ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 28.03.2018

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1383/2018

HOTĂRÂRE
28.03.2018
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1383/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată adresată Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 10 august 2015, sub nr. x/2015, urmare a declinării competenței de soluționare a cauzei prin sentința civilă nr. 1087/23.06.2015 pronunțată de Tribunalul Harghita, secția civilă, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Rutieră Română, a solicitat anularea Deciziei de respingere a cererii de restituire a accizei nr. 45 din 25.11.2014 și obligarea pârâtei la emiterea deciziei de aprobare a cererii de restituire a accizei în sumă de 23.841,28 RON, aferentă bazei de restituire de 125.798,41 litri motorină.

Prin sentința civilă nr. 97 din 16 octombrie 2015, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Rutieră Română și a obligat reclamanta la plata sumei de 1340,37 RON către pârâtă, cu titlu de cheltuieli de judecată.

3.1. Motivele de casare. Principalele argumente invocate

Împotriva sentinței civile nr. 97 din 16 octombrie 2015, reclamanta A. S.R.L. a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul anulării deciziei menționate.

Recurenta-reclamantă consideră că susținerea pârâtei, privitoare la faptul că Regulamentul CEE nr. 3821/85 nu mai este în vigoare, este neîntemeiată, acesta suferind modificări și fiind actualizat prin Regulamentul CE nr. 561/2006R, care stipulează clar rolul tahografului.

Se arată că vehiculele de transport deținute de recurenta-reclamantă sunt dotate din fabrică cu aparate de tahograf și, cu ocazia alimentării cu carburant, conducătorul autovehiculului introduce numărul de kilometri indicat de tahograf și facturile se generează automat în sistemul informatic al stației de alimentare B.

Contrar susținerilor pârâtei, aparatele tahograf (analogice sau digitale) au scopul de a înregistra distanța parcursă de vehicul, iar listarea activității depusă de pârâtă nu prezintă kilometrajul, ci indică activitatea șoferului.

Intimata-pârâtă Autoritatea Rutieră Română a depus la dosar întâmpinare, prin care în principal, a invocat excepția nulității recursului, solicitând anularea recursului pentru nemotivare, potrivit art. 486 alin. (1) lit. d), raportat la art. 488 din C. proc. civ., întrucât argumentele invocate de recurentă sunt o reiterare a aspectelor invocate la fondul cauzei, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

5.1 Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 01 noiembrie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Părțile nu au depus punct de vedere referitor la concluziile raportului întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului.

5.2 Cu privire la incidența în cauză a dispozițiilor art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.

Înalta Curte de Casație și Justiție, sesizată cu soluționarea recursului declarat, constată că susținerile formulate de reclamantă nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

5.2.1. Argumente de fapt și de drept relevante

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. (d) C. proc. civ.:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ. prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3).", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.:

"Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 21.03.2016, intimata pârâtă Autoritatea Rutieră Română a invocat excepția nulității recursului, în raport cu dispozițiile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., susținând că argumentele invocate de către recurentă în calea de atac a recursului nu pot fi încadrate în vreunul din motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., fiind o reiterare a aspectelor invocate la fondul cauzei.

Prin Raportul asupra admisibilității recursului întocmit în cauză, s-a opinat în sensul considerării ca întemeiată a excepției nulității recursului, magistratul raportor arătând că cererea de recurs nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) din C. proc. civ., întrucât criticile formulate reprezintă un răspuns la susținerile pârâtei expuse în fața instanței de fond, fiind redate și aspecte de ordin factual, fără a expuse critici referitoare la considerentele sentinței recurate, astfel încât argumentele de nelegalitate dezvoltate nu pot fi circumscrise niciunui motiv de recurs prevăzut de art. 488 C. proc. civ.

Ca urmare a comunicării Raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, părțile nu au depus punct de vedere referitor la concluziile raportului.

Înalta Curte, având în vedere dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) coroborate cu dispozițiile art. 488 și art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., analizând recursul formulat în cauză, constată că cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care recurenta își întemeiază cererea, criticile formulate neputând fi încadrate în motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în raport cu soluția pronunțată de prima instanță prin hotărârea recurată.

Deși recurenta-reclamantă a indicat, în mod formal, că recursul se încadrează în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se constată că prin criticile formulate se răspunde la susținerile pârâtei expuse în primă instanță, fără a fi combătute în mod efectiv considerentele hotărârii recurate.

Înalta Curte reține că prin motivare a recursului trebuie să se înțeleagă nu doar indicarea unuia dintre motivele de casare, ci și dezvoltarea motivelor avute în vedere, în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al instanței, raportat la motivul de recurs invocat.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind investită cu analiza conformității hotărârii recurate în raport de dispozițiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 C. proc. civ. De aceea, simpla indicare formală a încadrării recursului într-unul dintre motivele de casare prevăzute de acest text de lege nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiția motivării recursului, atât timp cât criticile expuse nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege.

Deoarece recurenta-reclamantă nu s-a conformat exigențelor cerute de lege, și nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs într-unul din cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., rezumându-se la preluarea conținutului cererii de chemare în judecată, Înalta Curte va aplica sancțiunea nulității recursului în conformitate cu dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

5.2.2. Soluția instanței de recurs. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (5) coroborat cu dispozițiile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va dispune anularea recursului declarat de reclamanta A. S.R.L.

Anulează recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 97 din 16 octombrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 martie 2018.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2020-02-06
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 674/2020
nr. 119 din 24 octombrie 2017, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele: - a admis cererea de chemare în judecată, precizată, formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. și a an
ÎCCJ 2020-11-03
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5691/2020
2016 emisă de pârâta ARR, cu privire la respingerea la restituire a accizei aferentă bazei de restituire de 245,07 litri motorină. A obligat pârâta să aprobe la restituire acciza în valoare de 46,45 RON aferentă cantității de 245,07 litri m
ÎCCJ 2020-01-30
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 520/2020
Recurenta-reclamantă își întemeiază cererea de recurs pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ., susținând că instanța de fond a încălcat normele de drept material incidente speței, analizând greșit arg
ÎCCJ 2015-01-30
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 338/2015
ține carburanți cărora nu li se poate confirma proveniența, suficient și îndestulător fiind faptul că acestea figurează în evidențele reclamantei și că pentru ele nu se poate dovedi că au fost achitate accizele aferente. Pentru motivele exp
ÎCCJ 2019-03-21
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1582/2019
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, secția a II -a civilă, de contencios
Sursă