ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra admisibilității apelului de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 2263 din 27 iunie 2019 pronunțată de Judecătoria Timișoara, secția penală s-au hotărât următoarele:

În baza art. 396 alin. (2) și (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b), d), alin. (2) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. d) C. pen.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, pe o durată de 2 (doi) ani, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., în condițiile prev. de art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe durata și în condițiile prev. de art. 65 alin. (3) C. pen.

În baza art. 40 alin. (1) C. pen., s-a constatat că infracțiunea dedusă judecății se află în concurs real cu infracțiunile definitiv judecate pentru care același inculpat a fost condamnat la: pedeapsa principală de 2 ani închisoare și interdicția drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani, dispusă prin sentința penală nr. 3526 din 28.10.2016, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. x/2016, definitivă prin neapelare la data de 22 noiembrie 2016 (M.E.P.Î. nr. 4939/2016, inculpatul fiind liberat condiționat, la data de 19 decembrie 2017, cu un rest rămas de executat de 266 zile); pedeapsa principală rezultantă de 2 ani și 4 luni închisoare și interdicția drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 2 ani, dispusă prin Sentința penală nr. 2803 din 29 mai 2018, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. x/2017, definitivă prin neapelare la data de 27 iunie 2018 (M.E.P.Î. nr. 3094/2018, inculpatul fiind liberat condiționat, la data de 24 octombrie 2018, cu un rest rămas de executat de 244 zile).

În baza art. 105 alin. (1) C. pen., s-a dispus anularea liberării condiționate a pedepsei ce a fost aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 2803 din 29 mai 2018, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. x/2017, definitivă prin neapelare la data de 27 iunie 2018, și menținerea dispozițiilor acestei sentințe privind anularea liberării condiționate a inculpatului din data de 19 decembrie 2017, rest rămas de executat de 266 zile.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 2 (doi) ani și 4 (patru) luni închisoare aplicată inculpatului A. prin Sentința penală nr. 2803 din 29 mai 2018, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. x/2017, definitivă prin neapelare la data de 27 iunie 2018, în pedepsele componente, care au fost repuse în individualitatea lor, după cum urmează:

- 2 ani închisoare și interdicția drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 2 ani, dispusă prin Sentința penală nr. 3526 din 28 octombrie 2016, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. x/2016, definitivă prin neapelare la data de 22 noiembrie 2016;

- 1 an închisoare și interdicția drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 2 ani, dispusă prin Sentința penală nr. 2803 din 29 mai 2018, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. x/2017, definitivă prin neapelare la data de 27 iunie 2018;

- sporul de 4 luni închisoare aplicat, în baza art. 40 alin. (2) rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., prin Sentința penală nr. 2803 din 29 mai 2018, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. x/2017, definitivă prin neapelare la data de 27 iunie 2018.

S-a înlăturat sporul de 4 luni închisoare aplicat prin Sentința penală nr. 2803 din 29 mai 2018, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. x/2017, definitivă prin neapelare la data de 27 iunie 2018.

În baza art. 40 alin. (1) și (2) C. pen. raportat la art. 38 alin. (1) și art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a contopit pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată inculpatului în cauză, cu pedepsele descontopite anterior menționate, aplicându-se pedeapsa cea mai grea, de 2 (doi) ani închisoare, la care a fost adăugat un spor de 1 an închisoare, reprezentând o treime din totalul celorlalte două pedepse cu închisoarea aplicate aceluiași inculpat (24 luni +12 luni), dispunându-se ca, în final, inculpatul A. să execute pedeapsa rezultantă de 3 (trei) ani închisoare în regim privativ de libertate.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. s-a aplicat inculpatului A., alături de pedeapsa principală rezultată, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani, în condițiile art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen. cu aplicarea art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., s-a aplicat inculpatului A., alături de pedeapsa principală rezultată, pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe durata și în condițiile prevăzute de art. 65 alin. (3) C. pen.

În baza art. 72 C. pen. și a art. 40 alin. (3) C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii de 24 ore din data de 8 ianuarie 2015 până la data de 9 ianuarie 2015 și a reținerii de 24 ore din data de 31 august 2016 până la data de 1 septembrie 2016, a perioadei executate în baza M.E.P.Î. nr. 4939/2016, respectiv de la data de 23 noiembrie 2016 până la data de 19 decembrie 2017, precum și a perioadei executate în baza M.E.P.Î. nr. 3094/2018, respectiv de la data de 27 iunie 2018 până la data de 24 octombrie 2018.

În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen. coroborat cu art. 25 C. proc. pen. și art. 23 alin. (2) și (3) C. proc. pen., raportat la art. 1357 și art. 1381 C. civ., s-a admis, în parte, acțiunea civilă exercitată de partea civilă B. și, în consecință, s-a dispus obligarea inculpatului A. la plata către aceasta a sumei de 6.000 RON cu titlu de daune materiale.

În baza art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul A. a sumei de 200 RON, reprezentând partea cuvenită inculpatului din prețul obținut (400 RON) ca urmare a vânzării bicicletei marca x.

În baza art. 272 rap. la art. 274 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen. și art. 272 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus virarea, din fondul Ministerului Justiției, în contul Baroului Timiș, a sumei de 627 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului din oficiu desemnat inculpatului.

În baza art. 276 alin. (1) și (2) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata către partea civilă B. a sumei de 700 RON, reprezentând onorariu avocat.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul A., criticând cuantumul pedepsei principale ce i-a fost aplicată în fond.

Prin Decizia penală nr. 1066/A din 15 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, s-a dispus respingerea, ca nefondat, a apelului declarat de inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 2263 din 27 iunie 2019 pronunțată de Judecătoria Timișoara și obligarea părții la cheltuieli judiciare către stat.

****

Împotriva acestei decizii, la data de 17 octombrie 2019, a formulat "apel" inculpatul A..

Calea de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 4 noiembrie 2019, sub nr. x/2017*.

La termenul fixat în cauză, 6 decembrie 2019, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția inadmisibilității căii de atac, concluziile acuzării și apărării asupra acestei chestiuni fiind detaliat redate în practicaua prezentei decizii.

Examinând cauza cu prioritate din perspectiva admisibilității căii de atac, Înalta Curte constată următoarele:

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de control al hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Astfel, dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice identice.

În aceste condiții, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților, și din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituția României, iar încălcarea acestora atrage sancțiunea inadmisibilității.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Raportând aceste considerații teoretice la datele concrete ale speței, Înalta Curte constată că a fost învestită cu soluționarea apelului declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1066/A din data de 15 octombrie 2019, prin care, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea de Apel Timișoara, secția penală a respins, ca nefondat, apelul declarat de aceeași parte împotriva Sentinței penale numărul 2263 din 27 iunie 2019, pronunțată de Judecătoria Timișoara, prin care aceasta a fost condamnată în fond.

Decizia atacată în prezenta cauză, fiind pronunțată în calea ordinară de atac a apelului, este definitivă, neputând fi, prin urmare, supusă căii ordinare de atac a apelului.

Potrivit dispozițiilor art. 408 C. proc. pen., apelul poate fi exercitat numai împotriva sentințelor, care, potrivit art. 370 alin. (1) C. proc. pen., sunt hotărârile judecătorești prin care cauzele sunt soluționate de prima instanță de judecată sau prin care aceasta se dezînvestește fără a soluționa cauza, și, în cazurile expres prevăzute de lege, și împotriva încheierilor.

Per a contrario, calea ordinară de atac a apelului nu poate fi exercitată și împotriva deciziilor, definite prin art. 370 alin. (2) C. proc. pen. ca hotărâri judecătorești prin care se soluționează apelul, recursul în casație și recursul în interesul legii, acestea fiind susceptibile de contestare doar prin intermediul căilor extraordinare de atac.

Pentru argumentele prezentate, constatând că în speță inculpatul A. a exercitat calea ordinară de atac a apelului împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibilă a fi supusă vreunei căi ordinare de atac, Înalta Curte, în baza art. 421 pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., o va respinge, ca inadmisibilă.

Urmare acestei soluții, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul-inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, urmând ca, potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, să fie suportat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1066/A din data de 15 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă apelantul-inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 decembrie 2019.

GGC - MM