ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2161/2018

Asupra contestației de față; Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin contestația înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, anularea Rezoluției nr. x/2017 emisă de pârâtă prin care s-a clasat sesizarea formulată de contestatoare împotriva judecătorilor de la Tribunalul Alba care au soluționat dosarul nr. x/2016 și dosarul nr. x/2016. Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta Inspecția Judiciară a invocat excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal în soluționarea pricinii, prin raportare la dispozițiile art. 97 pct. 1 și art. 96 pct. 1 din C. proc.

civ., republicat, coroborate cu cele ale art. 45-47 din Legea nr. 317/2004. Înalta Curte, examinând cu prioritate excepția necompetenței materiale, în temeiul dispozițiilor art. 132 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, prin raportare la obiectul cererii și la dispozițiile legale procedurale incidente, apreciază că este întemeiată și o va admite pentru argumentele în continuare prezentate.

Analizând susținerile din cererea de chemare în judecată, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată că, în speță, obiectul demersului judiciar inițiat de contestatoarea A., îl constituie Rezoluția Direcției de inspecție judiciară pentru judecători nr. x/2017 prin care s-a dispus clasarea sesizării formulată împotriva magistraților judecători din cadrul Tribunalului Alba care au instrumentat dosarele x/2016 și nr. y/2016 Cu privire la această categorie de rezoluții, art. 47 alin. (1) lit. b din Legea nr. 317/2004 prevede următoarele: (1) În cazul în care sesizarea s-a făcut potrivit art. 45 alin. (2), inspectorul judiciar poate dispune, prin rezoluție scrisă și motivată: (…) b) clasarea sesizării, în cazul în care aceasta nu este semnată, nu conține datele de identificare ale autorului sau indicii cu privire la identificarea situației de fapt care a determinat sesizarea, precum și în cazul prevăzut la art. 45 alin. (4) lit. b; rezoluția de clasare este definitivă;" Cu privire la acest articol Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 397/2014 a constatat că sintagma "rezoluția de clasare este definitivă" din cuprinsul art. 47 alin. (1) lit. b din Legea nr. 317/2004 este neconstituțională în ipoteza prevăzută de art. 45 alin. (4) lit. b din aceeași lege.

În aceste condiții și întrucât legiuitorul nu a intervenit pentru modificarea textului de lege în sensul reglementării unei proceduri de contestare a deciziei de clasare, în practica judiciară s-a apreciat că sunt aplicabile prin asemănare prevederile referitoare la procedura de contestare a rezoluției de respingere a sesizării. În acest sens a fost și soluția de unificare a practicii judiciare adoptată de secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție din data de 13 februarie 2017. În consecință procedura de contestare a rezoluțiilor de clasare se supune normelor referitoare la rezoluția de respingere a sesizării.

Referitor la această din urmă categorie de rezoluții, art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată prevede că "rezoluția de respingere a sesizării prevăzută la alin. (1) lit. c și alin. (4) poate fi contestată de persoana care a formulat sesizarea la secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București, în termen de 15 zile de la comunicare, fără îndeplinirea unei proceduri prealabile". Așadar, legiuitorul a instituit în această materie o competență materială și teritorială exclusive, de la care nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga. Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 97 din C. proc.

civ., republicat, Înalta Curte de Casație și Justiție judecă: 1. recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege; 2. recursurile în interesul legii; 3. cererile în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept; 4. orice alte cereri date prin lege în competența sa. Prin urmare, Înalta Curte, ca regulă, nu are competență materială în soluționarea cauzelor civile în primă instanță. Pentru considerentele expuse mai sus, Înalta Curte va face aplicarea dispozițiilor art. 132 alin. (1) și (3) din C. proc. civ., republicat și va constata că pricina este de competența unei instanțe de alt grad și, în consecință, va declina cauza la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, spre competentă soluționare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal. Declină competența de soluționare a contestației formulate de A. împotriva rezoluției nr. x/2017 a Inspecției Judiciare, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Fără cale de atac. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 mai 2018.