ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3041/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3041/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursurilor penale de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 40 din 10 iunie 2008 a

Tribunalului Caraș Severin în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit.

d) C. proc. pen.

, s-a dispus achitarea inculpatului M.N.H.J.R., pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 139

6

alin. (1) din

Legea nr. 8/1996 modificată și completată cu Legea nr. 285/2004, constatată în

data de 3 decembrie 2004 și 16 decembrie 2004.

Î

n baza art. 11 pct. 2

lit. a) raportat la art. 10 lit. b)

1

C. proc. pen. raportat la art. 18

1

C. pen. s-a dispus achitarea aceluiași inculpat pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzută și pedepsită de art. 139

9

din Legea nr. 8/1996 modificată

și completată cu Legea nr. 285/2004, constatată la 16 decembrie 2004.

În baza art. 91 C.

pen. s-a aplicat inculpatului M.N.H.J.R. o amendă administrativă de 500

(cincisute) RON.

În baza

art. 14, 346 C. proc. pen. raportat la art. 998, 999 C. civ. s-a admis în parte

acțiunea civilă formulată de partea vătămată R.O.A.C.T., împotriva inculpatului

M.N.H.J.R. și în consecință va obliga inculpatul să plătească părții civile R.O.A.C.T.

echivalentul în lei la data plății al sumei de 1044 DOLARI SUA.

Au fost

respinse celelalte pretenții ale părții civile R.O.A.C.T. formulate împotriva

aceluiași inculpat.

În baza art. 14, 346 C.

proc. pen. raportat la art. 998, 999 C. civ. s-a admis în parte acțiunea civilă

formulată de partea vătămată M.C. împotriva inculpatului M.N.H.J.R. și în

consecință inculpatul a fost obligat să plătească părții civile M.C. echivalentul

în lei la data plății al sumei de 1086 DOLARI SUA. S-au respins celelalte

pretenții ale părții civile M.C. formulate împotriva aceluiași inculpat.

S-a respins acțiunea

civilă formulată de partea vătămată A.I. împotriva inculpatului M.N.H.J.R.

În baza art. 118 lit.

b) C. pen. raportat la art. 139 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 8/1996 cu

modificările și completările ulterioare s-a dispus confiscarea specială și

distrugerea, pe cheltuiala inculpatului, a următoarelor produse: un H.D. marca

M.; un H.D. marca H.; un H.D. marca I.B.M.D.

În baza art. 118 lit.

b) C. pen. raportat la art. 139   alin. (1)4 lit. c) din Legea nr. 8/1996 cu

modificările și completările ulterioare s-a dispus confiscarea specială și

distrugerea, pe cheltuiala inculpatului, a următoarelor produse pirat și

produse defecte: cele 402 CD - DVD-uri pirat evidențiate în anexele 4, 5, 6,

10, 12 ale Raportului de constatare tehnico-științifică nr. 4099 din 15 iulie 2005

al O.R.D.A. conform punctelor d, e, f din același raport; cele 12 casete video

evidențiate în Anexa 9, conform pct. j din Raportul de constatare

tehnico-științifică nr. 4099 din 15 iulie 2005 al O.R.D.A.; cele 137 coperte

videograme tip CD - DVD specificate la pct. M din Raportul de constatare

tehnico-științifică nr. 4099 din 15 iulie 2005 al O.R.D.A.; cele 13 CD - DVD-uri

defecte specificate la pct. I din Raportul de constatare tehnico-științifică nr.

4099 din 15 iulie 2005 al O.R.D.A.; o casetă video specificată la pct. L din

Raportul de constatare tehnico-științifică nr.

4099 din 15 iulie 2005

al O.R.D.A.., cele 4 CD-uri specificate în procesul - verbal de ridicare de la

fila 183 vol. II din dosarul de urmărire penală, conform procesului - verbal de

constatare tehnico-științifică O.R.D.A. nr. 3945 din 06 decembrie 2004.

S-a dispus

restituirea către inculpat a următoarelor produse: 63 videograme tip CD și DVD

evidențiate în Anexa 11 conform pct. G din Raportul de constatare

tehnico-științifică nr. 4099 din 15 iulie 2005 al O.R.D.A.; 6 produse soft tip

CD specificate la punctul H din Raportul de constatare tehnico-științifică nr. 4099

din 15 iulie 2005 al O.R.D.A.; 63 videograme tip casetă video specificate în

Anexa 7 (52 videograme) și Anexa 8 (11 videograme) conform pct. k din Raportul

de constatare tehnico-științifică  nr. 4099 din 15 iulie 2005 al O.R.D.A.

În baza art. 11 pct. 2

lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. s-a dispus achitarea

inculpatului T.D. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art.

139

6

alin. (2) din Legea nr. 8/1996 modificată și completată cu

Legea nr. 285/2004 constatată la 03 decembrie 2004.

În baza art. 11 pct. 2

lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. același inculpat a fost

achitat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 139

6

alin. (2) raportat la alin. (3) din Legea nr. 8/1996 modificată și completată

cu Legea nr. 285/2004 și O.U.G. nr. 123/2005, constatată la 11 ianuarie 2006.

În baza art. 11 pct. 2

lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. inculpatul Todor Daniel a

fost achitat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 139

9

din Legea nr. 8/1996 modificată și completată cu Legea nr. 285/2004 și O.U.G. nr.

123/2005 constatată la 11 ianuarie 2006.

În baza art. 14, 346 C.

proc. pen. s-au respins acțiunile civile formulate de părțile vătămate: U.P.F.R.,

M.C., A.S.I. și R.O.A.C.T. împotriva inculpatului T.D.

În baza art. 139 alin.

(1)4 lit. c) din Legea nr. 8/1996 cu modificările și completările ulterioare

s-a dispus

confiscarea specială

și distrugerea, pe cheltuiala inculpatului a următoarelor produse pirat: 252

CD-uri evidențiate în Anexa 3 la Raportul de constatare tehnico-științifică nr.

4454 din 15 martie 2006 (filele 45-49 vol. I dosar urmărire penală); 46 CD-uri

tip DVD evidențiate în Anexa 5 la Raportul de constatare tehnico-științifică nr.

4454 din 15 martie  2006; 67 CD-uri și DVD-uri defecte evidențiate la pct. 5 al

Raportului de constatare tehnico-științifică nr. 4454 din 15 martie 2006.

S-a dispus

restituirea către inculpatul T.D. a următoarelor produse: 4546 CD-uri

evidențiate în Anexa 1 la Raportul de constatare tehnico-științifică nr. 4454

din 15 martie 2006 și conform procesului-verbal de desigilare din 13 ianuarie 2006

aflat la filele 139-235 vol. I, dosar urmărire penală; 144 CD-uri și 10 DVD-uri

evidențiate în Anexa 2 la Raportul de constatare tehnico-științifică nr. 4454

din 15 martie 2006 și conform procesului-verbal de desigilare din 13 ianuarie 2006

aflat la filele 139-235 vol. I, dosar urmărire penală; 267 CD-uri și DVD-uri  evidențiate

în Anexa 4 la Raportul de constatare tehnico-științifică nr. 4454 din 15 martie

2006 și conform procesului-verbal de desigilare din 13 ianuarie 2006 aflat la

filele 139-235 vol. I, dosar urmărire penală; 1591 coperte specificate la pct. 3

al Raportului de constatare tehnico-științifică nr. 4454 din 15 martie 2006;

619 CD-uri și DVD-uri produse neînregistrate (blankuri) toate, cu excepția

celor deja predate conform procesului - verbal din 13 ianuarie 2006 de la fila

236 vol. I dosar urmărire penală.

Pentru se pronunța

astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul

Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin din data de 27 decembrie 2006,

au fost trimiși în judecată, în stare de libertate, inculpații T.D. pentru

săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 139/6 alin. (2) din

Legea nr. 8/1996 modificat prin Legea nr. 285/2004, art. 139/6 alin. (3) din

Legea nr. 8/1996 modificat prin Legea nr. 285/2004, art. 139/6 alin. (6) din

Legea nr. 8/1996 modificat prin Legea nr. 285/2004 cu aplicarea art. 33 lit. a)

și art. 13 C. pen. și M.N.H.J.R. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și

pedepsite de art. 139/6 alin. (1) din Legea nr. 8/1996 modificat prin Legea nr.

285/2004, art. 139/6 alin. (6) din Legea nr. 8/1996 modificat prin Legea nr. 285/2004

cu aplicarea art. 33 lit. a) și art. 13 C. pen.

În esență, în sarcina

inculpatului T.D. s-a reținut că a oferit spre vânzare, prin intermediul

societății de profil pe care o administra, CD-uri și DVD-uri pirat unor

cumpărători și că a deținut la domiciliul său mai multe astfel de mărfuri pirat

și totodată că a stocat/rulat pe sisteme de calcul produse soft pentru a căror

utilizare era necesară licența producătorilor.

În sarcina

inculpatului M.N.H.J.R. s-a reținut că a inscripționat CD-uri, DVD-uri cu

produse soft piratate pe care apoi le-a comercializat unor persoane și că a

rulat/stocat pe 3 HD-uri ridicate de la domiciliul său produse soft pentru a

căror utilizare era necesară licența producătorilor.

În cauză a fost

acvirat

Dosarul

nr. 606/P/2005 al Parchetului de pe lângă Tribunalul

Caraș-Severin, s-au luat declarații celor 2 inculpați, au fost administrate

probe cu înscrisuri și probe testimoniale, din analiza cărora instanța de fond

a reținut, în fapt, următoarele:

În ce-l privește pe

inculpatul

T.D.

,

prin rechizitoriul

parchetului s-a reținut următoarea stare de fapt: la data de 01 decembrie 2004

U.P.F.R. a sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Reșița că la SC S.I. SRL

Reșița se comercializează videograme pirat. Urmare acestei sesizări la data de

03 decembrie 2004 s-a efectuat o verificare la SC S.I. SRL, iar în fața

societății se aflau două persoane care tocmai au cumpărat de la societatea

amintită mai multe suporturi magnetice cu înregistrări audio video, care nu

prezentau însemnele holografice obligatorii la produsele originale. Produsele

au fost ridicate de la cei doi martori și au fost expertizate de către experții

O.R.D.A., care în procesul verbal de constatare  tehnico-științifică 3946 din 06

decembrie 2004 (fila 169-172 vol. II dos. u.p.) au stabilit că cele două

DVD-uri format DVD, ridicate de la cei doi martori L.V. și C.R.A. sunt produse

pirat. În urma celor constatate de către experții O.R.D.A. și în baza

informațiilor culese de către organele de cercetare penală s-a solicitat la

data de 11 ianuarie 2006 emiterea unei autorizații de percheziție de către

Tribunalul Caraș-Severin, care să vizeze apartamentul unde domiciliază

inculpatul Todor Daniel, astfel încât a fost emisă autorizația de percheziție nr.

1 din 11 ianuarie 2006 în Dosarul nr. 774/2006 (fila 133 vol. I dos. u.p.) pe

baza căreia s-a efectuat verificarea autoturismului inculpatului T.D., precum

și a apartamentului unde acesta locuia in Reșița, rezultatul percheziției fiind

impresionant. În urma verificării autoturismului și locuinței inculpatului T.D.

s-au constatat următoarele: 162 CD - uri cu fonograme; un număr de 4767 CD-uri

și DVD-uri cu fonograme; un număr de 252 CD-uri cu produse soft; un număr de 51

casete audio neînregistrate (blank-uri); un număr de 619 CD-uri și DVD-uri

neînregistrate (blank-uri); un număr de 1591 coperte; un număr de 313 CD-uri și

DVD-uri videograme. Toate produsele identificate în procesul verbal de

percheziție (fila 116 vol. I dos. u.p.) au fost ridicate și înaintate

experților O.R.D.A. pentru a se stabili autenticitatea acestora.

În urma verificării

CD-urilor, DVD-urilor și copertelor transmise O.R.D.A. spre expertizare, s-au

constatat următoarele: un număr de 162 CD-uri sunt fonograme originale; un

număr de 4700 CD-uri și DVD-uri sunt fonograme pirat; un număr de 252 CD-uri

sunt produse soft pirat; un număr de 67 CD-uri și DVD-uri sunt defecte; un

număr de 51 casete audio sunt neînregistrate (blank-uri); un număr de 619

CD-uri și DVD-uri sunt neînregistrate (blank-uri); un număr de 1591 sunt

coperte pirat; un număr de 313 CD-uri și DVD-uri sunt videograme pirat.

De asemenea la

domiciliul inculpatului au fost identificate mai multe înscrisuri sub formă de

agende sau foi volante pe care erau trecute liste cu diferite titluri de

videograme, reprezentând solicitări din partea clienților pentru împrumut. S-a

reținut însă de către tribunal că starea de fapt prezentată de parchet în

rechizitoriu nu este conformă cu cea care rezultă din probele administrate,

atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată.

Astfel, în primul

rând, în sarcina inculpatului T.D. s-a reținut că, în data de 3 decembrie 2004

ar fi vândut martorilor C.R.A. și L.V., în magazinul SC S.I. SRL administrat de

acesta, două CD-uri format DVD conținând înregistrări audio-video care nu

prezentau însemnele holografice obligatorii pentru produsele originale, faptă

ce s-ar circumscrie infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 139

6

alin. (2) din Legea nr. 8/1996 modificată și completată cu Legea nr. 285/2004.

Infracțiunea

prevăzută și pedepsită de art. 139

6

alin. (2) din Legea nr. 8/1996

modificată prin Legea nr. 285/2004 constă în distribuirea sau deținerea, în

scopuri comerciale, de mărfuri pirat ori dispozitive pirat de control al

accesului în magazine specializate in distribuirea de produse purtătoare de

drepturi de autor sau de drepturi conexe.

Din declarațiile

martorilor C.R.A.(fila 106 vol. I dos. u.p. și filele 189-190 vol. I dosar) și

L.V.(fila 181 vol. II dos. u.p.) a rezultat că, în momentul în care aceștia au

cumpărat cele două CD-uri despre care se face vorbire în rechizitoriu, la

magazinul administrat de inculpat era o vânzătoare, pe care aceștia nu au

putut-o nominaliza.

De asemenea, din

declarațiile martorei T.F. - fosta soție a inculpatului - (fila 108-109 vol. I

dos. u.p. și fila 138 vol. I dosar) a rezultat că aceasta era cea care se ocupa

efectiv de magazin, declarația acesteia coroborându-se cu cea a inculpatului T.D.(filele

100-102 vol. I dosar) în acest sens. Tot din declarațiile martorei T.F.(fila

138 vol. I dosar) și ale inculpatului Todor Daniel rezultă și că la magazinul aparținând

SC S.I. SRL. au avut angajată și o vânzătoare.

Coroborând

declarațiile martorei T.F., cu cele ale inculpatului T.D. și cu cele ale

martorilor C.R.A. și L.V., a rezultat că la data de 3 decembrie 2004, nu

inculpatul este cel care a comercializat cele două CD-uri către cei doi

martori, neputându-se reține astfel în sarcina sa că ar fi săvârșit prima

modalitate (distribuirea) a acțiunii ce formează elementul material specific

infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 139

6

alin. (2) din Legea

nr. 8/1996 modificată și completată cu Legea nr. 285/2004.

Totodată, s-a reținut

că nu există nici o dovadă a faptului că inculpatul T.D. este cel care ar fi

plasat cele două CD-uri în magazinul pe care-l administra și nici că ar fi avut

cunoștință despre existența acestora, astfel încât nu se poate reține în

sarcina sa nici realizarea celei de-a doua modalități (deținerea) a acțiunii ce

formează elementul material al aceleiași infracțiuni.

Prin urmare, s-a

reținut că, deși s-a făcut dovada că, prin intermediul magazinului SC S.I. SRL

s-au comercializat două CD-uri către martorii C.R.A. și L.V. și că cele două

CD-uri format DVD sunt produse pirat (conform procesului-verbal de constatare

tehnico-științifică O.R.D.A. nr. 3946 din 6 decembrie 2004 - fila 170 vol. II

dos. u.p.), nu s-a făcut dovada că acestea ar fi fost comercializate

(distribuite) de inculpatul T.D. și nici că același inculpat ar fi responsabil

pentru deținerea lor, așadar deși fapta în materialitatea sa există, nu s-a

făcut dovada că aceasta a fost săvârșită de inculpat.

Această concluzie

este susținută și de faptul că, după primirea raportului de constatare

tehnico-științifică prin care se arată că CD-urile cumpărate de martorii C.R.A.

și L.V. sunt produse pirat, în data de 16 decembrie 2004, s-a procedat la

efectuarea unei verificări la magazinul SC S.I. SRL., ocazie cu care au fost

ridicate două casete audio pentru care s-au prezentat documente de proveniență

de către martora T.F.(fila 185 -187 vol. II dos. u.p.). Cele două casete ridicate

s-a dovedit a fi produse originale (procesul-verbal de constatare

tehnico-științifică O.R.D.A. nr. 4099 din 15 iulie 2005 - concluzii fila 58

vol. II dos. u.p.), nu s-au găsit la magazin alte produse care să fie piratate,

iar la percheziția efectuată la aceeași dată la domiciliul părinților

inculpatului (fila 188 vol. II dos. u.p.) nu s-au găsit nici un fel de bunuri

cu privire la care să existe suspiciuni că ar fi produse pirat.

În al doilea rând,

s-a reținut în sarcina inculpatului T.D. că, la percheziția efectuată la

domiciliul acestuia la data de 11 ianuarie 2006, au fost găsite numeroase

produse pirat ce au fost deținute în vederea comercializării, faptă ce s-ar

circumscrie infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 139

6

alin.

(2) din Legea nr. 8/1996 modificată și completată cu Legea nr. 285/2004 și

respectiv art. 139

6

alin. 3 din Legea nr. 8/1996 modificată și

completată cu Legea nr. 285/2004 și că, la aceeași percheziție s-au identificat

mai multe produse soft fără licențe, ce au fost deținute în vederea

comercializării, faptă ce s-ar circumscrie infracțiunii prevăzută și pedepsită

de art. 139

6

alin. (6) din Legea nr. 8/1996 modificată și completată

cu Legea nr. 285/2004.

Prin încheierea de

ședință din 20 mai 2008, tribunalul, văzând că la data constatării

infracțiunilor mai sus descrise, reținute în sarcina inculpatului T.D. erau în

vigoare dispozițiile O.U.G. nr. 123/2005 care modifică și completează Legea nr.

8/1996 și Legea nr. 285/2004, a dispus schimbarea încadrării juridice a

faptelor inculpatului din cele trei infracțiuni reținute prin rechizitoriu, în

două infracțiuni concurente prevăzute și pedepsite de art. 139

6

alin.

(2) raportat la alin. (3) din Legea nr. 8/1996 modificată cu Legea nr. 285/2004

și O.U.G. nr. 123/2005 și respectiv art. 139

9

din Legea nr. 8/1996

modificată cu Legea nr. 285/2004 și O.U.G. nr. 123/2005.

Infracțiunea

prevăzută și pedepsită de art. 139

6

alin. (2) raportat la alin. (3)

din Legea nr. 8/1996 modificată și completată cu Legea nr. 285/2004 și O.U.G. nr.

123/2005 constă în oferirea, distribuirea, deținerea ori depozitarea sau

transportul, în scopul distribuirii de mărfuri pirat, precum și deținerea

acestora în scopul utilizării prin comunicare publică la punctele de lucru ale

persoanelor juridice. Alin. (3) al art. 139

6

din Legea nr. 8/1996

modificată și completată cu Legea nr. 285/2004 și O.U.G. nr. 123/2005 prevede o

cauză de agravare a pedepsei, în situația în care faptele de la alin. (2) se

săvârșesc în scop comercial.

La data de 11

ianuarie 2006 (la doi ani după constatarea primei fapte - 3 decembrie 2004) la

domiciliul și asupra mașinii inculpatului T.D. s-a efectuat o percheziție,

ocazie cu care s-au ridicat numeroase CD-uri și DVD-uri, precum și coperte și

casete audio. Prin procesul-verbal de constatare tehnico-științifică O.R.D.A nr.

4454 din 15 martie 2006 (filele 45-49 vol. I dos. u.p.) s-a stabilit că, dintre

bunurile ridicate de la domiciliul și din autoturismul inculpatului T.D.

S-a reținut însă că,

între fapta constatată la 3 decembrie 2004, care așa cum s-a stabilit nu a fost

săvârșită de inculpat, și cea constatată la 11 ianuarie 2006, nu există nici o

legătură.

Astfel, așa cum s-a

mai reținut, după constatarea faptului că, la data de 3 decembrie 2004 cei 2

martori (C.R.A. și L.V.) au cumpărat două CD-uri pirat de la magazinul

aparținând SC S.I. SRL, s-au efectuat un control la acest magazin și apoi o

percheziție la domiciliul părinților inculpatului, nefiind găsite mărfuri

pirat. Într-adevăr, la percheziția efectuată la domiciliul inculpatului la 11 ianuarie

2006 s-au găsit mai multe produse care s-au dovedit a fi pirat, însă nu există

nici o dovadă că vreo persoană ar fi cumpărat, de la inculpat astfel de

mărfuri, astfel că nu s-a făcut dovada că acestea ar fi fost oferite sau

distribuite de către inculpat.

În ce privește

deținerea și depozitarea ca modalități alternative de săvârșire a infracțiunii

reținute în sarcina inculpatului, s-a reținut că, deși s-a făcut dovada că

inculpatul a deținut/depozitat la domiciliul său mai multe mărfuri pirat, nu s-a

făcut dovada că acestea au fost deținute/depozitate în scopul distribuirii.

Inculpatul, atât în declarațiile sale din faza de urmărire penală (filele 32-39

vol. I dos. u.p.), cât și în cele din faza de judecată (filele 100-102 vol. I

și filele 116-117 vol. II dosar) a susținut că este colecționar de muzică de

aproximativ 25 de ani și că, în scopul întregirii colecției sale cumpăra de pe

piața liberă CD-uri, DVD-uri și coperte în calup, acesta fiind și motivul

pentru care la percheziție s-au identificat mai multe exemplare conținând

aceleași opere muzicale. De asemenea inculpatul a specificat că nu a vândut

niciodată CD-uri sau DVD-uri din colecția sa. Declarația inculpatului este

confirmată atât de martora T.F. - fosta soție a inculpatului (fila 108-109 vol.

I dos. u.p. și fila 138 vol. I dosar), cât și de martorii G.I.(fila 191 vol. I

dosar) și A.D.(fila 192 vol. I dosar).

S-a mai reținut și

faptul că la percheziția efectuată la domiciliul părinților inculpatului la

data de 16 decembrie 2004 nu  s-au identificat bunuri pirat și deci nu s-a

identificat atunci, măcar parțial, această colecție, nu este de natură a face

dovada contrară celor susținute de inculpat cu privire la colecționarea de

CD-uri, DVD-uri și coperte cuprinzând opere muzicale, întrucât la data de 3

decembrie 2004 nu s-a efectuat o percheziție la domiciliul inculpatului, deși

acesta locuia la același domiciliu cu cel percheziționat la 11 ianuarie 2006.

Totodată, s-a reținut

că, deși în rechizitoriul parchetului, în susținerea faptului că inculpatul ar

fi oferit sau distribuit mărfuri pirat se arată că, cu ocazia percheziției

efectuate la domiciliul acestuia, s-au ridicat mai multe liste și agende care

cuprind potențiali cumpărători, la dosarul de urmărire penală nu se regăsesc

aceste înscrisuri și cu toate că instanța de fond a solicitat depunerea lor

(încheierea ședinței publice din 12 februarie 2008) parchetul nu le-a putut

prezenta (răspunsul parchetului de la fila 78 vol. II dosar fond).

Coroborând probele

mai sus analizate s-a reținut că mărfurile pirat ridicate de la domiciliul

inculpatului cu ocazia percheziției au fost deținute/depozitate la domiciliul

acestuia cu scopul întregirii colecției sale personale și nefăcându-se dovada

că inculpatul ar fi oferit spre vânzare sau ar fi vândut astfel de mărfuri,

aceste mărfuri nu au fost deținute/depozitate în scopul distribuirii.

Referitor la

transport, ca modalitate alternativă de săvârșire a infracțiunii reținute în

sarcina inculpatului, s-a constatat de către tribunal următoarele: la data de

11 ianuarie 2006, pe lângă percheziția efectuată la domiciliul inculpatului,

s-a efectuat o percheziție și asupra autoturismului marca D.T., cu număr de

înmatriculare X. Din conținutul autorizației și a încheierii în baza căreia a

fost aceasta emisă (fila 133 vol. I dos. u.p.) a rezultat că tribunalul a

autorizat efectuarea unei percheziții numai cu privire la domiciliul

inculpatului T.D., nu și cu privire la autoturismul în discuție.

Din declarația

martorei T.F.(care la data efectuării percheziției era soția inculpatului T.D.),a

rezultat, contrar celor consemnate în procesul-verbal de percheziție de la

filele 116-122 vol. I dos. u.p., că organele de poliție și procurorul nu au

prezentat martorei autorizația de percheziție și că, în fapt, martora nu și-a

dat consimțământul la efectuarea acestei percheziții, aceasta fiind intimidată

de atitudinea organelor de poliție care, s-au prezentat cu 3 mașini la sediul

magazinului SC S.I. SRL unde se afla martora, i-au luat acesteia telefonul

mobil și i-au solicitat imperativ să le conducă la domiciliul unde locuia

împreună cu inculpatul.

Pe de altă parte, s-a

reținut că numai în declarația martorei V.E.(fila 111 vol. I dos. u.p.)

prezentă la efectuarea percheziției, se consemnează că martora T.F. ar fi

permis accesul organelor de poliție în autoturismul percheziționat, în

declarația celeilalte martore prezente la percheziție (I.F. - fila 112 vol. I

dos. u.p.) nemairegăsindu-se această consemnare.

Acest aspect,

coroborat cu declarația martorei T.F. și cu faptul că în procesul-verbal de

percheziție de la fila 116 vol. I dos. u.p. nu se specifică faptul că, în lipsa

unei autorizații valabile, s-a cerut permisiunea de a se percheziționa și

autoturismul respectiv, conduce la concluzia că această percheziție s-a

efectuat fără ca T.F. să-și fi dat acordul în mod real.

S-a reținut astfel că

percheziția asupra autoturismului marca D.T. s-a efectuat în lipsa unei

autorizații valabile emise de judecător, în lipsa inculpatului și a

consimțământului expres al soției acestuia (martora T.F.), fiind aplicabile

dispozițiile art. 64 alin. (2) C. proc. pen. cu privire la probele obținute

ilegal. Tot în privința autoturismului respectiv s-a reținut și că, prin

certificatul de înmatriculare depus la fila 109 vol. II dosar, inculpatul a

făcut dovada faptului că acest autoturism este proprietatea sa personală și nu

se află în proprietatea SC S.I. SRL și totodată, prin contractul de transport

depus la fila 110 vol. II dosar, inculpatul a făcut dovada că distribuirea și

transportul mărfurilor puse în vânzare de SC S.I. SRL se fac prin intermediul

unei firme de curierat.

Față de reținerea

dispozițiilor art. 64 alin. (2) C. proc. pen. cu privire la percheziția

efectuată asupra autoturismului, faptul că în acesta au fost găsite mărfuri

aparținând SC S.I. SRL este irelevant, sub aspectul dovedirii săvârșirii

acțiunii de „transport", cu atât mai mult cu cât, din declarația martorei

T.F. a rezultat că, la momentul percheziției, o parte din marfa distribuită

către SC S.I. SRL era depozitată în autoturism în vederea recepționării,

întrucât spațiul magazinului era foarte mic, iar această susținere nu este

contrazisă de nici o probă administrată în cauză. S-a reținut astfel că, față

de analiza probelor mai sus expusă, nu sunt incidente în speță dispozițiile

tezei a II-a a art. 10 din O.U.G. nr. 123/2005 care prezumă existența scopului

comercial în situația identificării de mărfuri pirat în mijloacele de transport

utilizate de operatorii economici, întrucât inculpatul a făcut dovada că

autoturismul marca D.T. este proprietatea sa și nu este utilizat de firma SC S.I.

SRL pe care o administrează. Totodată, cu privire la cea de-a două ipoteză

prev. de alin. (2) al art. 136

6

din Legea nr. 8/1996 modificată și

completată cu Legea nr. 285/2004 și O.U.G. nr. 123/2005 (deținerea în scopul

utilizării prin comunicare publică la punctele de lucru ale persoanelor

juridice), s-a reținut, că percheziția din data de 11 ianuarie 2006 în urma

căreia s-au ridicat produsele pirat a fost efectuată la domiciliul inculpatului

T.D. și nu la sediul SC S.I. SRL, astfel încât nu s-a făcut dovada că produsele

pirat au fost deținute la punctul de lucru al societății administrate de

inculpat.

Acest aspect face ca,

în speță, să nu fie incidente nici dispozițiile tezei I a art. 10 din O.U.G.

123/2005 care prezumă existența scopului comercial în situația identificării

mărfurilor pirat la sediul, punctele de lucru sau anexele persoanelor juridice

de profil, întrucât mărfurile pirat nu au fost identificate la sediul SC S.I.

SRL Reșița.

Concluzionând, cu

privire la infracțiunea prevăzută de art. 136

6

alin. (2) raportat la

alin. (3) din Legea nr. 8/1996 modificată și completată cu Legea nr. 285/2004

și O.U.G. nr. 123/2005 reținută în sarcina inculpatului T.D. prin rechizitoriul

parchetului, tribunalul a constatat că nu  s-a făcut dovada existenței

scopurilor prevăzute de lege (scopul distribuirii și scopul comercial) care

condiționează încadrarea drept infracțiune a săvârșirii acțiunilor alternative

prevăzute de ipoteza normei, situație în care se reține că fapta imputată

inculpatului nu există în materialitatea sa, prin urmare, inculpatul Todor

Daniel a fost achitat.

Infracțiunea

prevăzută de art. 139

9

din Legea nr. 8/1996 modificată și completată

cu Legea nr. 285/2004 și O.U.G. nr. 123/2005 constă în reproducerea

neautorizată, pe sisteme de calcul, a programelor pentru calculator, în oricare

din următoarele modalități: instalare, stocare, rulare sau executare, afișare

ori transmitere în rețea internă.

Cu privire la această

infracțiune reținută în sarcina inculpatului T.D. s-a constatat de către

tribunal că, pentru realizarea conținutului constitutiv al acestei infracțiuni

este impusă condiția ca, modalitățile alternative de reproducere neautorizată a

programelor pentru calculator să se realizeze pe „sisteme de calcul".

Ori, în

procesul-verbal de percheziție de la filele 116-122 vol. I dos. u.p. se

specifică faptul că nu au fost găsite și nici ridicate de la domiciliul

inculpatului sisteme de calcul (PC sau HD), că au fost ridicate CD-uri, DVD-uri

pe care erau inscripționate produse soft, CD-uri, DVD-uri ce s-au dovedit a fi

produse pirat.

Prin urmare,

negăsindu-se la domiciliul inculpatului sisteme de calcul, s-a reținut că nu

s-a făcut dovada că programele soft inscripționate pe CD-urile, DVD-urile

ridicate au fost instalate, stocate sau executate, afișate ori transmise în

rețea internă prin intermediul unor astfel de sisteme.

Așa fiind, s-a

constatat că faptei inculpatului îi lipsește unul din elementele constitutive

pentru a se circumscrie infracțiunii.

În ce privește latura

civilă a cauzei, se reține că, împotriva inculpatului, partea vătămată U.P.F.R.

s-a constituit parte civilă în procesul penal cu echivalentul în lei la data

plății al sumei de 4840 euro, partea vătămată  R.O.A.C.T. s-a constituit parte

civilă în procesul penal cu echivalentul în lei la data plății al sumei de 1824

DOLARI SUA, partea vătămată M.C. s-a constituit parte civilă în procesul penal

cu echivalentul în lei al sumei de 2687 DOLARI SUA, iar partea vătămată A.S.I.

s-a constituit parte civilă în procesul penal cu echivalentul în lei al sumei

de 6642 DOLARI SUA.

Referitor la părțile

civile U.P.F.R. și R.O.A.C.T. întrucât constituirea de parte civilă a acestor

societăți privește produse ridicate de la inculpatul Todor Daniel ca și obiecte

materiale ale infracțiunilor pentru care acesta a fost achitat în temeiul art. 10

lit. a) și raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., s-a reținut că, având în

vedere temeiurile de achitare și dispozițiile art. 346 alin. (3) C. proc. pen.,

despăgubirile solicitate nu pot fi acordate.

Prin urmare acțiunea

civilă formulată de către cele două părți vătămate a fost respinsă .

În ce privește

acțiunea civilă formulată de părțile vătămate M.C. și A.S.I., tribunalul a

apreciat că, nefăcându-se dovada că programele soft inscripționate pe CD-urile,

DVD-urile ridicate de la inculpat ar fi fost folosite sau puse în circulație,

prin simpla deținere a acestor programe, nu s-a produs nici un prejudiciu moral

sau material celor două societăți. Prin urmare acțiunea civilă formulată de

cele două părți vătămate a fost de asemenea respinsă.

În ce-l privește pe

inculpatul M.N.H.J.R., prin rechizitoriul parchetului s-a reținut următoarea

stare de fapt:la data de 03 decembrie 2004, au fost identificați martorii C.R.A.

și L.V. având asupra lor 6 CD-uri pe care aceștia au declarat că le-au

achiziționat de la inculpatul M.N.H.J.R. În urma acestor declarații s-a

efectuat la domiciliul inculpatului o percheziție în urma căreia au fost

ridicate în vederea expertizării printre altele 3 hard discuri (fila 47 vol. II

dos. u.p.). Pe acestea se găseau înregistrate mai multe fișiere tip imagine

CD/DVD cu extensiile „bin", „cue", „mdf", „mds", precum și

programe de calculator cum ar fi W. X.P.P., A.F.R.P.E., etc. Acestea conțineau

programe de calculator pentru care era necesară autorizarea titularului de

drepturi (art. 4 din Directiva 91/250/CEE) și pentru care inculpatul nu a putut

prezenta licențele aferente. Conform declarațiilor martorilor, aceștia s-au

prezentat în aceeași zi la domiciliul inculpatului din Reșița și au solicitat

cumpărarea unor jocuri de calculator, iar inculpatul în prezența martorilor a

copiat de pe hardul PC-ului său jocuri pe un CD blank pe care l-a vândut contra

sumei de 100.000 ROL. Prin procesul-verbal de constatare tehnico-științifică nr.

3945 din 06 decembrie 2004 s-a stabilit că inculpatul M. a comercializat

martorului C.R. produse soft piratate (fila 174 vol. II dos. u.p.).

S-a reținut însă de

către tribunal că starea de fapt prezentată de parchet în rechizitoriu nu este

întru-totul conformă cu cea care rezultă din probele administrate în cauză.

Astfel în sarcina inculpatului M.N.H.J.R. s-a reținut, în primul rând că, în

data de 3 decembrie 2004 ar fi inscripționat și vândut martorilor C.R.A. și L.V.

4 CD-uri ce conțineau opere piratate și că, cu ocazia percheziției efectuate la

domiciliul inculpatului la data de 16 decembrie 2004 s-au găsit mai multe

CD-uri pirat, faptă ce s-ar circumscrie infracțiunii prevăzută și pedepsită de art.

139

6

alin. (1) teza I din Legea nr. 8/1996 modificată prin Legea nr.

285/2004.

Parchetul, în

rechizitoriu, a arătat că starea de fapt mai sus reținută se probează cu

declarațiile martorilor L.V. și C.R.A., care au cumpărat de la inculpat cele 4

CD-uri și cu raportul de constatare tehnico-științifică O.R.D.A. nr. 3945 din 6

decembrie 2004 care face dovada că cele 4 CD-uri sunt produse pirat, precum și

cu raportul de constatare tehnico-științifică O.R.D.A. nr. 4099 din 15 iulie 2005

care face dovada că CD-urile, DVD-urile și copertele ridicate de la domiciliul

inculpatului sunt mărfuri pirat.

Cu privire la

declarațiile celor 2 martori nominalizați în rechizitoriul parchetului

tribunalul a reținut însă următoarele: martorul C.R.A. în faza de urmărire

penală (fila 107 vol. I dosar urmărire penală) a declarat că împreună cu

martorul L.V., care ar fi vecin cu inculpatul M., s-a prezentat la domiciliul

inculpatului și i-a solicitat acestuia să-i înregistreze 4 CD-uri (câte două

pentru fiecare martor). În aceeași declarație martorul arată și că cele 4

CD-uri au fost inscripționate de către inculpat în prezența sa și că inculpatul

le-a solicitat martorilor câte 150.000 lei pentru fiecare CD. La fel a declarat

și martorul L.V.  la fila 181 vol. II dos. u.p.

În faza de judecată

însă, martorul C.R.A.(fila 189 vol. I dosar) a arătat că martorul L.V. se ocupa

cu vânzarea de CD-uri și că îl cunoștea pe inculpatul M. din piață, unde și

inculpatul vindea asemenea produse, că organele de poliție au aflat de la acest

martor că inculpatul M. s-ar ocupa cu vânzarea de CD-uri, că ambii martori au

primit bani de la organele de poliție pentru a cumpăra CD-urile și că nu a

văzut personal ca inculpatul M. să fi inscripționat CD-urile. S-a reținut că pe

declarația martorului L.V. din faza de urmărire penală se arata că acesta are

domiciliul în Bocșa, fapt ce contrazice declarația acestui martor că ar fi

vecin cu inculpatul M.(care domiciliază în Reșița) și care duce la concluzia că

prima parte a declarației din faza de judecată a martorului C.R.A., corespunde

adevărului. De asemenea, față de faptul că aceiași martori (C.R.A. și L.V.), în

aceeași zi, 3 decembrie 2004, au fost identificați cumpărând CD-uri pirat și la

SC S.I. SRL, societate administrată de inculpatul T.D., cu toate că cei doi

inculpați nu se cunoșteau și între activitățile lor nu exista nici o legătură,

întărește concluzia instanței că, și ultima parte a declarației din faza de

judecată a martorului C.R.A., cu privire la modul în care au procedat organele

de poliție, corespunde adevărului.

Având în vedere și declarația

inculpatului M.N.H.J.R. de la fila 136 vol. I dosar, în care arată că cei doi

martori au insistat să le dea cele 4 CD-uri, spunându-i că vin din partea unui

prieten, precum și cele mai sus reținute, s-a constatat că prin modul și

împrejurările în care au acționat, cei doi martori au instigat inculpatul la

săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa, neexistând nici un element care

să indice că, în lipsa acestei intervenții, infracțiunea ar fi avut loc. S-a

reținut astfel că, în aceste condiții, pronunțarea unei condamnări numai pe

baza declarațiilor celor 2 martori, s-ar constitui într-o încălcare a art. 6

parag. 1 din C.E.D.O., așa cum a decis și Curtea Europeană în cazul Teixeiro de

Castro vs. Portugalia 1998.

Având în vedere

analiza probelor și considerentele mai sus expuse, cu privire la cele 4 CD-uri

găsite asupra martorilor C.R.A. și L.V. s-a reținut că faptei inculpatului îi

lipsește latura subiectivă.

Referitor la

celelalte CD-uri, DVD-uri și coperte ridicate de la domiciliul inculpatului și

care s-au dovedit a fi mărfuri pirat, s-a reținut că nu există nici o dovadă că

acestea ar fi fost realizate de inculpatul M., astfel încât faptei îi lipsește

latura obiectivă.

În al doilea rând, în

sarcina inculpatului M.N.H.J.R. s-a reținut că, la percheziția domiciliară din

data de 16 decembrie 2004 au fost ridicate 3 HD pe care există instalate

programe soft pentru a căror utilizare era necesară licența producătorilor,

faptă ce  s-ar circumscrie infracțiunii prevăzută de art. 139

6

alin.

(6) din Legea nr. 8/1996 modificată cu Legea nr. 285/2004.

Prin încheierea

ședinței publice din 20 mai 2008, având în vedere starea de fapt descrisă în

rechizitoriu, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei inculpatului

din infracțiunea de mai sus în infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 139

9

din Legea nr. 8/1996 modificată cu Legea nr. 285/2004.

Cu privire la această

infracțiune s-a reținut că, într-adevăr, conform procesului-verbal de

constatare tehnico-științifică O.R.D.A nr. 4099 din 15 iulie 2005 (filele 47-60

vol. II dos. u.p.) rezultă că o parte din programele instalate/stocate pe cele

3 HD-uri ridicate de la domiciliul inculpatului au fost utilizate fără licența producătorilor. De asemenea s-a reținut că, HD-ul, constituie

un element Hardware care reprezintă o extensie a PC-ului și este un sistem de

calcul în accepțiunea legii, așa cum s-a reținut și mai sus.

Referitor la

programele instalate/stocate inculpatul a declarat că le-a procurat de pe piața

liberă (filele 35-40 vol. II dos. u.p., fila 136 vol. I dosar), neexistând nici

o dovadă care să contrazică această susținere, după cum nu există nici o dovadă

că inculpatul ar fi folosit aceste programe altfel decât pentru uzul personal.

Având în vedere

împrejurările mai sus descrise în care s-a săvârșit fapta, faptul că pentru

unele dintre programele stocate inculpatul a prezentat licențele producătorilor

(fila 240 vol. I dos. u.p.), că acesta se află la prima încălcare a legii

penale și că prejudiciul produs este relativ mic, tribunalul a apreciat că

fapta inculpatului M.N.H.J.R., prin atingerea minimă adusă valorilor ocrotite

de legea penală, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

În ce privește

acțiunea civilă formulată de părțile vătămate R.O.A.C.T., M.C., A.I. și E.A.G. împotriva

inculpatului M.N.H.J.R., s-au reținut următoarele: cu privire la partea

vătămată E.A.G., prin încheierea din data de 20 mai 2008 s-a dispus scoaterea

din cauză ca urmare a faptului că, prin Ordonanța Parchetului de pe lângă

Tribunalul Caraș-Severin din 20 decembrie 2005 (fila 1 vol. I dos. u.p.) s-a

dispus, în legătură cu produsele specificate în constituirea de parte civilă,

scoaterea inculpatului M.N. de sub urmărirea penală.

Partea vătămată

R.O.

A.C.T. s-a constituit

parte civilă în procesul penal cu echivalentul în lei al sumei de 1714 DOLARI

SUA reprezentând contravaloarea produselor soft specificate în anexele 7, 4,

3.2 și 1.1 ale raportului de constatare tehnico-științifică O.R.D.A. nr. 4099

din 15 iulie 2005 (fila 17 vol. II dos. u.p.).

Cu privire la

prejudiciul solicitat s-a reținut însă că produsele specificate în anexa 7, așa

cum rezultă din raportul de constatare tehnico-științifică O.R.D.A, sunt

produse originale; inculpatul a declarat că a cumpărat aceste produse din

Germania; este adevărat că inculpatul nu a prezentat o dovadă scrisă în acest

sens, însă, având în vedere că nu există nici o probă care să facă dovada unei

stări contrare celei susținute de inculpat.

Prin urmare s-a

reținut că s-a făcut numai dovada parțială a producerii unui prejudiciu, în

sumă de 1044 DOLARI SUA (din cei 1714 DOLARI SUA solicitați), reprezentând

contravaloarea programelor soft specificate în anexa 4 la raportul de

constatare tehnico-științifică O.R.D.A, care conform concluziilor acestui

raport sunt produse pirat.

Partea vătămată M.C. s-a

constituit parte civilă în procesul penal cu echivalentul în lei al sumei de

1929 DOLARI SUA (fila 19 vol. II dos. u.p. și fila 303 vol. I dosar). Dintre

programele soft enumerate în constituirea de parte civilă s-a reținut că,

pentru programele W. X.P.P., X.H. și W. 98 inculpatul a prezentat licențele

originale (fila 240 vol. I dos. u.p.), acesta neputând prezenta licențe pentru

programul O.X.P.P. Pentru acest din urmă program, partea vătămată s-a

constituit parte civilă cu suma de 1629 DOLARI SUA reprezentând contravaloarea

a 3 CD-uri ce conțin acest program.

S-a reținut însă că

în anexa 10 la raportul de constatare tehnico-științifică O.R.D.A, singura

anexă ce conține programe soft stocate pe CD - DVD-uri, acest program se

regăsește copiat doar pe 2 suporturi electronice, la pozițiile 26 și 67 din

această anexă. Prin urmare s-a constatat că prejudiciul material a fost dovedit

parțial, până la concurența echivalentului în lei al sumei de 1086 DOLARI SUA.

Având în vedere că

programele soft nu au fost distribuite altor persoane și nu au fost introduse

pe piața liberă, s-a reținut că nu s-a produs un prejudiciu moral.

Partea vătămată A.I. s-a

constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 4440 euro (fila 19 vol. II

dos. u.p.), însă nu s-a făcut dovada acestui prejudiciu întrucât programul

specificat în constituirea de parte civilă nu se regăsește pe nici una dintre

anexele la raportul de constatare tehnico-științifică O.R.D.A

Având în vedere temeiurile

în baza cărora a fost achitat inculpatul și dispozițiile art. 346 alin. (2) C.

proc. pen. raportat la art. 998, 999 C. civ., inculpatul urmează a fi obligat

la plata prejudiciilor dovedite, conform considerentelor de mai sus.

De asemenea, având în

vedere dispozițiile art. 139 alin. (1)

4

lit. b) și c, precum și art.

139 alin. (1)

5

din Legea nr. 8/1996 modificată și completată se va

dispune distrugerea pe cheltuiala inculpatului a celor 3 HD-uri și a produselor

pirat, dar și restituirea produselor pentru a căror utilizare nu era necesară

licența producătorilor, precum și a produselor originale.

Împotriva sentinței

penale nr. 40 din 10 iunie 08 pronunțată de Tribunalul Caraș Severin a declarat

recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraș Severin, solicitând admiterea

recursului, desființarea sentinței apelate și urmare a rejudecării, condamnarea

inculpaților pentru infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată,

întrucât în mod greșit s-a apreciat că nu poate fi reținută în sarcina

inculpatului T.D. infracțiunea prevăzută de art. 139

6

alin. (2) din

Legea nr. 8/1996, pe motiv că nu a vândut direct martorilor C.R. și L.V. produse

pirat, și acestea au fost distribuite de vânzătoarea magazinului, și că între

fapta din data de 03 decembrie 2004 și cea din 11 ianuarie 2006 nu există

legătură. Se mai arată că activitatea materială s-a realizat prin deținerea și

transportul în scopul distribuirii de mărfuri pirat la punctul de lucru al SC S.I.

SRL așa cum rezultă din declarația martorei V.E. prezentă la percheziționarea

autoturismului, că percheziția a fost legal realizată în acest sens fiind și

depoziția martorei V.E. care a confirmat că numita T.F. a permis accesul

organelor de politie în autoturismul percheziționat, înăuntrul căruia a fost

depozitată marfă, deoarece spațiul magazinului era mic. Se mai arată în

motivarea apelului că instanța de fond a procedat la schimbarea încadrării

juridice a faptelor comise de inculpatul T.D. din trei infracțiuni reținute în

rechizitoriu în două infracțiuni concurente, iar în dispozitiv se pronunță

conform încadrării juridice faptelor prin rechizitoriu.

În privința

inculpatului M.N.H.J. este criticată soluția de achitare raportat la probele

administrate și din care reiese că martorii menționați i-au solicitat să le înregistreze

patru CD- uri pe care inculpatul le-a inscripționat în prezența martorilor

primind suma de 150.000 lei pentru fiecare CD, raportul de constatare tehnico

științifică dovedind că CD-urile sunt mărfuri pirat, fiind întrunite elementele

constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 139

6

alin. (1) din

Legea nr. 8/1996. Deși raportul de constatare tehnico științifică a stabilit că

o parte din programele instalate sau stocate pe cele trei hard discuri ridicate

de la domiciliul inculpatului au fost utilizate fără licența producătorilor, în

mod greșit s-a dispus achitarea inculpatului în baza art. 18

1

C.

pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 139

9

din Legea

nr. 8/1996.

Prin Decizia penală nr. 27 din 12 martie 2009

a Curții de Apel Timișoara s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă

Tribunalul Caraș Severin, s-a desființat sentința penală nr. 40 din 10 iunie

2008 a Tribunalului Caraș Severin și s-a trimis cauza spre rejudecare la

aceeași instanță.

Instanța de prim control judiciar a reținut că la

termenul de judecată din

20 mai 2008 instanța de fond a pus în discuție

schimbarea încadrării juridice a faptelor comise de inculpatul T.D., din

încadrarea reținută în rechizitoriu în : o infracțiune prevăzută de art. 139

6

alin. (2) din Legea nr. 8/1996 modificată și completată prin Legea nr. 285/2004

(pentru fapta din data de 03 decembrie 2004); o singură infracțiune prevăzută

de art. 139

6

alin. (2) raportat la alin. (3) din Legea nr. 8/1996

modificată și completată prin Legea nr. 285/2004 și O.U.G. nr. 123 din 1

septembrie 2005 și o infracțiune prevăzută de art. 139

9

din Legea nr.

8/1996 modificată și completată de Legea nr. 285/2004 și O.U.G. nr. 123/2005 (fapta

din 11 ianuarie 2006 ), iar pentru inculpatul M.N.H.J.R., din infracțiunea prevăzută

de art. 139

6

alin. (6) în infracțiunea prevăzută de art. 139

6

din

Legea nr. 8/1996 modificată și completată prin Legea nr. 285/2004, dând

cuvântul părților cu privire la această excepție.

Prin aceeași

încheiere, instanța a procedat la schimbarea încadrării juridice a faptelor

comise după cum urmează: a schimbat încadrarea juridică a faptelor inculpatului

T.D. din încadrarea reținută în rechizitoriu în - o infracțiune prevăzută de art.

139

6

alin. (2) din Legea nr. 8/1996 modificată și completată prin Legea

nr. 285/2004, pentru fapta din 03 decembrie 2004; o singură infracțiune

prevăzută de art. 139

6

alin. (2) raportat la alin. (3) din Legea nr.

8/1996 modificată și completată prin Legea nr. 285/2004 și O.U.G. 123/2005 și o

infracțiune prev. de art. 139

9

din Legea nr. .8/1996 modificată și

completată prin Legea nr. 285/2004 și O.U.G. 123/2005, pentru faptele din data

de 11 ianuarie 2006. Pentru inculpatul M. s-a apreciat că încadrarea pentru

fapta prev. de art. 139

6

alin. (1) din Legea nr. 8/1996

modificată și completată prin Legea nr. 285/2004 este corectă și s-a schimbat

încadrarea juridică a infracțiunii prev. de art. 139

6

alin. (6) în

infracțiunea prev. de art. 139

9

din Legea nr. 8/1996 modificată și

completată prin Legea nr. 285/2004.

La același termen de

judecată, instanța a rămas în pronunțare și a amânat succesiv pronunțarea

pentru termenul din 3 iunie și ulterior 10 iunie 2008.

Contrar

mențiunilor cuprinse în încheierea menționată, instanța s-a pronunțat asupra

faptelor reținute în sarcina inculpaților potrivit încadrării juridice cuprinse

în rechizitoriu, ignorând dispozițiile pe care le luase în încheierea

menționată.

Potrivit

dispozițiilor art. 334 C. proc. pen., dacă în cursul judecății se consideră că

încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare urmează a

fi

schimbată, instanța este obligată să

pună în discuție noua încadrare și să atragă atenția inculpatului că are

dreptul să ceară lăsarea cauzei mai la urmă sau eventual amânarea judecății,

pentru a-și pregăti apărarea, încadrarea juridică a faptei constituie

stabilirea temeiului juridic al răspunderii penale și, totodată, a felului și

limitelor pedepsei aplicabile.

Având în vedere

consecințele pe care le poate avea schimbarea încadrării juridice, legea de

procedură penală prevede că, această schimbare nu poate avea loc decât în

anumite condiții, a căror îndeplinire constituie o garanție atât a dreptului la

apărare al părților și, în primul rând, al inculpatului, cât și a soluționării

corecte a cauzei. încălcarea dispoziției atrage nulitatea absolută astfel încât

situația este asimilată cu încălcarea dreptului la apărare ce nu poate

fi

înlăturată decât prin trimiterea

acesteia spre rejudecare. În acest sens, se mai reține și că potrivit

dispozițiilor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a

libertăților fundamentale, „orice persoană are dreptul la judecarea în mod

echitabil a cauzei sale", legea recunoscându-i dreptul la o apărare

efectivă și eficientă, ce nu poate

fi

asigurată în condițiile în care instanța omite a analiza cereri esențiale

pentru inculpat, respectiv cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei.

În

speță, instanța a

pus în discuție schimbarea de încadrare juridică conform celor menționate și a

procedat în consecință, dând o altă calificare juridică faptelor decât cea

reținută în actul de acuzare, pentru ca în dispozitiv să se pronunțe asupra

încadrării juridice pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, ceea ce

face ca sentința penală să nu poată

fi

înțeleasă lăsând loc arbitrarului și interpretărilor succesive. Din moment ce

instanța de fond, la termenul de judecată la care a soluționat cauza, a

schimbat încadrarea juridică dată faptelor inculpaților, în vederea respectării

dreptului la apărare al inculpaților și pentru că aceștia au înțeles să își

formuleze concluziile potrivit noii încadrări juridice, avea obligația de a se

pronunța asupra faptelor și noilor texte legale.

Împotriva acestei decizii în termen legal au

declarat recurs inculpații T.D. și

M.N.H.J.R.

Inculpatul T.D. solicită casarea deciziei

recurate și trimiterea cauzei la instanța de apel în vederea soluționării

recursului declarat de procuror întrucât au fost respectate dispozițiile art. 334

C. proc. pen. și nu s-a încălcat în nici un fel dreptul său la apărare.

În motivele de recurs se arată că, dimpotrivă,

instanța de apel a nesocotit dreptul la apărare al inculpatului deoarece nu a

pus din oficiu în discuție motivul de desființare a sentinței atacate.

Inculpatul M.N.H.J.R. a solicitat casarea deciziei

penale recurate și menținerea hotărârii primei instanțe, pe care o apreciază ca

fiind temeinică și legală sub aspectul achitării sale pentru infracțiunile

prevăzute de art. 139

6

alin. (1) din Legea 8/1996 și art. 139

9

din

Legea 8/1996.

Pe de altă