (6) din Constituție și art. 6 din CEDO.

Printr-o cerere separată, contestatorul solicită anularea concursului organizat- în noiembrie 2017, întrucât au fost încălcate prevederile art. 13 alin. (1) lit. a, d/1), e) din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor, iar la data de 16.03.2018, prin cererea depusă la dosar contestatorul arată că, în completarea contestației, solicită obligarea intimatului Consiliul Superior al Magistraturii la recunoașterea promovării pe loc a examenului la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare solicitând respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale ca inadmisibilă și respingerea contestației, în principal ca inadmisibilă și în subsidiar ca neîntemeiată.

Susține intimatul că prin conținutul criticilor referitoare la corectitudinea răspunsurilor, contestatorul formulează de fapt o nouă contestație la barem, deși regulamentul nu permite o nouă reexaminare a contestațiilor de către plen sau de către instanța de judecată, astfel cum rezultă din jurisprudența constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pe fond, arată că legislația actuală nu permite plenului să se substituie atribuțiilor comisiei de soluționare a contestațiilor în aprecierea legalității și temeiniciei baremului definitiv sau elaborării subiectelor iar instanța verifică doar legalitatea actului administrativ prin raportare la normele incidente care în cauză au fost respectate. Precizează că invalidarea concursului poate fi dispusă potrivit art. 28 alin. (1)/1 doar în două situații ce nu sunt incidente în cauză.

În temeiul art. 13 din Legea nr. 554/2004, la dosarul cauzei s-au atașat actele administrative atacate și documentația aferentă.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

Cu titlu preliminar, Înalta Curte califică cererea dedusă judecății ca fiind o contestație împotriva unei hotărâri a Plenului CSM, întemeiată pe dispozițiile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 și nu un recurs împotriva acestei hotărâri cum greșit a menționat contestatorul.

În cadrul acestei contestații, s-a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate a unor dispoziții din Hotărârea CSM nr. 621 din 21 septembrie 2006 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor.

Astfel cum se arată și în întâmpinarea intimatului, cererea de sesizare este inadmisibilă întrucât nu îndeplinește condiția prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, anume ca neconstituționalitatea să vizeze dispozițiile unei legi sau ordonanțe în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei, ci privește norme dintr-un act cu forță juridică inferioară, respectiv un act administrativ cu caracter normativ adoptat de o instituție publică cu rol de garant al independenței justiției.

Această motivare a fost prezentată separat și în cuprinsul unei încheieri de ședință emisă distinct.

În ceea ce privește contestația, în esență, contestatorul critică hotărârea Plenului CSM de validare a concursului de promovare invocând dispozițiile art. 28 alin. (1

1

) din Regulament, cu motivarea că în mod greșit Comisia de contestații/Comisia de mediere a stabilit baremul definitiv cu privire la 5 întrebări.

Intimatul a solicitat respingerea ca inadmisibilă a contestației, însă această soluție nu poate fi luată în considerare câtă vreme contestatorul are deschisă calea de atac împotriva hotărârilor Plenului CSM, iar procesul de verificare a aspectelor de nelegalitate invocate în contestație ține de fondul cererii și nu de admisibilitatea ei.

Înalta Curte reține că motivele de contestație invocate în prezenta cauză nu se încadrează în dispozițiile art. 28 alin. (1

1

) din Regulament, pe care contestatorul și-a întemeiat cererea, conform cărora "Consiliul Superior al Magistraturii poate invalida, în tot sau în parte, concursul de promovare în cazurile în care constată că nu au fost respectate condițiile prevăzute de lege ori de regulament cu privire la organizarea concursului sau că există dovada săvârșirii unei fraude".

Posibilitatea invalidării concursului este recunoscută exclusiv în cele două situații, or stabilirea unor răspunsuri considerate greșite în baremele definitive de către Comisia de soluționare a contestațiilor sau de către cea de mediere nu intră în sfera normelor de organizare a concursului.

Din acest punct de vedere, Regulamentul este neechivoc în a recunoaște o putere discreționară Comisiilor, în sensul că activitatea comisiei de elaborare a subiectelor este verificată pe calea contestației la barem de Comisia de soluționare a contestațiilor/Comisia de mediere. Consiliul Superior al Magistraturii nu poate interveni în activitatea comisiilor și nici instanța de judecată, sub aspectul modalității de elaborare a subiectelor sau de punctare a răspunsurilor corecte, aceasta fiind și jurisprudența instanței supreme, neputându-se reexamina contestațiile la barem nici în plen și nici pe calea contestării în instanță a hotărârii plenului.

Procesul de stabilire a baremului definitiv nu reprezintă un aspect de legalitate a organizării concursului, cum eronat susține contestatorul, ci o atribuție exclusivă a Comisiei de soluționare a contestațiilor/Comisiei de mediere.

Din această perspectivă nu pot fi analizate criticile contestatorului cu privire la faptul că întrebările priveau probleme de practică controversată sau că nu s-a identificat practică judiciară în ceea ce privește respectivul subiect, ori că existau mai multe răspunsuri corecte, sau că răspunsurile exced limitelor tematicii. A cenzura corectitudinea soluției adoptate de Comisie, astfel cum solicită contestatorul, presupune o depășire a limitelor în care se poate efectua controlul de legalitate asupra activității acesteia.

Prin urmare, criticile formulate nu privesc acele condiții care țin de organizarea propriu-zisă a concursului și nici se subsumează indicilor unei fraude comise în legătură cu acesta, în limitele cărora Plenul CSM poate să adopte o decizie de invalidare a concursului.

În consecință, Înalta Curte va respinge, ca neîntemeiată, contestația formulată în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația formulată de A. împotriva Hotărârii nr. 1317 din 19 decembrie 2017 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 martie 2018.