ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1561/2018

Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 21.07.2015, reclamanta Societatea A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții Oficiul Român pentru Drepturile de Autor și Societatea B. S.R.L., a solicitat suspendarea aplicabilității actului administrativ reprezentat de Adeverința O.R.D.A. nr. x/27.10.2014 până la soluționarea în mod definitiv a litigiului și anularea Adeverința O.R.D.A. nr. x/27.10.2014 emisă de pârât. 1.

Soluția primei instanțe Prin sentința nr. 3283 din 28 octombrie 2016, Curtea de Apel București admis cererea formulată de reclamanta Societatea A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții Oficiul Român pentru Drepturile de Autor și Societatea B. S.R.L. și în consecință a omologat raportul de expertiză realizat de expertul ORDA, a suspendat executarea adeverinței O.R.D.A. nr. x/27.10.2014 până la soluționarea definitivă a cauzei și a anulat adeverința O.R.D.A. nr. x/27.10.2014. A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 13.707,45 RON cu titlu de cheltuieli de judecată. 1.

Calea de atac exercitată Împotriva acestei hotărâri, în condițiile art. 483 C. proc. civ., au formulat recursuri pârâții Oficiul Român pentru Drepturile de Autor și Societatea B. S.R.L. Prin recursul său pârâtul Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea acestei căi de atac, casarea hotărârii și rejudecând cauza să se dispună respingerea acțiunii reclamantei. În motivarea opțiunii sale procesuale pârâtul recurent O.R.D.A. a susținut în esență următoarele: Referitor la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.se susține că potrivit Raportului de expertiză nr. x/22.08.2016, aflat la dosarul cauzei, Proiectul pe care ORDA, la solicitarea Societății B. S.R.L., l-a înregistrat în Registrul Național al Operelor (RNO) sub nr. x/2014, poartă denumirea de Proiect de amenajare interioară - Loc de joacă pentru copii și este distinct de proiectul comun intitulat C. rezultat din colaborarea celor două societăți. Acest proiect nu a reprodus opera (proiectul) C., asemănările fiind justificate ca aparținând tot pârâtei ca parte a contribuției personale, în calitate de coautor al proiectului C. De asemenea, în Raportul de expertiză s-a reținut că pârâta Societatea B. S.R.L., nu și-a însușit calitatea de titular de drepturi de autor fară drept, prin depunerea și înregistrarea, la ORDA, a documentației Proiect de Amenajare Interioară - Loc de Joacă pentru copii deoarece desenele și schițele furnizate de reclamantă nu se regăsesc în documentația înregistrată de pârâtă la ORDA. Contrar raportului de expertiză pe care l-a omologat și care a stabilit că sunt partajate drepturile pentru o altă lucrare distinctă, respectiv pentru proiectul comun cu denumirea C., instanța reține că în cauză emiterea adeverinței atestă o situație juridică falsă, care afectează interesele legitime ale reclamantei și încalcă prezumția de certitudine și de veridicitate a acestui act administrativ. În ce privește motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. se susține că instanța de fond, prin interpretarea și aplicarea greșită a prevederilor Legii nr. 8/1996, reține că adresa ORDA nr. x/27.10.2014 are efecte constitutive de drepturi, fiind un act administrativ individual ce poate face obiectul controlului de legalitate. În situația în care înscrierea în Registrul Național al Operelor (RNO) ar fi constitutivă de drepturi, ar însemna că numai după îndeplinirea acestei formalități o operă de creație intelectuală este recunoscută și protejată și că, implicit, dreptul de autor se naște de la data înregistrării operei în Registrul Național al Operelor (RNO). Legea nr. 8/1996 prevede că independent de îndeplinirea vreunei formalități legate de înregistrare, o operă de creație intelectuală este protejată prin simplul fapt al realizării ei. Astfel, recunoașterea operei și nașterea dreptului de autor nu este condiținată de îndeplinirea vreunei formalități, astfel că motivarea hotărârii cu privire la suspendarea și anularea adresei ORDA nr. x/27.10.2014 este întemeiată eronat pe noțiunea de act administrativ. Prin adresa contestată pârâtei Societatea B. S.R.L. i se aducea la cunoștință numărul sub care s-a înregistrat proiectului de design în Registrul Național al Operelor înregistrarea unei opere de creație intelectuală în Registrul Național al Operelor, care este o procedură facultativă. Registrul Național al Operelor este un instrument pus la dispoziția autorilor în scopul constituirii unui mijloc de probă cu privire la existența și conținutul unei opere. Legea nr. 8/1996 nu limitează mijloacele de probă prin care poate fi dovedita calitatea de autor asupra unei opere. Calificarea eronată a adresei ORDA nr. x/27.10.2014 ca fiind act administrativ a condus și la soluționarea greșită a excepției inadmisibilității acțiunii în contenciosul administrativ pe care instanța a respins-o, astfel că se solicită casarea hotărârii primei instanțe și admiterea excepției inadmisibilității acțiunii, astfel cum a fost formulată. Prin recursul său pârâta Societatea B. S.R.L., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4 și 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea acestei căi de atac, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare. În motivarea opțiunii sale procesuale pârâtul recurent O.R.D.A. a susținut în esență următoarele: Referitor la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. se suține că instanța a depășit atribuțiile autorității judecătorești prin aceea că a omologat raportului de expertiză realizat de Direcția de expertize a O.R.D.A. în condițiile în care ambele părți au formulat obiecțiuni la acesta. Prin aceasta atitudine procesuală, părțile, inclusiv reclamanta, s-au împotrivit conținutului raportului de expertiză ca fiind greșit, dar instanța a înțeles sa treacă peste obiecțiunile tuturor și să păstreze raportul din expertiza în forma în care a fost depus. În susținerea aceluiași motiv de nelegalitate se arată că instanța de fond nu este specializată în materia proprietății intelectuale, și cu toate acestea, a constatat a fi competentă și a reținut cauza spre soluționare. În ce privește motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., similar poziției exprimate de recurentul O.R.D.A., se susține că hotărârea este dată cu interpretarea și aplicarea greșită a normelor de drept material prevăzute de Legea nr. 554/2004 și de Legea nr. 8/1996 privind drepturile de autor și drepturile conexe. Instanța de fond a apreciat greșit că adeverința ORDA contestată ar fi un act administrativ, singurul element comun cu acest act juridic fiind că emană de la o autoritate publică. Prin comunicarea acesteia nu se naște, modifică sau stinge niciun raport juridic între autoritate și solicitant, rolul său fiind exclusiv de informare cu privire la înscrierea operei în R.N.O. Pe de altă parte, O.R.D.A. ca și autoritate publică, nu are prerogativa de a verifica, certifica sau nega drepturile de autor ale beneficiarului operei de creație, ci doar înregistrează opera în registrul menționat, ca mijloc de probă cu privire la simpla existență a operei și conținutului acesteia. Potrivit art. 1 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 opera de creație intelectuală este recunoscută și protejată, independent de aducerea la cunoștință publică, prin simplul fapt al realizării ei, chiar în formă nefinalizată, ceea ce denotă că nu este necesară existența vreunui titlu ad validitatem pentru recunoașterea drepturilor de autor, ci cel mult ad probationem, însă nu O.R.D.A. este cel îndreptățit să recunoască aceste drepturi ci doar instanța de judecată, în urma administrării unui probatoriu complet. Din acest punct de vedere, un solicitant al înscrierii unei opere în RNO nu va dobândi niciun drept prin emiterea adresei de înregistrare asupra conținutului operei. Din calificarea greșită a acestei adrese drept act administrativ instanța a dedus contrar legii necesitatea motivării acesteia și în mod greșit a respins excepția inadmisibilității acțiunii. Se mai solicită respingerea cheltuielilor de judecată apreciate în raport de complexitatea cauzei ca excesive și disproporționate. 1.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinare intimata reclamantă Societatea A. S.R.L. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că în mod corect a fost rezolvată excepția inadmisibilității acțiunii, adresa contestată fiind în mod evident un act administrativ, fiind emisă de o autoritate publică, în regim de autoritate publică, în vederea executării în concret a Legii nr. 8/1996, care produce efecte juridice, respectiv dreptul pârâtei de a se prevala în raport de terți cu proba înregistrării în RNO. 1.

Procedura de examinare a recursului în completul de filtru Raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în Complet de filtru și comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 14 decembrie 2017, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Prin încheierea de ședință din data de 22 februarie 2017, Completul de filtru, apreciind incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., a admis în principiu recursul și a fixat termen pentru judecata cauzei pe fond. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului 2.1. Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente, constată că recursurile pârâților Oficiul Român pentru Drepturile de Autor și Societatea B. S.R.L. sunt fondate, potrivit considerentelor ce vor fi expuse în continuare. Obiectul cererii de chemare în judecată este reprezentat de anularea/suspendarea adeverinței O.R.D.A. nr. x/27.10.2014 prin care pârâtul Oficiul Român pentru Drepturile de Autor a comunicat pârâtei Societatea B. S.R.L. înregistrarea Proiectului de amenajare interioară - Loc de joacă pentru copii în Registrul Național al Operelor (RNO) sub nr. x/2014. Soluția primei instanțe, de respingere a excepției inadmisibilității acțiunii și de admitere a acțiunii, cu consecința anulării actelor contestate, este nelegală, fiind pronunțată cu aplicarea greșită a normelor de drept material aplicabile. Prima instanță a reținut că, adeverința O.R.D.A. nr. x/27.10.2014 este act administrativ, fiind constitutivă de drepturi, putând face în consecință obiectul controlului de legalitate în contencios administrativ. Instanța de control judiciar nu poate împărtăși punctul de vedere al instanței de fond referitor la caracterul de act administrativ al adeverinței constestate și implicit al admisibilității acțiunii cu care a fost învestită. Așa cum s-a reținut constant în jurisprudența instanței supreme, premisa oricărui demers judiciar în contenciosul administrativ este existența unui act administrativ, astfel cum este definit de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 și, respectiv, ca acest act să producă o vătămare unui drept subiectiv recunoscut de lege sau unui interes legitim. Numai un act administrativ poate forma obiectul unei acțiuni în contencios administrativ pentru că prin efectele sale juridice, de naștere, modificare sau stingere a unor raporturi juridice este apt, prin schimbările dispuse, a produce o vătămare a drepturilor subiective ori intereselor legitime ale unei persoane, cu care intră în conflict. În cadrul unor cereri accesorii pot fi formulate și cereri de anulare a operațiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecății, instanța de contencios administrativ fiind competentă în raport de prevederile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a se pronunța și asupra legalității acestora, fără însă a putea forma obiectul unei cereri principale, pentru că operațiunile administrative nu produc efecte juridice prin ele însele, ci numai împreună cu actul administrativ pe care-l preced și pregătesc. În cauză, prin adeverința O.R.D.A. nr. x/27.10.2014, așa cum s-a menționat în prealabil, se certifică înregistrarea ca mijloc de probă a Proiectului de amenajare interioară - Loc de joacă pentru copii în Registrul Național al Operelor (RNO) sub nr. x/2014, registru administrat de Oficiul Român pentru Drepturi de Autor în temeiul art. 148 alin. (1) din Legea nr. 8/1996. În acest context, Oficiul Român pentru Drepturile de Autor nu exercită prerogative de putere publică, ci de simplu administrator al unui registru care conservă și asigură mijloace de probă în domeniul drepturilor de autor. În exercitarea acestor atribuții, O.R.D.A. nu are prerogativa de a verifica, certifica sau invalida drepturile de autor ale beneficiarului operei de creație, ci efectuează o simplă operațiune administrativă de înregistrare a unei opere, urmând ca puterea probatorie a înscrisurilor înregistrate să fie valorizată în cazul unui litigiu de instanța de judecată competentă. Pe de altă parte, așa cum susțin recurenții, această adeverință nu produce efecte juridice, respectiv nu naște drepturi în favoarea pârâtei Societatea B. S.R.L., așa cum se apreciază de instanța de fond. Opera și autorul acesteia preexistă operațiunii de înregistrare, așa încât este nesusținută concluzia că această adeverință ar fi constitutivă de drepturi. De asemena, schițele Proiectului de amenajare interioară - Loc de joacă, aveau această calitate de mijloc de probă și anterior înregistrării acestora în Registrul Național al Operelor, fără ca această operațiune să schimbe ceva în valoarea ori calitatea lor. Așa fiind, se poate concluziona că, adeverința contestată, nu este un act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, ci constituie o simplă înștiințare în legătură cu îndeplinirea unei operațiuni administrative solicitate de pârâta Societatea B. S.R.L. și îndeplinite de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor. În raport de aceste argumente, reține instanța de control judiciar că cererea reclamantei era inadmisibilă, fiind întemeiate criticile formulate de recurenții pârâți, judecătorul fondului care a soluționat pe fond litigiul pronunțând o soluție cu aplicarea și interpretarea eronată a normelor de drept material, fapt ce reclamă incidența motivului de casare prevăzut de art. 488, pct. 8 C. proc. civ. 2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte, în raport de prevederile art. 488, pct. 8 C. proc. civ., va admite recursurile declarate de pârâți și, casând sentința atacată, va respinge cererea de chemare în judecată ca inadmisibilă. Având în vedere că prin soluția preconizată a se da recursului se face dovada culpei procesuale a pârâtei, în temeiul art. 453 C. proc. civ. va fi obligată să plătească reclamantei suma de 6.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată angajate la judecata în fond și recurs, apreciate ca necesare, dovedite și rezonabile în raport cu compexitatea cauzei și prestația apărătorului ales.