ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 41/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea formulată și înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2019, din data de 16.05.2019, reclamanta S.C. A. S.A., a chemat în judecată pe pârâta Administrația Fondului pentru Mediu, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună suspendarea executării Deciziei de Impunere nr. x/23.04.2019 privind obligații fiscale suplimentare de plată la Fondul pentru Mediu stabilite de inspecția fiscala, înregistrată la Administrația Fondului pentru Mediu sub nr. x/23.04.2019, și comunicată reclamantei la data de 24.04.2019 cu număr de înregistrare x, până la pronunțarea instanței de fond cu privire la legalitatea măsurilor dispuse prin această decizie, cu obligarea pârâtei Autoritatea Fondului pentru Mediu la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de judecarea prezentei cereri.

Prin Sentința civilă nr. 270 din 14.06.2019, Curtea de Apel București, secția a IX- a de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul Administrația Fondului pentru Mediu, ca neîntemeiată.

Pentru a reține astfel, Curtea de Apel București a reținut că referitor la cerința cazului bine justificat, reclamanta nu relevă împrejurări de fapt sau de drept care să fie de natură a crea o îndoială serioasă în privința legalității deciziei contestate. Reclamanta a înțeles să reitereze, în dovedirea cazului bine justificat, motivele de nelegalitate pe fond, învederate și în cadrul procedurii prealabile acțiunii în anulare, aspecte ce vizează în mod clar fondul pricinii.

A mai reținut instanța de fond că nu sunt îndeplinite exigențele prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, întrucât respectivele motive nu pot fi analizate în procedura sumară specifică cererii de suspendare a executării. Motivele de nelegalitate invocate de reclamantă în susținerea anulării actului administrativ contestat legate de nulitatea deciziei și de obligația de informare nu pot fi analizate cu ocazia soluționării prezentei cereri de suspendare a executării, întrucât s-ar prejudeca fondul litigiului. Pentru a putea aprecia asupra aspectelor invocate de reclamantă este necesară antamarea fondului, fapt ce nu este posibil în acest cadru procedural, caracterizat prin cercetarea sumară a aparenței dreptului, întrucât cazul bine justificat nu se referă la critici de nelegalitate a actului administrativ, ci la împrejurări legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ a cărui suspendare a executării se solicită.

A mai reținut instanța de fond că nefiind dovedit cazul bine justificat, nu se mai impune analizarea cerinței privind paguba iminentă, întrucât cele două condiții au fost prevăzute de legiuitor a fi îndeplinite cumulativ, astfel că neîndeplinirea uneia atrage respingerea automată a cererii de suspendare a executării. Curtea a mai reținut însă că și din această perspectivă reclamanta aduce doar referiri generice și vagi legate de o prejudiciere a contractelor în derulare, fără a dezvolta argumente limpezi legate de prejudiciul pe care l-ar putea suferi iminent prin executarea actului administrativ a cărui suspendare o cere.

Împotriva sentinței civile atacate a formulat recurs reclamanta invocând cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 și pct. 5 C. proc. civ.

Recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, în sensul admiterii cererii de suspendare a executării deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată la Fondul pentru Mediu stabilite de inspecția fiscală, până la pronunțarea instanței de fond cu privire a legalitatea măsurilor dispuse prin această decizie, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor ocazionate de judecarea prezentei cauze.

A criticat recurenta hotărârea instanței de fond susținând că în mod greșit prima instanță a reținut că toate motivele de nelegalitate invocate de reclamantă ar privi fondul cauzei și că acestea nu ar putea fi analizate în procedura suspendării executării deoarece s-ar prejudeca fondul litigiului.

Deși instanța a făcut afirmația categorică potrivit căreia cazul bine justificat nu se referă la critici de nelegalitate, instanța se contrazice imediat arătând că reclamanta ar fi trebuit să indice împrejurări de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

Aplicarea corectă a normei legale ar fi presupus o cercetare a aparenței dreptului, nu respingerea in corpore a argumentelor prezentate cu motivarea ca toate împrejurările de drept ar conduce la o prejudecare a fondului litigiului. Numai cercetând probele și analizând, de la caz la caz dacă acestea antamează sau nu fondul, s-ar fi aplicat corect dispoziția legală.

A susținut recurenta că în speță nu a existat nici o cercetare a aparenței dreptului pe baza probelor administrate.

Prin analizarea probelor de la dosar, instanța: - putea să observe încălcarea dreptului reclamantei de a fi informată și ascultată pe parcursul derulării inspecției fiscale conform art. 130 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.; - s-ar fi putut observa că nu există nici măcar o solicitare scrisă a pârâtei A.F.M. privind furnizarea vreunei note explicative din partea reclamantei conf. art. 113 alin. (2) lit. g) C. proc. civ..fisc. ; - s-ar fi putut observa că în RIF nu a fost consemnat punctul de vedere al reclamantei și nu s-a răspuns acestuia; - s-ar fi putut observa că în RIF nu s-a consemnat numărul și data documentului prin care a fost comunicat proiectul RIF, încălcându-se dispozițiile imperative ale Ordinului MMAP nr. 2082/2016 anexa nr. 11B (pct. 3.1.4. din cererea de suspendare). Referitor la acest ultim punct instanța de fond nu a consemnat în considerente formularea acestei critici.

Instanța de fond dacă ar fi observat și analizat toate aceste motive de aparentă nelegalitate a actului administrativ atacat, nu ar fi condus la antamarea fondului cauzei.

Cu privire la cazul de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta a susținut că instanța de fond a omis să consemneze în considerente, două dintre apărările formulate de reclamantă și anume nerespectarea dreptului la apărare prin încălcarea obligației imperative prevăzute la Cap. IV, pct. 1 din Ordinul MMAP nr. 2082/2016 (anexa nr. 11b) - pct. 3.1.4. din cererea de suspendare, care vizează "Discuția finală cu contribuabilul/plătitorul", precum și nerespectarea dreptului la apărare prin încălcarea principiului legalității art. 4 alin. (2) C. proc. civ..fisc. coroborat cu principiul opozabilității actului administrativ fiscal (art. 48 C. proc. civ.) - pct. 3.1.5. din cererea de suspendare.

Or, instanța de fond nu a indicat cum ar fi antamat fondul cauzei. O astfel de motivare sumară face imposibil a cunoaște care au fost probele și argumentele care au format convingerea instanței de fond, împrejurare care nu poate fi sancționată decât cu casarea sentinței

În concluzie, a susținut că sentința a fost pronunțată cu încălcarea disp. art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

Pârâta Administrația Fondului pentru Mediu (A.F.M.) a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în esență, respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală.

Recurentul reclamant a formulat răspuns la întâmpinarea intimatei invocând excepția nulității întâmpinării. A susținut că întâmpinarea nu a fost semnată de consilierul juridic/avocatul intimatei ci doar de președintele acestei instituții, contrar disp. art. 490 alin. (2) coroborat cu art. 83 și art. 84 alin. (1) din C. proc. civ.

Prin urmare, sancțiunea nesemnării întâmpinării de către consilierul juridic/avocatul intimatului este nulitatea actului de procedură, necondiționată de existența vreunei vătămări, împrejurare care atrage aplicarea disp. art. 176 alin. (2) C. proc. civ.

În subsidiar a solicitat, în esență, respingerea apărărilor formulate de intimată prin întâmpinare și admiterea recursului așa cum a fost formulat.

II. Soluția instanței de recurs

A. Analizând excepția nulității întâmpinării invocată de recurenta-reclamantă, Înalta Curte constată că întâmpinarea nu este supusă sancțiunii nulității și va respinge excepția având în vedere următoarele argumente:

Întâmpinarea formulată de pârâta Administrația Fondului pentru Mediu îndeplinește cerințele dispozițiilor art. 205 coroborat cu art. 148 C. proc. civ.

Nu sunt aplicabile dispozițiile art. 176 alin. (2) C. proc. civ., întrucât întâmpinarea formulată de pârâtă este semnată de președintele acesteia, astfel încât nu se poate reține că aceasta a încălcat dispozițiile legale referitoare la reprezentarea procesuală.

Nemulțumirea reclamantei în sensul că întâmpinarea nu este semnată de un consilier juridic sau avocatul intimatei nu poate conduce la aplicarea sancțiunii nulității acesteia, nefiind susținută de niciun temei.

Nerespectarea dispozițiilor art. 490 alin. (2) coroborat cu art. 83 și art. 84 alin. (1) din C. proc. civ. invocate de către recurentă în susținerea acestei excepții, nu atrag sancțiunea nulității întâmpinării ca nefiind semnată de avocat/consilier juridic.

B. Analizând criticile invocate în recurs raportate la sentința pronunțată de instanța de fond și la probele administrate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că recursul este fondat și îl va admite, însă în baza cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., având în vedere următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 425 C. proc. civ., hotărârea prin care instanța soluționează fondul cauzei trebuie să conțină o parte introductivă, considerentele și dispozitivul.

Considerentele trebuie să cuprindă obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

Înalta Curte constată că, în cuprinsul considerentelor sentinței, instanța de fond nu numai că nu a făcut o analiză a solicitărilor reclamantei raportat și la apărările formulate de pârâta din cauza dedusă judecății, dar a nesocotit întru totul și analizarea conținutului actelor depuse la dosar.

Instanța de fond nu a analizat argumentele susținute de reclamantă prin acțiunea formulată, reținând generic faptul că argumentele reclamantei sunt similare cu cele formulate în acțiunea de anulare a actului administrativ, motiv pentru care acestea nu pot fi analizate întrucât ar antama fondul cauzei.

Or, instanța de fond trebuia să analizeze criticile reclamantei din perspectiva îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv să verifice existența/sau nu a cazului bine justificat, și a unei pagube iminente, dacă există împrejurări legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură a crea o îndoiala serioasă în privința legalității actului administrativ și dacă există un prejudiciu material viitor și previzibil sau perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.

Chiar dacă acțiunea reclamantei formulată în prezenta cauză având ca obiect dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, ar cuprinde argumentele iterate în acțiunea formulată în anularea actului administrativ, instanța de fond trebuia să analizeze criticile reclamantei sub aspectul obiectului învestirii sale cu prezenta cauză.

Pe de altă parte, instanța de fond a reținut că atâta vreme cât prima condiție, respectiv cea a cazului bine justificat, nu este îndeplinită, nici cea de-a doua condiție nu poate fi analizată pentru că acestea trebuie să fie îndeplinite cumulativ pentru a se dispune suspendarea executării actului administrativ atacat.

Cu toate acestea, deși a reținut că nu poate analiza cea de-a doua condiție prev. de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, instanța de fond a revenit ulterior apreciind însă, că și cu privire la cea de-a doua condiție, reclamanta aduce doar referiri generice și vagi legate de o prejudiciere a contractelor în derulare, fără a dezvolta argumente limpezi legate de prejudiciul pe care l-ar putea suferi iminent prin executarea actului administrativ a cărui suspendare o cere.

Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte constată că hotărârea atacată este nelegală, întrucât instanța de fond nu a respectat cerințele prevăzute de dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ..civ., procedând practic la un refuz de a analiza acțiunea reclamantei precum și a probelor administrate la dosarul cauzei, dar prezentând, în egală măsură, și argumente contradictorii.

Pentru aceste considerente în temeiul disp. art. 496 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat, va casa sentința recurată și va trimite cauze spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității întâmpinării invocate de recurentă.

Admite recursul formulat de reclamanta S.C. A. S.A. împotriva Sentinței civile nr. 270 din 14 iunie 2019 a Curții de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 ianuarie 2020.

Procesat de GGC - NN