ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1127/2017

Obiectul acțiunii Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal sub nr. x reclamanta A. prin mandatar B., a chemat în judecată pe pârâtul Guvernul României, solicitând anularea în parte H.G. nr. 676/2011, respectiv poziția 217 din Anexa nr. 26 la hotărâre; cu cheltuieli de judecată. În motivare, reclamanta a arătat că în anul 2008 s-a adresat Judecătoriei Reșița cu acțiune civilă pentru revendicarea a patru imobile situate administrativ în comuna Măureni, jud. Caras - Severin, respectiv a imobilelor înscrise în: C. F. x Măureni sub nr. top. x; C. F. x Măureni sub nr. top. x; C. F. x Măureni sub nr. top. x; C. F. x Măureni sub nr. top. x - transnotat în C. F. x Măureni, acțiunea fiind înregistrată pe rolul judecătoriei sub nr. x/2008, fiind respinsă în baza hotărârii de guvern menționate, despre care reclamanta luat cunoștință cu ocazia judecării cauzei pe fond. Reclamanta a apreciat că Hotărârea de Guvern nr. 676/2011 este nelegală în parte, fiind adoptată ca urmare a săvârșirii unor falsuri și abuzuri, prin adoptarea acesteia producându-i-se o gravă vătămare a intereselor sale legitime, respectiv a dreptului de proprietate garantat prin Constituție. A învederat că imobilele respective, proprietatea antecesorilor săi, au fost preluate abuziv de stat în perioada 06.03.1945 - 22.12.1989, la data introducerii acțiunii în instanță toate fiind în evidența domeniului privat al Comunei Măureni, la data de 22.12.2008 reclamanta efectuând notarea în toate cărțile funciare, în care erau înscrise imobilele care formau obiectul acțiunii, a litigiului ce a format dosarul nr. x aflat pe rolul Judecătoriei Reșița, nici unul din imobile nefiind cuprins în domeniul public la acea dată, la termenul din 08.09.2011 (după 3 ani de la punerea litigiului pe rol), când Comuna Măureni a depus la dosar adresa nr. x/2011, luând cunoștință despre faptul că toate imobilele care fac obiectul litigiului ar fi cuprinse în inventarul domeniului public al Comunei Măureni. A mai susținut reclamanta că în perioada judecării cauzei și a înscrierii litigiului în cărțile funciare au fost inițiate și adoptate atât Hotărârea nr. 40/2009 a Consiliului Local Măureni (prin care a fost însușit inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al Comunei Măureni) cât și Hotărârea de Guvern nr. 676/2011, cele două acte administrative fiind adoptate pe baza susținerii că imobilele în cauză nu fac nici obiectul unor litigii, invocând săvârșirea a cel puțin unui fals în acte publice și a unui uz de fals deoarece în Nota de Fundamentare la Hotărârea de Guvern nr. 676/2011 întocmită de către ministrul administrației și internelor, la alin. (5) se face precizarea că "imobilele cuprinse în anexele la prezentul act normativ nu fac obiectul vreunui litigiu", în condițiile în care litigiul era pe rolul instanței de judecată de la data de 28. 07. 2008. A menționat, de asemenea, că din elementele de identificare cuprinse la coloana 3 a imobilelor de la nr. crt. 217 din anexa 26 la Hotărârea de Guvern nr. 676/2011 nu rezultă că acestea ar face obiectul litigiului, nefiind indicate nici numerele de carte funciară și nici numerele topografice. Elementele de identificare avute în vedere de către instanță și de către reclamantă fiind denumirea imobilului acesta fiind cunoscut ca fiind "Clădire fost sediu IAS" și adresa nr. x/2011 a Comunei Măureni, semnată de primarul comunei și depusă la dosarul cauzei, la termenul din data de 08. 09. 2011. Totodată, reclamanta a apreciat că a îndeplinit procedura prealabilă prin faptul că a cerut Guvernului României să revoce, în parte, sus-citata hotărâre de guvern, prin adresa nr. x, Guvernul României comunicându-i refuzul său. Prin întâmpinare, pârâtul Guvernul României a solicitat respingerea acțiunii invocând excepțiile netimbrării, a tardivității, a lipsei de calitate procesuală activă a reclamantei, excepții respinse potrivit încheierii de ședință din data de 12.02.2013. Pe fondul cauzei, pârâtul a cerut respingerea acțiunii ca neîntemeiată arătând că H.G. nr. 676/2011 a fost adoptată conform prevederilor art. 108 din Constituția României, republicată, și ale art. 21 alin. (3) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, cu modificările și completările ulterioare, prin însușirea proiectului inițiat de Ministerul Administrației și Internelor, organul de specialitate al administrației publice centrale cu atribuții și competențe în domeniul administrației publice locale reglementat prin dispozițiile actul administrativ contestat, la elaborarea actului administrativ fiind respectate dispozițiile Legii nr. 24/2000, precum și cele cuprinse în Regulamentul privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea și prezentarea proiectelor de documente de politici publice, a proiectelor de acte normative, precum și a altor documente, în vederea adoptării/aprobării, prevăzut de Hotărârea Guvernului nr. 561/2009, în vigoare la acea dată. Cu privire la acest aspect pârâtul a făcut trimitere la dispozițiile art. 21 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, cu modificările și completările ulterioare, Guvernul neavând decât competența de a atesta inventarul domeniului public de interes local și județean, neavând abilitarea legală de a inventaria el însuși aceste bunuri, deci de a interveni într-un fel sau altul asupra inventarelor așa cum au fost ele întocmite de comisia locală (sau județeană) de inventariere și așa cum au fost însușite de consiliile locale, respectiv județene, după caz prin hotărâri proprii. A susținut că, în speța dedusă judecății, astfel cum reiese din Nota de fundamentare a actului administrativ contestat și chiar din susținerile părții reclamante, după adoptarea Hotărârii Guvernului nr. 532/2002 privind atestarea domeniului public al județului Caraș-Severin, precum și al municipiilor, orașelor și comunelor din județul Caraș-Severin, au survenit o serie de modificări în structura domeniului public al unităților administrativ-teritoriale din acest județ, reflectate în hotărâri adoptate de autoritățile publice locale, ceea ce a determinat modificarea anexelor hotărârii inițiale, iar înainte de adoptarea Hotărârii Guvernului nr. 676/2011, în Comuna Măureni din județul Caraș-Severin, inventarierea acestor bunuri din domeniul public local fusese realizată de către comisia specială și însușită de Consiliul Local Măureni prin Hotărârea nr. 40/31.08.2009, la baza adoptării de către Executiv a actului contestat aflându-se hotărârea autorității publice locale, a cărei contestare nu a făcut dovada reclamanta, inventarul așa cum a fost aprobat de consiliul local fiind transmis Ministerului Administrației și Internelor, organ de specialitate al Guvernului, pentru a fi atestat prin hotărâre de guvern. Așadar, a apreciat că, hotărârea de guvern nu are efect constitutiv de drept de proprietate în favoarea unității administrativ-teritoriale, efectul juridic al actului administrativ emis de autoritatea centrală, fiind doar de atestare a regimului juridic diferențiat de regimul juridic al proprietății private, ce aparține tot unității administrativ teritoriale, reclamanta neinvocând greșita delimitare a proprietății publice de proprietatea privată, ci încălcarea dreptului său de proprietate asupra unui bun imobil, în acest sens invocând dispozițiile art. 3 alin. (1) și (6) din Legea nr. 213/1998. În cauză a formulat cerere de intervenție intervenientul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice în interesul pârâtului Guvernul României solicitând respingerea ca prescrisă a acțiunii, iar pe fond ca neîntemeiată. S-a arătat că, potrivit adresei Primăriei Comunei Măureni nr. 2014/2012 "imobilele în cauză au fost preluate de Statul Român în anul 1947 prin expropriere și date în administrare unor Gospodării Agricole de Stat sau întreprinderi Agricole de Stat". S-a apreciat de către acesta că Hotărârea Guvernului nr. 676/2011 a fost adoptată în conformitate cu dispozițiile art. 21 alin. (3) din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică, cu modificările și completările ulterioare și cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 24/2000 și ale Regulamentului privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea și prezentarea proiectelor de documente de politici publice, a proiectelor de acte normative, precum și a altor documente.

Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 231 din 18 noiembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal s-a respins acțiunea formulată de reclamanta A., prin mandatar, împotriva pârâtului Guvernul României. A fost admisă cererea de intervenție formulată de intervenientul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice în interesul pârâtului Guvernul României. Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut, în esență, că reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul Guvernul României pentru a se anula în parte H.G. nr. 676/2011, pentru modificarea și completarea H.G. nr. 532/2002 privind atestarea domeniului public al județului Caraș-Severin, al municipiilor, orașelor și comunelor din județul Caraș-Severin, respectiv a poziției nr. 217 din Anexa nr. 26 la Hotărârea de Guvern, pe motiv că îi încalcă dreptul de proprietate asupra terenurilor înscrise în CF nr. x Măureni, nr. top. x, C.F. x Măureni sub nr. top. x, C.F. x Măureni sub nr. top. x, C.F. x Măureni sub nr. top. x - transnotat în C.F. x Măureni. Poziția nr. 217 din Anexa nr. 26 la H.G. nr. 676/2011 evidențiază inscrierea imobilului constând în "clădire fost sediu IAS", suprafața construită 450 m, 2 corpuri cu un nivel, vecini: D.N. x casa cu nr. x și cea cu nr. x, teren reprezentat de parcela x, nr. tarla x, în suprafață teren 0,3580 ha. Din conținutul extraselor de CF invocate prin acțiune a rezultat că terenul din CF nr. x Măureni cu nr. top. x și cel din CF x Măureni cu nr. top. x sunt proprietatea Statului Român, terenul din CF nr. x Măureni, cu nr. top. x este proprietatea numitului C., iar cel din CF nr. x Măureni, sub nr. x transnotat în CF nr. x Măureni, este proprietatea comunei Măureni, cu titlu de domeniu privat. Astfel, s-a constatat de către prima instanță că la dosarul cauzei reclamanta nu a depus nici o dovadă din care să rezulte că prin emiterea H.G. nr. 676/2011, poziția 217 din Anexa nr. 26, i s-a încălcat dreptul de proprietate asupra terenurilor invocate prin acțiune, in condițiile in care prin sentința civilă nr. 3539/24.11.2011 pronunțată în dosar nr. x al Judecătoriei Reșița, irevocabilă prin decizia civilă nr. 270/4.08.2012 pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin s-a respins acțiunea formulată de aceasta împotriva Statului Român, având ca obiect cererile de a se constata nevalabilitatea titlului Statului Român asupra imobilelor situate în Măureni nr. x, înscrise în CF x Măureni, nr. top x-teren intravilan în suprafață de 464 mp, CF nr. x Măureni, nr. top x-loc de casă cu casa nr. x/a în suprafață de 288 mp, în CF nr. x Măureni, nr. top x, teren intravilan cu casa nr. x în suprafață de 1151 mp și respectiv în CF nr. x Măureni, nr. top x, în raport cu disp. art. 6 din Legea nr. 213/1998, art. 135 și 41 din Constituția României și art. 1 din Primul Protocol al Convenției Europene a Drepturilor Omului, obligațiilor pârâților să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilele proprietatea sa din Măureni, compuse din casa cu nr. x și teren în suprafață de 1151 mp, casa cu nr. x a și teren în suprafață de 288 mp și terenul intravilan în suprafață de 110 mp, ce au fost dobândite prin cumpărare conform contractului de vânzare cumpărare nr. x din 29.12.1917. Curtea de apel a apreciat că, având în vedere considerentele expuse din decizia Tribunalului Caraș-Severin, pe care o consideră temeinică și legală, cum reclamanta nu a demonstrat dreptul său de proprietate asupra imobilelor din litigiu, raportat la sentința civilă nr. 3539/2011 pronunțată de Judecătoria Reșița, nu este îndeplinită cerința art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar raportat la soluția dată acțiunii, se impune și admiterea cererea de intervenție formulată de intervenientul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice în interesul pârâtului Guvernul României.

Recursul Împotriva acestei sentințe reclamanta A. prin mandatar B., criticând soluția instanței de fond ca netemeinică și nelegală. S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și, pe cale de consecință, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată. În contextul unei succinte prezentări a situației de fapt și a reiterării aspectelor expuse în cererea de chemare în judecată s-a susținut de către recurentă, în esență, că instanța de fond a ignorat în totalitate probatoriul privind elaborarea și adoptarea ilegală a hotărârii de guvern în discuție. S-a susținut că este greșită reținerea primei instanțe în sensul că cele patru imobile au fost cuprinse în domeniul public al Comunei Măureni prin H.G. nr. 532/2001, elementele de identificare a imobilelor aflate la poziția 45 din Anexa nr. 50 la această hotărâre fiind distincte de cele menționate la poziția nr. 217 din Anexa nr. 26 la H.G. nr. 676/2011, invocându-se și faptul că potrivit art. 1 pct. 33 lit. a) din H.G. nr. 610/2006 a fost abrogată poziția nr. 45 din Anexa 50 la H.G. nr. 532/2002. S-a mai arătat de către recurenta-reclamantă că la dosar nu există nicio probă care să dovedească faptul că imobilele care formează obiectul prezentului litigiu și de care au fost deposedați antecesorii săi ar fi fost trecute în proprietatea statului cu respectarea prevederilor constituționale în vigoare la data confiscării acestora, ori că pentru acestea ar fi fost plătită vreo dreaptă și prealabilă despăgubire. S-a considerat, de asemenea, că retrocedarea în natură a imobilelor ce formează obiectul prezentei cauze, în baza dreptului comun, nu ar fi adus nicio atingere drepturilor aparținând altor persoane, în opinia sa, Decizia nr. 33/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție venind în sprijinul acțiunii sale. În fine, s-a susțiut de către recurentă că prima instanță, excedând capetele de cerere cu care a fost învestită, a preluat susținerile intimatului referitoare la plata despăgubirilor pentru unul dintre imobilele revendicate, concluzionând în alin. (2) a hotărârii că i-ar fi fost plătite despăgubiri numitului D. pentru toate cele patru imobile, în realitate fiind vorba doar despre imobilul nr. top. x. În drept, au fost invocate prevederile art. 304 pct. 7, 8 și 9, art. 304 1 din C. proc. civ., art. 21 alin. (1)-(3), art. 44, art. 46 și art. 52 din Constituția României, art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la CEDO.

Procedura în fața instanței de recurs La cererea de recurs au fost anexate înscrisuri. Intimații nu au formulat întâmpinări. Prin încheierea din data de 29 octombrie 2014 s-a dispus suspendarea judecării recuruslui, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. La data de 2 februarie 2016 recurenta-reclamantă a solicitat repunerea cauzei pe rol.

Considerentele și soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând sentința atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, și raportat la prevederile legale incidente din materia supusă verificării, precum și în conformitate cu art. 304 pct. 7, 8 și 9 și 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte reține că recursul este nefondat, în considerarea celor în continuare arătate. 5.1 Argumente de fapt și de drept relevante În fapt, reclamanta A. prin mandatar B., a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere, prin care a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, anularea, în parte, a H.G. nr. 676/2011, respectiv a poziției 217 din Anexa nr. 26 la hotărâre. La poziția nr. 217 din Anexa nr. 26 la H.G. nr. 676/2011, pentru modificarea și completarea H.G. nr. 532/2002 privind atestarea domeniului public al județului Caraș-Severin, al municipiilor, orașelor și comunelor din județul Caraș-Severin, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 568 din 10.08. 2011, este menționat imobilul constând în "clădire fost sediu IAS", suprafața construită 450 m, 2 corpuri cu un nivel, vecini: D.N. 58 B, casa cu nr. 452 și cea cu nr. 454, teren reprezentat de parcela x, nr. tarla x, în suprafață teren 0,3580 ha. Prin H.G. nr. 676/2011 a fost atestat inventarul bunurilor din domeniul public local al Comunei Măureni din județul Caraș-Severin, care a fost însușit de Consiliul Local Măureni prin Hotărârea nr. 40/31.08.2009. Prima instanță a reținut in raport de art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 că reclamanta nu justifică vătămarea unui drept, ca și condiție a exercitării acțiunii in contencios administrativ, dispozițiile punând in aplicare norma cuprinsă în art. 52 alin. (1) din Constituția României privind drepturile persoanei vătămate de o autoritate publică, consacrând o categorie a contenciosului administrativ subiectiv, în sensul că un act administrativ poate fi anulat numai dacă a produs reclamantului o vătămare într-un drept ori într-un interes legitim, dreptul vătamat fiind definit în art. 2 alin. (1) lit. n) ca orice drept fundamental prevăzut de Constituție sau de lege, caruia i se aduce o atingere printr-un act administrativ. Înalta Curte constată că din conținutul extraselor de carte funciară invocate prin acțiune rezultă că terenul din CF nr. x Măureni cu nr. top. x și cel din CF x Măureni cu nr. top. x este proprietatea Statului Român, terenul din CF nr. x Măureni, cu nr. top. x este proprietatea numitului C., iar cel din CF nr. x Măureni, sub nr. x transnotat în CF nr. x Măureni, este proprietatea comunei Măureni, cu titlu de domeniu privat. Prin sentința civilă nr. 3539/24.11.2011 pronunțată în dosarul nr. x al Judecătoriei Reșița, irevocabilă prin decizia civilă nr. 270/4.08.2012 pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin s-a respins acțiunea formulată de recurenta-reclamantă din prezenta cauză împotriva Statului Român, având ca obiect cererile de a se constata nevalabilitatea titlului Statului Român asupra imobilelor situate în Măureni nr. x și x/a, înscrise în CF x Măureni, nr. top x-teren intravilan în suprafață de 464 mp, CF nr. x Măureni, nr. top x-loc de casă cu casa nr. x în suprafață de 288 mp, în CF nr. x Măureni, nr. top x, teren intravilan cu casa nr. x în suprafață de 1151 mp și respectiv în CF nr. x Măureni, nr. top x, și de obligare a pârâților să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilele proprietatea sa din Măureni, compuse din casa cu nr. x și teren în suprafață de 1151 mp, casa cu nr. x a și teren în suprafață de 288 mp și terenul intravilan în suprafață de 110 mp, care au fost dobândite prin cumpărare conform contractului de vânzare cumpărare nr. x din 29.12.1917. Amintește instanța de recurs că, în ceea ce privește obiectul prezentei cauze, există o jurisprudență bogată a Înaltei Curți de Casație și Justiție. In cadrul acestei jurisprudențe s-au conturat o serie de premise in limitele cărora se procedează la analiza actului administrativ atacat, și anume că operațiunea de inventariere a bunurilor aparținând domeniului public al statului, operată prin H.G. contestată parțial în cauză, nu are semnificația unui mod de dobândire a proprietății publice, ci doar de consacrare legislativă a unei stări preexistente; iar instanța de contencios nu este chemată a analiza dreptul de proprietate al statului, ci doar încadrarea terenurilor în sfera afectațiunii publice, in timp ce eventualul drept de proprietate privată urmează a fi analizat de instanța civilă în examinarea legalității reconstituirii dreptului de proprietate. Soluționarea acțiunii de contencios administrative are loc în limitele și potrivit procedurii prevăzute în Legea nr. 554/2004, fără a se pune problema aplicării mecanismelor unei acțiuni reale, ce ar intra în competența instanței de drept comun. Din această perspectivă, se constată că H.G. nr. 676/2011 pentru modificarea și completarea Hotărârii Guvernului nr. 532/2002 privind atestarea domeniului public al județului Caraș - Severin, precum și al municipiilor, orașelor și comunelor din județul Caraș - Severin a fost adoptată în temeiul art. 108 din Constituția României, republicată, și art. 21 alin. (3) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, cu modificările și completările ulterioare. Adoptarea acestei hotărâri de Guvern a fost determinată de necesitatea actualizării inventarului bunurilor din domeniul public al statului, ca urmare a modificărilor survenite de la data intrării în vigoare a H.G. nr. 532/2002, astfel cum rezultă din Nota de fundamentare ce a însoțit proiectul H.G. nr. 676/2011. Chestiunea esențială ce se impune a fi dezlegată în cauză vizează legalitatea apartenenței imobilului in litigiu la domeniul public al statului, imobil aflat în administrarea Administrației Naționale Apele Române. La dosar au fost depuse înscrisuri, Anexa la Hotărârea Consilului Local Măureni nr. 40 din data de 31.08.2009 din care rezultă că imobilul era inclus in domeniul public al unității administrative teritoriale, hotărâre care a stat la baza emiterii actului contestat, ceea ce creează o prezumție de legalitate a hotărârii de guvern atacate, prezumție care nu a fost răsturnată de către recurenta - reclamantă. Or, în cadrul acțiunii de față, care vizează anularea unui act administrativ, respectiv H.G. nr. 676/2011 pentru aprobarea inventarului bunurilor din domeniul public al statului, în temeiul art. 1 din Legea nr. 554/2004, valabilitatea titlului nu poate fi analizată, intrucât hotărârea de guvern atacată nu are efect constitutiv de drept de proprietate ci doar de atestare a regimului juridic diferențiat de regimul juridic al proprietății private. Prin urmare, sunt nefondate criticile recurentei-reclamante, atât cele cuprinse în acțiunea introductivă de instanță cât și cele reluate în motivele de recurs, care vizează nelegalitatea hotărârii de guvern atacate sub aspectul incălcării dreptului de proprietate, drept de proprietate care, de altfel în mod corect instanța de fond a reținut că nu a fost probat, cu referire la acțiunea care care a făcut obiectul dosarului x/2008 Din perspectiva cererii de anulare a actului administrativ, nu prezintă relevanță nici introducerea unei acțiuni pe dreptul comun de constatare a nevalabilității dreptului de proprietate al statului și nici inregistrarea acestei acțiuni in cartea funciară. De altfel, acțiunea a și fost respinsă ca inadmisibilă, apreciindu-se că reclamanta are deschisă calea unei acțiuni in revendicare in baza legilor speciale nr. 112/1995 sau 10/2001. Concluzionând instanța de recurs constată că hotărârea guvernului a fost adoptată in cadrul procedurii prevăzute de art. 21 alin. (3) din Legea nr. 213/1998, ea având la bază o serie de hotărâri prin care autoritățile autonome locale din cadrul județului au aprobat inventarele bunurilor din domeniul public al unităților administrativ - teritoriale. Ceea ce fundamentează forța juridică a efectelor pe care le produc actele administrative este prezumția că ele au fost emise cu respectarea tuturor condițiilor impuse de lege, în accepțiunea lato sensu, pentru emiterea lor și care îmbracă trei forme: prezumția de legalitate, prezumția de autenticitate și prezumția de veridicitate. Ceea ce prezintă interes în pricina supusă judecății este prezumția de legalitate, prin care este subînțeleasă condiția actului administrativ de a corespunde Constituției, legii și actelor juridice emise în baza legii. Prin urmare, persoana care se consideră vătămată în drepturile ori interesele sale legitime, în calitate de titular al acțiunii în contencios administrativ, are obligația de a dovedi pretinsele elemente de nelegalitate pe care își întemeiază demersul judiciar. Cum în cauză reclamanta nu a invocat și nu a dovedit încălcarea prevederilor Legii nr. 213/1998 în temeiul cărora imobilul în litigiu a fost atestat ca aparținând domeniului public al comunei, ci s-a prevalat de existența unui drept de proprietate nedovedit, care nu poate fi vătămat prin operațiunea de inventariere, Înalta Curte reține că în mod judicios acțiunea în contencios administrativ promovată de aceasta a fost respinsă în primă instanță. 5.2 Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Constatând că sentința recurată este legală și temeinică și că nu există motive care să atragă casarea sau modificarea acesteia, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.