ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1014/2021

Ședința publică din data de 15 aprilie 2021

Asupra recursului de față.

Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați la data de 29 ianuarie 2013 sub nr. x/2013, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat-o în judecată pe pârâta S.C. Port Bazinul Nou S.R.L., solicitând: obligarea pârâtei la plata sumei de 545.109,52 RON, reprezentând pierderea pe care societatea reclamantă a înregistrat-o ca urmare a nerespectării de către pârâtă a dispozițiilor contractuale, respectiv contravaloarea mărfii lipsă; obligarea pârâtei la plata sumei de 414.520 RON reprezentând beneficiul nerealizat ca urmare a imposibilității de valorificare a mărfurilor lipsă; obligarea pârâtei la plata despăgubirilor datorate ca urmare a denunțării unilaterale a contractului înainte de termenul convenit de părți, la plata dobânzii legale pentru sumele deja solicitate arătate, ca și la plata cheltuielilor de judecată.

Tribunalul Galați, secția a II-a civilă prin sentința civilă nr. 184 din 22 iunie 2016, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S.C. Port Bazinul Nou S.R.L. și a respins acțiunea în pretenții formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta S.C. Port Bazinul Nou S.R.L. ca fiind continuată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Curtea de Apel Galați, secția I civilă prin decizia civilă nr. 243/A din 12 decembrie 2016, a admis apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței civile nr. 184 din 22 iunie 2016 și încheierii din 4 iulie 2016, ambele pronunțate de Tribunalul Galați, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2013, pe care le-a anulat, trimițând cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă prin decizia nr. 723 din 13 aprilie 2017, a anulat ca insuficient timbrat recursul declarat de recurentele-pârâte B. S.A. și Port Bazinul Nou S.A. împotriva deciziei civile nr. 243/A din 12 decembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă.

În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Galați sub nr. x/2013*.

În rejudecare, Tribunalul Galați, secția a II-a civilă Prin sentința civilă nr. 162/2018 din 12 aprilie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2013, a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâtele S.C. Port Bazinul Nou S.A. și B. S.A; a obligat pe pârâte în solidar la plata către reclamantă a sumei de 59.839,83 RON, cu titlu de pierdere efectivă și a sumei de 61.699,94 RON, cu titlu de câștig nerealizat; a respins ca nefondat capătul de cerere privind prejudiciul cauzat de denunțarea unilaterală a contractului; a obligat pe pârâte în solidar la plata către reclamantă a sumei de 54.787,13 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată și a respins cererea pârâtelor de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva sentinței civile nr. 162/2018 a Tribunalului Galați au declarat apel reclamanta și pârâtele. Acestea din urmă au precizat că înțeleg să formuleze calea de atac și împotriva încheierii din data de 21.03.2018 a Tribunalului Galați.

Curtea de Apel Galați, secția I civilă prin decizia civilă nr. 17/A din 29 ianuarie 2019, a respins ca nefondate apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței de fond și apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței de fond și împotriva încheierii de la 21 martie 2018, pronunțată în aceeași cauză.

Împotriva deciziei civile nr. 17 din 29.01.2019 a Curții de Apel Galați au declarat recursuri motivate reclamanta și pârâtele, ambele recursuri fiind înregistrate sub același număr unic de dosar pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia civilă nr. 1317 din 02.07.2019 a, admis recursul declarat de reclamantă, a fost casată în parte decizia civilă atacată și a dispus trimiterea spre rejudecare la aceeași instanță a apelului declarat de reclamantă împotriva sentinței civile nr. 162/2018 a Tribunalului Galați și au fost menținute celelalte dispoziții ale deciziei civile atacate și a fost respins ca nefondat recursul declarat de pârâte împotriva deciziei Curții de Apel Galați.

În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați la data de 13.07.2020, sub nr. x/2018*.

Curtea de Apel Galați, secția I civilă prin decizia civilă nr. 119/A din 23 noiembrie 2020, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din data de 12 ianuarie 2021, a admis apelul declarat de reclamanta A. S.R.L. Galați împotriva sentinței civile nr. 162 din 12.04.2018 a Tribunalului Galați, pronunțată în dosarul nr. x/121/203*; a schimbat în parte sentința civilă apelată în sensul că: a obligat pârâtele Port Bazinul Nou S.A. Galați și B. S.A. Galați, în solidar, să plătească reclamantei A. S.R.L. Galați, suma de 402.294,153 RON, în loc de 59.839,83 RON, cu titlu de pierdere efectivă și suma de 414.147,93 RON, în loc de 61.699,94 RON, cu titlu de beneficiu nerealizat; a menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate și a înlăturat din cuprinsul acesteia dispozițiile contrare deciziei și a obligat intimatele pârâte, în solidar, să plătească apelantei reclamante suma de 22.575 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, din care 5530 RON, taxă judiciară de timbru aferentă pretențiilor admise în rejudecarea apelului, 7045 RON, taxă judiciară de timbru aferentă cererii de recurs, 5.000 RON, onorariu de avocat pentru recurs și 5.000 RON, onorariu de avocat pentru rejudecarea apelului.

Împotriva acestei decizii pârâtele Port Bazinul Nou S.A. Galați și B. S.A. Galați au declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 oct. 9 C. proc. civ.

În argumentarea motivului de recurs invocat, după o prezentare detaliată a situației de fapt și a parcursului judiciar al cauzei, recurentele-pârâte au susținut, în esență, că hotărârea recurată este lipsită de temei legal, instanța făcând o aplicare greșită a legii din perspectiva în care a nesocotit cele constatate și statuate de Înalta Curte de Casație și Justiție cu privire la împrejurarea că cele patru procese-verbale au caracterul și valoarea unor procese-verbale de regularizare de stoc și nu valoarea unor recunoașteri sau a unor acorduri de modificare a contractului inițial.

Recurentele -pârâte susțin că instanța de apel nu face o reală cercetare a fondului pretențiilor, prin analiza lor riguroasa având in vedere întregul material inclusiv expertiza tehnica de specialitate și cea contabilă, nefăcând nicio referire h împrejurare, rezumându-se, la a constata că, instanța de fond a statuat în hotărârea pronunțată că pentru cea mai mare parte din aceasta cantitate lipsă, adică pentru 3.089,366 to între părți au fost încheiate 4 procese-verbale de regularizare stoc, fără a face o analiza temeinică și legală, fundamentată în fapt și în drept.

Recurentele-pârâte apreciază că instanța de apel, în mod netemeinic, prin aplicarea și interpretarea greșită a dispozițiilor legale și contractuale, nu a respins ca fiind nefondat și nelegal apelul formulat de reclamanta-apelantă A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 162/20018 și pe cale de consecință, să fi menținut astfel soluția de la fond.

După o prezentare detaliată a situației de fapt privind marfa din gestiunea reclamantei pe perioada derulării contractului de prestații portuare nr. x/2010 împreună cu actele adiționale și a activităților desfășurate conform situației privind volumul/cantitatea de marfă ce a fost operată în port, recurentele-pârâte susțin că pentru perioada de depozitare pe platforma portuară până la încărcarea buștenilor în nave a fost una substanțială, iar în această situație între reprezentanții părților contractante s-au încheiat 5 procese-verbale de regularizare stoc, ce au fost semnate 4 de ambele părți iar unul nu a fost semnat și de reclamant, are atestau existența unei pierderi naturale a masei lemnoase depozitate, prin procesul de uscare naturală(contragere), aspect ce nu a fost analizat de către instanța de apel în rejudecare.

Recurentele-pârâte susțin că reclamanta avea obligația să organizeze și inventarieze stocul de bușteni (marfa) depozitat la societatea lor, conform OMFP 2861/2009 și Legii contabilității nr. 85/1991, operațiune ce trebuia să se efectueze cel puțin odată pe an (nu s-a efectuat nici în anul 2010, nici în 2011 și nici în 2012), consecința neefectuării acestei operațiuni de inventariere a stocului de marfă fiind aceea că de fapt nu exista nicio lipsă în gestiunea acesteia, neregăsindu-se o eventuală lipsă a mărfii nici în contabilitatea acesteia înregistrată în conturi distincte, aspecte reținute și de către expertul contabil în raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză.

Recurentele-pârâte consideră că raportul de expertiză tehnică judiciară este lovit de nulitate fiind efectuat contrar legii și dispozițiilor date de către instanța de judecată vizând atât obiectivele stabilite și încuviințate de judecătorul fondului, cât și înscrisul ce trebuia avut în vedere de către expertul tehnic.

În continuarea motivării, recurentele - pârâte au prezentat nemulțumirile lor referitoare la efectuarea raportului de expertiză tehnică judiciară și opinii privind situația de fapt.

Pentru aceste motive recurentele - pârâte au solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate și în rejudecarea apelului reclamantei să se constate că este nefondat și netemeinic și pe cale de consecință să se mențină obligațiile stabilite în sarcina pârâtelor prin sentința civilă nr. 162/2018.

Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a invocat excepția nulității recursului solicitând, în principal, constatarea nulității recursului, iar în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat.

Înalta Curte în conformitate cu art. 137 C. proc. civ., raportat la art. 302

1

lit. c) C. proc. civ. a luat în examinare excepția nulității recursului și a reținut:

Deși recurentele-pârâte au invocat în susținerea recursului motivul prevăzut de art. 304 punctul 9 C. proc. civ., acestea nu au structurat și dezvoltat motivul invocat, conform cerințelor art. 302

1

lit. c) C. proc. civ., ci s-au limitat doar la a-și exprima nemulțumirea față de modul în care instanța de apel a analizat probele administrate.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, precizarea motivului de recurs, prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar pe de altă parte dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al instanței, raportat la soluția pronunțată și la motivul de recurs invocat.

Prin criticile invocate în cererea de recurs reclamantele-pârâte, și-au exprimat nemulțumirea privind modul de interpretare al probelor administrate,respectiv a celor 4 procese-verbale încheiate între părțile litigante, raportul de expertiză tehnică judiciară, însă dezvoltarea acestora nu permite încadrarea în nici unul dintre motivele de nelegalitate prevăzute art. 304 C. proc. civ. și analizarea lor în consecință, motiv pentru care nu pot fi reținute de către instanță ca și critici de nelegalitate .

Astfel, în calea extraordinară de atac a recursului, trebuie subliniat că nu are loc o devoluare a fondului cauzei, ceea ce constituie obiect al judecății fiind exclusiv legalitatea hotărârii pronunțate în apel.

De aceea, eventualele critici susceptibile de încadrare în dispozițiile art. 304 C. proc. civ. ar fi trebuit să dezvolte argumente prin care să se tindă a se demonstra motivele pentru care este eronat și nelegal raționamentul instanței de apel, dar recurentele-pârâte nu au invocat asemenea critici, ci doar critici vizând situația lor particulară, care se circumscrie unei situații de fapt, ce nu poate determina modificarea soluției pronunțate în apel.

Indicarea de către recurentele-pârâte a unor dispoziții legale, nu atrage automat cerința motivării recursului în conformitate cu dispozițiile aplicabile în materia recursului, cererea de recurs fiind supusă unor cerințe de formă diferite de cele instituite pentru cererea de apel, cerințe impuse de caracterul nedevolutiv al acestei căi de atac.

În alți termeni față de considerentele precedente, se poate reține că accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac, motiv pentru care, Înalta Curte urmează a constata nulitatea cererii de recurs în conformitate cu dispozițiile art. 302

1

lit. c) C. proc. civ.

Constatând culpa procesuală a recurentelor-pârâte în declanșarea litigiului de față, în raport de cererea formulată de intimata-reclamantă A. S.R.L., urmează a se aplica dispozițiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ. și va obliga recurentele-pârâte la plata sumei de 5000 RON reprezentând cheltuieli de judecată, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea cererii de recurs formulată de recurentele-pârâte PORT BAZINUL NOU S.A. și B. S.A. împotriva deciziei civile nr. 119/A din 23 noiembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă.

Obligă recurentele-pârâte PORT BAZINUL NOU S.A. și B. S.A. la plata sumei de 5000 RON cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă A. S.R.L.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 aprilie 2021.