ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 171/2019

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 300 din 23 martie 2018 Tribunalul Covasna, secția civilă, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Municipiul Sfântu Gheorghe, prin primar, Instituția Prefectului județului Covasna și a respins acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu acești pârâți, ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă; a admis excepția lipsei calității de reprezentant a Municipiului Sfântu Gheorghe, pentru pârâtul Statul Român; a respins, ca nefondată, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice; a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice; a obligat pârâtul să emită decizia de stabilire a măsurilor reparatorii prin echivalent pentru imobilul în litigiu; a respins, ca nefondată, acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtele B., C., Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor; a obligat pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice la plata, către reclamant, a sumei de 1400 RON cheltuieli de judecată.

Prin Decizia nr. 1295/Ap din 18 septembrie 2018 Curtea de Apel Brașov, secția civilă, a admis în parte apelul pârâtului Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței; a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice; a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu acest pârât; a respins cererea de obligare a pârâtului Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice la plata cheltuielilor de judecată; a respins apelul reclamantului A., împotriva aceleiași sentințe; a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată în apel, formulată de către apelantul A.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ. reclamantul A., care a formulat următoarele critici:

- Instanța de apel a încălcat formele de procedură prevăzute cu sancțiunea nulității, în sensul că a lăsat nerezolvată pe fond cererea de chemare în judecată, iar prin modalitatea în care a înțeles să se pronunțe, a încălcat accesul la justiție al reclamantului și dreptul la un proces echitabil, astfel cum acestea sunt reglementate de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și de art. 21 din Constituția României.

- Instanța de apel a procedat la interpretarea și aplicarea greșită a legii, respectiv a dispozițiilor Legii nr. 10/2001 și a Normelor metodologice de aplicare ale acesteia aprobate prin H.G. nr. 250/2007, asupra cărora a realizat aprecieri eronate raportat la probele existente la dosarul cauzei, fără să se pronunțe cine este unitatea deținătoare a imobilului în litigiu, ce ar putea fi obligată să emită dispoziția de restituire.

Înalta Curte, înregistrând dosarul ca recurs, a procedat, la data de 20.11.2018, la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Completul de filtru C3, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus, prin rezoluția de la aceeași dată, comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin punctul de vedere la raportul de admisibilitate formulat la data de 21.12.2018, recurentul-reclamant a arătat că recursul este admisibil și a solicitat admiterea acestuia astfel cum a fost formulat.

Analizând cauza, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. "Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este definitivă, de la data intrării în vigoare a C. proc. civ., aceasta va fi supusă numai apelului la instanța ierarhic superioară", iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol "Dispozițiile alin. (1) se aplică și în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este supusă recursului sau că poate fi atacată cu recurs ori, după caz, legea specială folosește o altă expresie similară".

De asemenea, potrivit art. XII din Legea nr. 202/2010 "Decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare. Hotărârea tribunalului este supusă recursului, care este de competența curții de apel."

Din textele legale anterior citate rezultă că singura cale de atac ce poate fi promovată împotriva hotărârilor pronunțate de tribunal în litigiile în care sunt contestate deciziile/dispozițiile motivate de soluționare a notificărilor formulate în baza Legii nr. 10/2001, ori mutatis mutandis în care se solicită pe calea unei acțiuni directe acordarea măsurilor reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001 pentru imobilul preluat abuziv, este apelul, sens în care prezenta cale de atac nu este prevăzută de lege, fiind, deci, inadmisibilă.

Cum Decizia nr. 1295/Ap/18.09.2018 pronunțată de Curtea de Apel Brașov este dată în apel și este definitivă, devin incidente dispozițiile legale anterior menționate.

Aceste dispoziții se coroborează cu cele ale art. art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

Rezultă că deciziile definitive nu pot fi supuse nici apelului și nici recursului și ca atare, are caracter inadmisibil calea de atac exercitată de reclamanți împotriva deciziei din apel.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 1295 din 18 septembrie 2018 a Curții de Apel Brașov, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A., domiciliat în Germania, cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat D., cu sediul în județul Cluj, împotriva Deciziei nr. 1295 din 18 septembrie 2018 a Curții de Apel Brașov, secția civilă, în contradictoriu cu intimații pârâți Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în București, reprezentat de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Covasna, cu sediul în județul Covasna, B., cu sediul în municipiul Sfântu Gheorghe, județul Covasna, Municipiul Sfântu Gheorghe, prin primar, cu sediul în municipiul Sfântu Gheorghe, județul Covasna, Instituția Prefectului județului Covasna, cu sediul în județul Covasna, Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, cu sediul în București, Calea x, Statul Român, prin Municipiul Sfântu Gheorghe, prin primar, cu sediul în municipiul Sfântu Gheorghe, județul Covasna, C., cu sediul în București.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică azi, 30 ianuarie 2019.

Procesat de GGC - GV