ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2614/2017

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Călărași, secția civilă, la data de 21.11.2016 sub nr. x/2016, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., în calitate de personal auxiliar al Judecătoriei Călărași, și W. și X., în calitate de personal conex, au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Apel București:

- obligarea pârâtei la emiterea pentru fiecare dintre reclamanți, începând cu data de 09.04.2015 (data intrării în vigoare a Legii nr. 71/2015), a unor noi decizii de salarizare în vederea recalculării indemnizației de încadrare în acord cu art. 1 alin. (5^1) din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 71/2015 în funcție de vechimea în profesie și în muncă, gradul profesional și a funcției îndeplinite în cadrul instanței;

- obligarea pârâtei la acordarea începând cu 09.04.2015, în temeiul art. 1 alin. (5^1) din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 71/2015, la plata diferenței salariale rezultată din aplicarea de procente și aplicarea claselor de salarizare personalului care a trecut într-o nouă tranșă de vechime în muncă/în funcție ulterior datei de 1 ianuarie 2011;

- obligarea pârâtei la emiterea deciziilor de salarizare, astfel încât să se țină cont în cazul promovărilor în funcție și al numirii în funcții de conducere a grefierilor, de procentele aferente vechimii în muncă și în funcție, avute la data promovării, care urmează să fie incluse în indemnizația de încadrare brută lunară de la data de 31 decembrie 2009, chiar dacă respectiva vechime în muncă/în funcție a fost îndeplinită ulterior acestei date precum și de recenta mărire de salariu de 10% conform Legii privind aprobarea O.U.G. nr. 35/2015 pentru modificarea și completarea O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015 precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, precum și pentru modificarea și completarea Legii nr. 152/1998 privind înființarea Agenției Naționale pentru Locuințe.

2.1. Prin sentința civilă nr. 104/02.02.2017, Tribunalul Călărași a admis excepția de necompetență materială, invocată din oficiu, și a declinat competența soluționării acțiunii în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a C.A.F.

Tribunalul a reținut incidența dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 reținând că, în speță, reclamanții solicită pârâtei Curtea de Apel București - instituție publică centrală- emiterea deciziilor de salarizare.

2.2. Prin sentința nr. 2025 din 30 mai 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului Călărași; a constatat ivit un conflict negativ de competență și a înaintat dosarul la ICCJ pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

Curtea de apel a reținut că, în raport de prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența teritorială a Curții de Apel București nu se întinde la nivelul întregii țări, autoritatea publică pârâtă nefiind o autoritate centrală.

Totodată, a apreciat că, în speță, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 7, Cap. VIII din Anexa VI la Legea nr. 284/2010, conform cărora "(1) Personalul salarizat potrivit prezentului capitol, nemulțumit de modul de stabilire a drepturilor salariale, poate face contestație, în termen de 15 zile de la data comunicării actului administrativ al ordonatorului de credite, la (…) colegiile de conducere ale curților de apel sau parchetelor de pe lângă acestea. Contestațiile se soluționează în termen de cel mult 30 de zile. (2) Împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin. (1) se poate face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secția de contencios administrativ și fiscal a (…) Curții de Apel București, pentru celelalte hotărâri. (…)", având în vedere că nu se contestă o Hotărâre a Colegiului de conducere al Curții de Apel pronunțate în soluționarea contestației împotriva modului de stabilire a drepturilor salariale.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), 134 și 135 alin. (1) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Călărași, secția civilă.

Prin cererea de chemare în judecată reclamanții, personal auxiliar de specialitate și conex din cadrul Judecătoriei Călărași, solicită reîncadrarea salarială în condițiile prevăzute de art. 1 alin. (5)

1

din O.U.G. nr. 83/2014, așa cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 71/2015 și obligarea pârâtei la plata diferențelor de drepturi salariale.

În raport cu obiectul cererii, astfel cum a fost configurat de către reclamanți, litigiul de față nu are natura unuia de contencios administrativ, pentru că nu se solicită anularea unui act administrativ tipic (ordinul curții de apel de stabilire a drepturilor salariale sau deciziile de salarizare) și nici nu se deduce judecății un act administrativ asimilat, în condițiile în care din actele dosarului nu rezultă că reclamanții s-au adresat ordonatorilor de credite iar aceștia au respins sau nu au soluționat eventualele cereri.

Înalta Curte apreciază că litigiul dedus judecății are natura unui conflict de muncă astfel că instanța competentă material să soluționeze prezenta cauză este instanța specializată în dreptul muncii, iar nu cea de contencios administrativ.

În acest sens sunt de observat dispozițiile art. 95 alin. (1) și (2) din Legea nr. 567/2004 (privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea și al personalului care funcționează în cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice), potrivit cărora litigiile în legătură cu cariera și raporturile de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești sunt date de legiuitor în competența materială de judecată a "tribunalelor de muncă și asigurări sociale", respectiv a "secțiilor sau completele specializate pentru soluționarea conflictelor de muncă", acesta constituind dreptul comun în materie.

În raport de dispozițiile art. 269 alin. (2) din Codul muncii, potrivit cărora, cererile referitoare la conflictele de muncă se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul/reședința/sediul, instanța specializată în soluționarea conflictelor de muncă și asigurări sociale competentă să soluționeza prezenta cauză, este Tribunalului Călărași, secția civilă.

În ceea ce privește norma de competență materială instituită de art. 7 al Capitolului VIII din Legea - cadru nr. 284/2010, după cum bine a remarcat a doua instanță aflată în conflict, nu este aplicabilă în cauza de față, dat fiind că în litigiul dedus judecății nu se atacă o hotărâre a colegiului de conducere al Curții de Apel București în soluționarea contestației personalului auxiliar și conex din cadrul Judecătoriei Călărași, în legătură cu modul de stabilire a drepturilor sale salariale.

În plus, din perspectiva contenciosului administrativ, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, delimitarea competenței materiale în primă instanță de soluționare a acțiunilor de contencios administrativ și fiscal, între tribunal și curtea de apel, se face, ca principiu, pe baza criteriului rangului autorității de la care emană actul administrativ contestat, cu excepția litigiilor privitoare la taxe, impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora, unde criteriul este cel al sumei în discuție.

Anexa 1 la Legea nr. 304/2004, republicată - Curțile de apel, Parchetele de pe lângă curțile de apel, circumscripțiile acestora și localitățile de reședință - prevede că circumscripția Curții de Apel București este alcătuită din județele Ialomița, Călărași, Giurgiu, Teleorman și Ilfov, fiind asimilabilă astfel autorităților publice locale.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Călărași, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe privind pe reclamanții A., B., C., D., E., G., F., H., I., Y., R., P., O., M., N., L., J., K., T., S., V., U., W. și X., în contradictoriu cu pârâta Curtea de Apel București, în favoarea Tribunalului Călărași, secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 septembrie 2017.