ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1402/2019
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1402/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)
Asupra recursurilor de față, reține următoarele:
Hotărârea instanței de apel
Prin Decizia nr. 2473 din 2 octombrie 2018, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a admis apelul declarat de pârâta A. împotriva Sentinței civile nr. 206/2017, pronunțată de Tribunalul Dolj.
A schimbat în parte sentința civilă apelată, în sensul că a admis în parte acțiunea și a obligat-o pe pârâta A. la plata sumelor de 415.074,86 RON proiect INCOFOP și 220.997,75 RON Proiect Femei Competente - Femei active pe piața muncii, reprezentând onorarii nete ridicate de echipa de implementare pe bază de contracte de prestări servicii pentru activitate dependentă.
L-a obligat pe intimatul reclamant Centrul Regional de Formare Profesională a Adulților Dolj la 4859,9 RON cheltuieli de judecată către apelanta pârâta A.
Recursurile
2.1. Motive
Ambele părți au declarat recurs.
Recursul reclamantului, motivat în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., după prezentarea situației de fapt din speță, precum și a parcursului altor cauze în care s-a analizat valabilitatea unor înscrisuri ce interesează prezentul litigiu, deduce analizei instanței de recurs următoarele critici:
Instanța de apel trebuia să facă aplicarea art. 1382 C. civ., care arată că cei care răspund pentru o faptă prejudiciabilă sunt ținuți solidar la reparație față de cel prejudiciat.
Reclamantul avea posibilitatea să se îndrepte împotriva oricărei persoane sau instituții vinovate de producerea prejudiciului, iar ulterior, cel a cărui răspundere a fost angajată, are posibilitatea la rândul său să se îndrepte pe calea unei acțiuni în regres împotriva altor persoane pe care le consideră vinovate de producerea prejudiciului în funcție de gradul culpei acestora.
Instanța de apel a considerat eronat că sumele încasate de partenerii AJOFM Caraș-Severin și Harghita, precum și cele achitate la bugetul statului exced obligațiilor de restituire ale pârâtei.
Sumele de la plata cărora a fost exonerată pârâta de către instanța de apel se regăsesc în patrimoniul recurentului sub forma unui prejudiciu cauzat de către acesta, fiind vorba despre fonduri nerambursabile de care recurentul ar fi beneficiat dacă pârâta ar fi încheiat în mod legal contractele aferente celor două proiecte. Deoarece contractele încheiate de pârâtă au fost nelegale, întreaga sumă aferentă acestora, inclusiv sumele încasate de partenerii AJOFM Caraș-Severin și Harghita și sumele achitate la bugetul statului au fost imputate direct reclamantului, fiind executat pentru întreaga sumă declarată neeligibilă prin procese-verbale emise de OIR POSDRU Regiunea Sud Vest Oltenia.
Prin recursul întemeiat pe dispozițiile art. 488 pct. 6 și 8 C. proc. civ., pârâta a prezentat pe larg situația de fapt și dovezile pe care aceasta se sprijină, susținând că cererea reclamantului împotriva sa trebuie să fie respinsă întrucât nu s-a făcut dovada că nu ar fi respectat clauzele unui contract, pentru că un astfel de contract nu există.
Acțiunea împotriva pârâtei nu trebuia să fie admisă întrucât OIR POSDRU Regiunea Sud Vest Oltenia nu recunoaște eligibilitatea cheltuielilor contractelor de prestări servicii, iar nu prestarea serviciului în sine sau realizarea acestuia. Dovada că pârâta a respectat obligațiile contractuale este făcută cu Sentința nr. 303 din 25 ianuarie 2017 prin care a fost respinsă în fond cererea de chemare în garanție într-un proiect similar.
Instanța de apel a pronunțat o hotărâre nelegală întrucât trebuiau obligate împreună cu pârâta și toate celelalte persoane răspunzătoare din echipa de management.
2.2. Analiza recursurilor
Recursul reclamantului nu este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Așa cum însuși reclamantul a arătat pe parcursul întregului proces, și chiar prin motivele de recurs, răspunderea ce revine pârâtei este una de natură contractuală.
Conform art. 1350 alin. (1) și (2) C. civ., orice persoană trebuie să își execute obligațiile pe care le-a contractat. Atunci când, fără justificare, nu își îndeplinește această îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să repare acest prejudiciu, în condițiile legii.
Reclamantul susține că nelegalitatea deciziei din apel decurge din faptul că instanța nu a făcut aplicarea prevederilor art. 1382 C. civ., astfel încât să o oblige pe pârâtă să-i restituie și sumele care au intrat în bugetul statului, la ANAF, respectiv la AJOFM Harghita și Caraș-Severin, ca o consecință a răspunderii solidare a acestora, urmând ca pârâta să se poată regresa împotriva celorlalți debitori solidari pentru partea de datorie ce revine fiecăruia.
Această critică nu poate fi primită, textul invocat fiind plasat în Secțiunea "Repararea prejudiciului în cazul răspunderii delictuale".
Prin urmare, în lipsa unui text care să prevadă în mod expres răspunderea solidară în materia care a generat litigiul, instanța de apel a pronunțat o soluție legală atunci când a exclus din sumele solicitate prin cererea de chemare în judecată pe cele care au reprezentat obligații bugetare achitate la ANAF pentru cele două proiecte, declarate ulterior neeligibile, respectiv către AJOFM Harghita și Caraș-Severin. Cum sumele menționate au intrat deja în patrimoniul persoanelor juridice anterior arătate, urmează ca reclamantul, executat și cu privire la acestea, să se îndreptate împotriva celor al căror patrimoniu s-a îmbogățit în dauna sa.
Față de cele ce preced, criticile formulate nu întrunesc cerințele art. 488 pct. 8 C. proc. civ., instanța de apel făcând aplicarea corectă a textelor de lege incidente în cauză;
Nu este întemeiat nici recursul pârâtei care, la rândul său, susține că ar fi trebuit să răspundă solidar toate persoanele care au făcut parte din echipa de management a celor două proiecte.
În lumina principiului disponibilității, pârâta - care invocă această teză juridică - ar fi avut posibilitatea să se îndrepte în condiții procedurale împotriva acestor persoane, numai în acest caz instanțele de fond având a se pronunța asupra naturii și întinderii răspunderii altor persoane care au lucrat la cele două proiecte declarate ulterior neeligibile. În lipsa unei asemenea cereri, pârâta nu a putut obține o soluție privitoare la interpretarea pe care o dă reglementării răspunderii civile.
Pe de altă parte, nu există nicio hotărâre judecătorească prin care să se fi stabilit absența culpei pârâtei în legătură cu contractele de prestări servicii care constituie temeiul prezentului litigiu.
Prin sentința invocată a fost respinsă chemare sa în garanție de către actualul reclamant nu pentru că ar fi fost analizat pe fond raportul juridic dintre părți, ci pentru că reclamantul "nu a indicat, în concret, care au fost omisiunile managerului de proiect, legătura de cauzalitate între modul de îndeplinire a atribuțiilor de serviciu și prejudiciul adus CRFPA Dolj, sarcina probei revenindu-i acestuia". În aceste condiții, sentința nu poate fi opusă reclamantului cu autoritate de lucru judecat sub aspectul lipsei de vinovăție a pârâtei în derularea celor două contracte.
Pe cale de consecință, nici aspectele deduse analizei de către pârâtă nu au putut justifica identificarea unui text de lege interpretat sau aplicat greșit de către instanța de apel.
Având în vedere cele mai sus arătate, în temeiul art. 497 C. proc. civ. Înalta Curte va respinge ambele recursuri, cu consecința rămânerii definitive a hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile formulate de reclamantul Centrul Regional de Formare Profesională a Adulților Dolj și de pârâta A. împotriva Deciziei nr. 2473 din 2 octombrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 septembrie 2019.