ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1835/2019
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1835/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)
Deliberând asupra cererii de recurs, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 31.03.2015, sub nr. x/2015, reclamanții A. și B. în contradictoriu cu pârâta C. S.A. au solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța:
să constate caracterul abuziv și a nulității absolute al clauzelor prevăzute în cuprinsul:
- art. 5.1 "în cazul în care indicele de referință variază cu minim 0.25 puncte procentuale față de valoarea inițială, banca poate modifica dobânda în consecință, în orice moment, conform deciziei sale. Noul procent de dobândă se aplică asupra soldului existent al creditului la data modificării acesteia"
- "Dobânda se poate modifica în funcție de variația indicelui de referința și/sau a marjei, conform deciziei băncii."
- art. 1.3 lit. a) Pentru creditul acordat, Împrumutatul va plăti Băncii următoarele comisioane: comision de acordare 7260 CHF se achită la data tragerii Creditului fiind reținut din Limita creditului acordat;
- art. 1.3 lit. b) - comision de rambursare anticipată: pentru primii 5 ani (inclusiv): 2% plus dobânda aferentă primelor 6 luni considerate promoționale; după 5 ani: 2%.
- art. 1.4 lit. c) - în situația în care împrumutatul solicită și Banca acceptă, modificarea valutei sau altor condiții ale creditului. Banca poate percepe un comision de conversie de 3%, aplicat la soldul creditului.
- art. 4.3 "Împrumutatul/Garantul Ipotecar se obligă ca pe întreaga durată a prezentului Contract să încheie și să reînnoiască, cu una din societățile agreate în prealabil de Bancă, un contract de asigurare de viață care să acopere riscurile de deces din orice cauză și invaliditate permanentă totală sau parțială din orice cauză, pentru o sumă asigurată care să acopere minim valoarea soldului creditului, a dobânzilor, comisioanelor și alte cheltuieli aferente."
să dispună obligarea pârâtei la recalcularea dobânzii pentru perioada 21.09.2007 - 21.03.2008 conform procentului de dobândă 0, iar începând cu perioada 21.03.2008, conform formulei din Contractului de credit nr. x/21.09.2007, D = Libor 3M + 4.2 (marja băncii).
să dispună refacerea planului de rambursare a creditului la dobândă luând în considerare valoare indicilor LIBOR CHF și marja fixă de la momentul încheierii contractului.
să dispună restituirea tuturor sumelor plătite în plus de către reclamanți cu titlu de dobânda excedentară și cu titlu de comision de acordare, datorită nerespectării de către bancă a dispozițiilor din Contractul de credit nr. x/21.09.2007 prin modificarea marjei băncii;
constatarea caracterului abuziv al clauzei de risc valutar inserată în contractul de credit și eliminarea acesteia;
stabilizarea (înghețarea) cursului de schimb CHF - LEU la momentul semnării contractului, curs care să fie valabil pe toată perioada derulării contractului;
denominarea în moneda naționala a plăților, în virtutea principiului din regulamentul valutar conform căruia prețul mărfurilor sau al serviciilor între rezidenți se plătește în moneda națională;
să dispună obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, conform art. 453 noul C. civ. (taxă judiciară de timbru, timbru judiciar, onorariu avocat, alte cheltuieli ocazionate de rezolvarea acestui litigiu).
Prin Sentința civilă nr. 20721 din 9 noiembrie 2015, Judecătoria Sectorului 1 București a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.
Pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, cauza a fost înregistrată la 5 ianuarie 2016, sub număr de dosar x/2016
Prin Sentința civilă nr. 4207 din 6 iulie 2016, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în Dosarul nr. x/2016, s-a respins cererea, ca neîntemeiată și au fost obligați reclamanții să plătească pârâtei suma de 6.323,74 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe, atât reclamanții A. și B., cât și pârâta C. S.A. au formulat cereri de apel.
Prin Decizia nr. 332 din 13 februarie 2018, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, a respins ca nefondate apelurile formulate de apelanții-reclamanți și de apelanta-pârâtă și a admis în parte cererea de cheltuieli de judecată a apelantei-pârâte și a obligat apelanții-reclamanți la plata sumei de 1000 RON cu acest titlu.
Împotriva acestei decizii, reclamanții A. și B. au declarat recurs.
Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului.
Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.
Prin încheierea din camera de consiliu de la 16 noiembrie 2018, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.
Prin încheierea din 5 aprilie 2019 a fost respinsă excepția inadmisibilității recursului, invocată de intimata-pârâtă, și a fost admis în principiu recursul declarat de recurenții-reclamanți, fiind acordat termen pentru soluționarea acestuia la 18 octombrie 2019.
La 25 septembrie 2019, recurenții-reclamanți au depus cerere de renunțare la judecată, în temeiul art. 406 C. proc. civ., dat fiind contractul de dare în plată, încheiat între aceștia și pârâta D. S.A. (fostă C. SA), autentificat sub nr. x/19.07.2019 de Notar Public E., contract anexat cererii.
Analizând actele și lucrările dosarului, la termenul din 18 octombrie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat următoarele:
La 25 septembrie 2019, recurenții-reclamanți B. și A. au depus la dosar cerere de renunțare la judecată, în temeiul art. 406 C. proc. civ., dat fiind contractul de dare în plată, încheiat între aceștia și pârâta D. S.A. (fostă C. SA), autentificat sub nr. x/19.07.2019 de Notar Public E., solicitând, în temeiul dispozițiilor art. 406 alin. (5) C. proc. civ., anularea în integralitate a hotărârilor pronunțate în fond și apel.
Conform art. 406 alin. (1) C. proc. civ., reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, cererea se face personal sau prin mandatar cu procură specială.
Manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecată reprezintă o desistare, un act de dispoziție al părții, care nu este supus cenzurii Înaltei Curți, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil.
Constatând că recurenții-reclamanți au declarat expres că renunță la judecata cererii de chemare în judecată, potrivit art. 406 C. proc. civ., față de manifestarea de voință a acestora, având în vedere și contractul de dare în plată, încheiat între recurenți și intimată, depus la dosar, Înalta Curte, cu respectarea principiului disponibilității părților în procesul civil, instituit de prevederile art. 9 C. proc. civ. apreciază că nu se mai impune examinarea motivelor de recurs și, în temeiul art. 406 alin. (5) C. proc. civ., va admite recursul, va anula în tot hotărârile pronunțate în cauză, va luat act de renunțarea la judecata cererii de chemare în judecată formulată de reclamanții B. și A., în contradictoriu cu pârâta F. S.A. (fostă C. SA).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de recurenții B. și A. împotriva Deciziei civile nr. 332 din 13 februarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.
Anulează Decizia civilă nr. 332 din 13 februarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.
Anulează Sentința civilă nr. 4207 din 6 iulie 2016 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă.
Ia act de renunțarea la judecata cererii de chemare în judecată formulată de reclamanții B. și A., în contradictoriu cu pârâta F. S.A. (fostă C. SA).
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 octombrie 2019.