ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1671/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 14 ianuarie 2015, sub nr. x/2015, reclamantul A. - Filiala Cluj, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, a solicitat obligarea pârâtului la adoptarea unei hotărâri prin care să stabilească data desfășurării alegerilor parțiale pentru funcția de președinte al Consiliului Județean Cluj, precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 187 din 03 aprilie 2015, Curtea de Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamantul A. - Filiala Cluj, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, și a obligat pârâtul să efectueze operațiunile prevăzute de lege în vederea stabilirii datei desfășurării alegerilor parțiale pentru funcția de președinte al Consiliului Județean Cluj.

Împotriva sentinței civile nr. 187 din 03 aprilie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul Guvernul României, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii atacate și în rejudecare, respingerea, ca neîntemeiată, a cererii de chemare în judecată.

Recurentul-pârât susține că sentința primei instanțe a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, criticile recurentului vizând, în principal, două aspecte.

Într-o primă critică, recurentul susține că s-au efectuat operațiunile prevăzute de lege pentru stabilirea datei desfășurării alegerilor parțiale și parlamentare, Autoritatea Electorală Permanentă solicitând Secretariatului General al Guvernului, prin adresa nr. x/09.02.2015, includerea pe ordinea de zi a proiectului de hotărâre privind stabilirea datei alegerilor parțiale pentru unele autorități ale administrației publice locale, precum și proiectul pentru aprobarea programului calendaristic privind realizarea acțiunilor necesare organizării și desfășurării alegerilor locale parțiale pentru autorități ale administrației publice locale, din data de 22 martie 2015.

Aceste proiecte nu au fost incluse pe ordinea de zi a ședinței Guvernului, urmare a solicitării Ministerului Afacerilor Interne, care a motivat că organizarea alegerilor parțiale locale și a celor parlamentare la date diferite, ar impune suplimentarea bugetului acestei autorități cu suma de 10,7 milioane RON, ceea ce ar reprezenta dublarea cheltuielilor ce revin acestui minister pentru asigurarea pazei și a altor activități ce intră în atribuțiile sale.

În condițiile arătate, proiectele de hotărâre inițiate de Autoritatea Electorală Permanentă, au fost restituite acestei autorități pentru a fi refăcute și avizate de către ministerele cu atribuții în domeniu, urmând a fi incluse, de îndată, pe ordinea de zi a reuniunii pregătitoare a ședinței Guvernului, cerință legală prevăzută de H.G. nr. 561/2009.

A doua critică formulată de recurentul-pârât vizează existența unor neconcordanțe între considerentele sentinței atacate, unde se analizează refuzul nejustificat și dispozitivul hotărârii, prin care este obligat pârâtul la efectuarea unor operațiuni prevăzute de lege în vederea stabilirii datei desfășurării alegerilor parțiale pentru funcția de președinte al Consiliului Județean Cluj.

Recurentul-pârât consideră că, în raport de prevederile art. 8 alin. (1) teza a doua și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, instanței de fond îi revenea sarcina de a analiza dacă se află în fața unui refuz al Guvernului României de a adopta o hotărâre prin care să stabilească data desfășurării alegerilor parțiale pentru funcția de președinte al Consiliului Județean Cluj, iar în caz afirmativ, dacă refuzul este sau nu justificat.

În opinia recurentului, pentru soluționarea judicioasă a acestui aspect, și implicit, a cererii intimatului-reclamant, se impune a se constata că în cazul unui act administrativ cu caracter normativ, în general, și în cazul unei hotărâri a Guvernului, în special, nu se poate vorbi despre existența unui refuz de adoptare, activitatea de elaborare și adoptare a actelor normative fiind exercitată de către autoritatea competentă, în condițiile în care, din însăși procedura de adoptare, rezultă că dreptul de apreciere a fost conferit de legiuitor într-o marjă cu limite foarte largi.

Intimatul-reclamant A. - Filiala Cluj nu a depus întâmpinare în cauză.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 05 aprilie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

Prin încheierea din data de 01 noiembrie 2017, constatând că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate, completul de filtru a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., republicat, fixând termen pentru judecata pe fond a căii de atac.

II. Soluția instanței de recurs

În conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, analizând, cu prioritate, excepția lipsei de obiect a recursului, invocată de intimatul-reclamant, Înalta Curte o va respinge, ca neîntemeiată, apreciind că aspectele învederate de intimat nu constituie argumente în susținerea excepției în discuție, recursul fiind declarat împotriva soluției primei instanțe, prin care a fost admisă cererea de chemare în judecată.

Înalta Curte va respinge, ca neîntemeiată, și excepția lipsei de interes a recursului, invocată de intimatul-reclamant, reținând că recurentul, fiind situat pe poziția părții care a pierdut procesul în primă instanță, justifică interesul de a ataca sentința civilă pronunțată în cauză, motiv pentru care, este îndeplinită această condiție de exercitare a acțiunii civile și în privința formulării căii de atac a recursului.

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că excepția lipsei de interes în susținerea cererii de chemare în judecată, invocată de recurentul-pârât Guvernul României, este întemeiată, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

În speță, prin cererea dedusă judecății în primă instanță, reclamantul A. - Filiala Cluj a solicitat obligarea pârâtului Guvernul României la adoptarea unei hotărâri prin care să stabilească data desfășurării alegerilor parțiale pentru funcția de președinte al Consiliului Județean Cluj.

Înalta Curte constată că la data de 05 iunie 2016, au fost organizate alegeri locale, iar ca rezultat al acestora, în prezent, este ocupată funcția de președinte al Consiliului Județean Cluj.

Conform dispozițiilor art. 32 alin. (1) lit. d coroborat cu art. 33 din C. proc. civ., republicat, orice demers judiciar poate fi inițiat și susținut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmărește cel care învestește o instanță de judecată cu o cerere (acțiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut și actual.

Prin urmare, una din condițiile necesare pentru existența dreptului la acțiune este cea privind interesul de a promova acțiunea, condiție generală care vizează orice cerere formulată în justiție și care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât și la momentul exercitării căilor de atac.

Cum în cauză, ulterior înregistrării cererii de recurs, a intervenit o împrejurare nouă în raport de aspectele analizate în prima instanță, constând în desfășurarea alegerilor locale, soldate cu ocuparea, în prezent, a funcției de președinte al Consiliului Județean Cluj, se reține că interesul reclamantului în susținerea cererii de chemare în judecată, nu mai este actual, astfel, că, în acest moment procesual, cererea dedusă judecății este vădit lipsită de interes.

În raport de soluția dată excepției în discuție, instanța de control judiciar apreciază că nu se mai impune a fi analizate celelalte critici formulate de recurent, vizând cercetarea în fond a cauzei.

Pentru considerentele expuse, constatând că este întemeiată excepția lipsei de interes în susținerea cererii de chemare în judecată, Înalta Curte o va admite, cu consecința admiterii recursului declarat de pârâtul Guvernul României, casării sentinței atacate și, rejudecării cauzei, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul A. - Filiala Cluj, ca lipsită de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția lipsei de obiect a recursului, ca neîntemeiată.

Respinge excepția lipsei de interes a recursului, ca neîntemeiată.

Admite recursul declarat de pârâtul Guvernul României împotriva sentinței civile nr. 187 din 03 aprilie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și, rejudecând:

Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. - Filiala Cluj, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, ca lipsită de interes.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 aprilie 2018.