ÎCCJ, Secția penală

Asupra apelurilor de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 22 din 5 februarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în baza art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 8 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de efectuare a serviciului având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge de către personalul aeronautic civil, prev. de art. 101 alin. (2) din O.G. nr. 29/1997 privind Codul aerian civil cu aplic. art. 41 C. pen.

În baza art. 96 alin. (4) C. pen., a fost revocată suspendarea executării pedepsei de 1 an și 5 luni aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 1268 din 23 octombrie 2015 a Judecătoriei Cluj Napoca și rap. la art. 43 alin. (1) C. pen., s-a adăugat noua pedeapsă la pedeapsa anterioară neexecutată, rezultând pedeapsa finală de 2 ani și o lună închisoare.

Totodată, instanța a făcut aplicarea art. 65 alin. (1) și (3) C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și i) C. pen., cu privire la pedepsele accesorii.

Pentru a pronunța această soluție, în esență, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul din data de 28 iunie 2018 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, întocmit în dosarul nr. x/2018, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului A., pentru săvârșirea infracțiunii de efectuare a serviciului, având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge de către personalul aeronautic civil, faptă prev. de art. 101 alin. (2) din O.G. nr. 29/1997 privind Codul aerian civil, cu aplic. art. 41 C. pen.

Prin actul de sesizare, în fapt, s-a reținut faptul că la data de 15 martie 2018, în jurul orelor 22:00, martorul B., în calitate de șef de tură operațional în cadrul Aeroportului Internațional "Avram Iancu" din Cluj-Napoca, a efectuat, conform procedurilor aeroportului, un control inopinat privind consumul de băuturi alcoolice în rândul angajaților, cu aparatul alcooltest. Testul efectuat electricianului A. din cadrul serviciului tehnic al aeroportului a fost pozitiv, rezultatul fiind de 0,58 mg/l alcool pur în aerul expirat, astfel că A. a fost condus la Institutul Regional de Gastroenterologie și Hepatologie "Octavian Fodor" Cluj-Napoca unde i-au fost recoltate două mostre biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei.

S-a menționat că potrivit buletinului de analiză toxicologică, la ora 23:14 inculpatul A. a avut o alcoolemie de 1,25 g ‰ alcool pur în sânge, iar la ora 00:14 a avut o alcoolemie de 1,15 g ‰ alcool pur în sânge.

Prin încheierea din camera de consiliu nr. 4 din 7 septembrie 2018 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Cluj, în baza art. 346 alin. (2) C. proc. pen., s-a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. x/2018 emis de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, privind pe inculpatul A. pentru infracțiunea prev. de art. 101 alin. (2) din O.G. nr. 29/1997 privind Codul aerian civil, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, dispunându-se începerea judecății.

Fiind începută cercetarea judecătorească, la termenul din 20 noiembrie 2018, în prezența apărătorului, inculpatul a declarat că recunoaște fapta reținută în sarcina sa, solicitând ca judecata să aibă loc pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, în procedura abreviată prev. de art. 375 C. proc. pen. rap. la art. 374 alin. (4) C. proc. pen.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarea stare de fapt:

La data de 15 martie 2018, în jurul orelor 22:00, martorul B., în calitate de șef de tură operațional în cadrul Aeroportului Internațional "Avram Iancu"din Cluj-Napoca, a efectuat conform procedurilor aeroportului, un control inopinat privind consumul de băuturi alcoolice în rândul angajaților, cu aparatul alcooltest. Testul efectuat electricianului A. a fost pozitiv, rezultatul fiind de 0,58 mg/l alcool pur în aerul expirat, astfel că A. a fost condus la Institutul Regional de Gastroenterologie și Hepatologie "Octavian Fodor" Cluj Napoca unde i-au fost recoltate două mostre biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei. Conform buletinului de analiză toxicologică, la ora 23:14 inculpatul A. a avut o alcoolemie de 1,25 g ‰ alcool pur în sânge, iar la ora 00:14 a avut o alcoolemie de 1,15 g ‰ alcool pur în sânge.

S-a reținut că situația de fapt mai sus menționată se susține cu următoarele mijloace de probă: proces-verbal de constatare, declarațiile inculpatului, declarațiile martorilor, buletin de analiză toxicologică - alcoolemie, proces-verbal de recoltare a mostrelor biologice, adresa din 27 martie 2018 a Aeroportului Internațional "Avram Iancu" Cluj și fișa postului de electrician de întreținere și reparații, din dosarul de urmărire penală.

Cu ocazia audierii sale în calitate de suspect, A. a negat faptul că în data de 15 martie 2018 ar fi consumat băuturi alcoolice la locul de muncă sau înainte de a se prezenta la serviciu, la ora 20:00 (pentru tura de noapte). El a declarat că înainte de a pleca la serviciu, în jurul orei 18:00, aflându-se la domiciliu, fiindcă avea dureri ale gingiilor și maxilarului, care îi erau afectate de proteză, a aplicat spirt pe gingii și pe proteză, mai exact și-a clătit gura cu spirt, însă nu a înghițit spirt, ci l-a eliminat în chiuvetă. Fiindu-i aduse la cunoștință valorile alcoolemiei, A. a precizat că, atunci când și-a clătit gura cu spirt, e posibil să fi rămas spirt în salivă și să fi înghițit acea cantitate mică de spirt odată cu saliva.

S-a mai menționat că afirmațiile contrare realității făcute de A. au persistat și după dobândirea calității de inculpat, acesta menținându-și declarația inițială.

S-a arătat că, în procesul-verbal de recoltare a mostrelor biologice, contrar celor afirmate de către inculpat la rubrica privind "mențiunile formulate în legătură cu consumul de alcool, este consemnat faptul că inculpatul a confirmat consumul de băuturi alcoolice, mai exact a declarat că în data de 15 martie 2018, între orele 15:00 - 16:00 a consumat țuică. Așa după cum este menționat expres în procesul-verbal de recoltare a mostrelor biologice, rubrica la care s-a făcut referire, se completează în baza celor declarate de către persoana supusă recoltării. Prin urmare, în momentul recoltării mostrelor biologice, inculpatul a recunoscut faptul că în data de 15 martie 2018 consumase alcool (țuică).

În cauză a fost audiat, în calitate de martor, agentul de poliție C. din cadrul Biroului de Poliție Transporturi Aeriene Cluj, care a completat procesul-verbal de recoltare a mostrelor biologice. Martorul a declarat că în data de 15 martie 2018, când a fost solicitat pentru a-l conduce cu autoturismul pe inculpatul A. la o unitate medicală, și-a dat seama că acesta era în stare de ebrietate, avea tulburări de echilibru, ochii roșii și reacții întârziate la întrebările sale, încercând să comunice cât mai puțin posibil. Completând documentele din kit-ul de recoltare a mostrelor biologice, martorul C. l-a întrebat pe inculpat dacă a consumat băuturi alcoolice, acesta recunoscând, după o ezitare, faptul că băuse țuică. Martorul a mai precizat că ulterior a aflat de la alți angajați ai aeroportului faptul că inculpatul A. nu se afla la prima abatere de acest fel, adică se mai prezentase la serviciu în stare de ebrietate. De asemenea, C. a mai precizat că A. nu a încercat să-l inducă în eroare cu privire la consumul de alcool, nu i-a spus că și-ar fi clătit gura cu spirt, ci a declarat că băuse țuică.

Martorul B. - șeful de tură operațional al aeroportului, a declarat că electricianul A., care răspunde de iluminarea sistemului de balizaj al pistei de aterizare-decolare, a fost controlat inopinat, alături de alți angajați, cu privire la consumul de băuturi alcoolice. La efectuarea testării a observat că A. amâna cât mai mult posibil testarea sa, lăsându-i pe alți colegi în fața lui, iar când i-a venit rândul, a încercat să sufle pe lângă aparat. Testul a fost repetat de două ori, cu muștiucuri diferite, iar rezultatul a fost 0,58 mg/l alcool pur în aerul expirat. În momentul în care a văzut rezultatul, A. a recunoscut faptul că a consumat băuturi alcoolice înainte de a se prezenta la serviciu.

Asistentul medical D., care a efectuat testarea inculpatului cu aparatul alcooltest BAC 100, a declarat că valoarea indicată de aparat pentru inculpat a fost de 0,582 mg/l alcool pur în aerul expirat, motiv pentru care A. a fost condus la spital în vederea recoltării de mostre biologice.

S-a mai reținut că martorul E. - colegul de tură al inculpatului, a declarat că la intrarea în tură, la ora 20:00, a observat că A. se comporta diferit față de modul în care se comportă de obicei, în sensul că era foarte vorbăreț, agitat și foarte roșu la față, ceea ce i-a dat de bănuit că ar fi consumat băuturi alcoolice. În jurul orelor 21:30 - 22:00, martorul l-a informat pe șeful biroului sisteme electrice despre faptul că ceva nu este în regulă cu A.. După un timp, șeful de tură operațional B. l-a informat că toți angajații vor fi testați cu aparatul alcooltest, el fiind testat înaintea colegului său A..

Martorul F. a declarat și el că în data de 15 martie 2018, în jurul orei 20:00, când ieșea din tura de serviciu, a observat că A., care urma să înceapă tura la ora 20:00, avea un comportament diferit, fiind foarte vorbăreț, agitat și foarte roșu la față, ceea ce i-a dat de bănuit că ar fi consumat băuturi alcoolice.

S-a avut în vedere că, potrivit adresei nr. x din 27 martie 2018 a Aeroportului Internațional "Avram Iancu" Cluj, A. ocupa postul de electrician de întreținere și reparații în cadrul Biroului Sisteme Electrice, iar postul ocupat de către acesta face parte din categoria de personal aeronautic civil definită la art. 35 din O.G. nr. 29/1997 privind Codul aerian civil. Acest text legal indică la lit. d), ca făcând parte din personalul aeronautic civil nenavigant, personalul de aerodrom care execută lucrări specifice, cu impact asupra siguranței zborului.

Atribuțiile inculpatului, cu impact asupra siguranței zborului, sunt prevăzute în mod expres în fișa postului de electrician de întreținere și reparații.

Prima instanță a menționat că, așa cum s-a arătat mai sus însă, inculpatul în fața instanței a recunoscut săvârșirea faptei așa cum este descrisă în actul de sesizare, solicitând judecarea sa în procedura prev. de art. 375 C. proc. pen.

În drept, instanța de fond a reținut că, fapta inculpatului A., electrician de întreținere și reparații în cadrul Aeroportului Internațional "Avram Iancu" Cluj, făcând parte din personalul aeronautic civil nenavigant (personal de aerodrom care execută lucrări specifice, cu impact asupra siguranței zborului), care în data de 15 martie 2018, la ora 20:00, s-a prezentat la serviciu după ce consumase băuturi alcoolice și, întrucât a fost depistat pozitiv la testarea inopinată efectuată personalului aeronautic civil cu aparatul alcooltest, a fost condus la Institutul Regional de Gastroenterologie și Hepatologie "Octavian Fodor" Cluj-Napoca unde i-au fost recoltate două mostre biologice de sânge, a căror analiză a indicat o alcoolemie de 1,25 g ‰ alcool pur în sânge (ora 23.14), respectiv 1,15 g ‰ alcool pur în sânge (ora 00.14), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de efectuare a serviciului având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge de către personalul aeronautic civil, faptă prev. de art. 101 alin. (2) din O.G. nr. 29/1997 privind Codul aerian civil.

Cu privire la dozarea și individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, Curtea de Apel Cluj a menționat că s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art. 74 C. pen. raportat la gravitatea infracțiunii săvârșite și periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

De asemenea, s-a menționat că se vor avea în vedere și dispozițiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen., privind reducerea limitelor pedepsei închisorii.

Totodată, s-a reținut că, potrivit fișei de cazier judiciar, inculpatul A. a fost condamnat, prin Sentința penală nr. 1268 din 23 octombrie 2015 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă prin Decizia penală nr. 118 din 1 februarie 2016 a Curții de Apel Cluj, la pedeapsa de 1 an și 5 luni închisoare, cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe un termen de încercare de 3 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prev. de art. 336 alin. (1) C. pen.

În raport cu această condamnare, s-a reținut că inculpatul A. a comis fapta din prezentul dosar în stare de recidivă, constatându-se astfel că sunt aplicabile dispozițiile art. 41 C. pen.

În consecință, raportat la toate aceste criterii, instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 8 luni închisoare, apreciind că această pedeapsă corespunde principiului proporționalității, pentru săvârșirea infracțiunii de efectuare a serviciului având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge de către personalul aeronautic civil prev. de art. 101 alin. (2) din O.G. nr. 29/1997 privind Codul aerian civil, cu aplic. art. 41 C. pen.

Astfel, în baza art. 96 alin. (4) C. pen., prima instanță a revocat suspendarea executării pedepsei de 1 an și 5 luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 1268 din 23 octombrie 2015 a Judecătoriei Cluj Napoca și rap. la art. 43 alin. (1) C. pen., a adăugat noua pedeapsă la pedeapsa anterioară neexecutată, rezultând pedeapsa finală de 2 ani și o lună închisoare.

S-a menționat că, potrivit art. 101 alin. (2) din O.G. nr. 29/1997, efectuarea serviciului în stare de ebrietate de către personalul aeronautic civil se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani.

Prin urmare, instanța de fond a menționat că nu sunt prevăzute pedepse complementare pentru această infracțiune, astfel că, în baza art. 67 C. pen., raportat la persoana inculpatului și împrejurările cauzei, pentru fapta ce face obiectul prezentei cauze, s-a apreciat că nu se impune aplicarea unor pedepse complementare.

În ceea ce privesc pedepsele complementare aplicate acestuia prin sentința anterioară prev. de art. 66 lit. a), b) și i) C. pen. pe o perioadă de 1 an, instanța de fond a constatat că potrivit art. 68 lit. b) C. pen. executarea acestor pedepse a început de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare prin care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, considerându-se că aceste pedepse complementare au fost deja executate, dat fiind că hotărârea de condamnare a rămas definitivă la data de 1 februarie 2016.

În ceea ce privește pedepsele accesorii, instanța de fond a făcut aplicarea art. 65 alin. (1) și (3) C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și i) C. pen.

*****

Împotriva acestei sentințe penale au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj și inculpatul A..

Prin motivele de apel formulate în scris de către Parchet, s-a solicitat admiterea apelului, desființarea în parte a Sentinței penale nr. 22 din 5 februarie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Cluj și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună, față de inculpatul A., aplicarea și a pedepsei complementare constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și i) C. pen., pe o perioadă de un an, care începe să curgă conform prev. art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen., după executarea pedepsei închisorii, cu menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

Astfel, Ministerul Public a menționat că, sub acest aspect hotărârea primei instanțe este nelegală, întrucât în motivarea soluției adoptate în ceea ce privește pedepsele accesorii și complementare, instanța de fond a arătat că în cauză nu se impune aplicarea de pedepse complementare întrucât pentru această infracțiune legiuitorul nu a prevăzut și pedepse complementare.

Or, s-a arătat că, în conformitate cu dispozițiile art. 101 alin. (2) din O.G. nr. 29/1997 privind C. civ. aerian, efectuarea serviciului având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge de către personalul aeronautic civil se pedepsește cu închisoarea de la 1 la 5 ani și interzicerea unor drepturi. Astfel, s-a arătat că legiuitorul a prevăzut și aplicarea de pedepse complementare față de cei care săvârșesc o asemenea infracțiune.

Pe de altă parte, procurorul a mai susținut că în literatura de specialitate s-a arătat că în noul C. pen., aplicarea pedepsei principale a închisorii atrage interzicerea exercitării drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b) și lit. d)-o), ca pedeapsă accesorie, doar dacă exercitarea acestor drepturi a fost interzisă de instanță și ca pedeapsă complementară. (Explicațiile Noului C. pen., vol. II, George Antoniu și alții, Edit. Universul Juridic, pag. 44 - 45)

Prin urmare, s-a susținut că aplicarea pedepsei accesorii are loc ope iudicis, întrucât este strâns legată de interzicerea exercitării drepturilor arătate ca pedeapsă complementară.

Concluzionând, prin motivele scrise de apel, procurorul a susținut că prima instanță a greșit atunci când a omis să aplice inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, dar a făcut aplicarea art. 65. alin. (1) și (3) C. pen., raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și i) C. pen., cu privire la pedepsele accesorii.

Cu prilejul dezbaterilor ce au avut loc la termenul din 27 septembrie 2019, reprezentantul Ministerului Public a precizat că nu există nicio solicitare expresă cu privire la interzicerea dreptului prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. i) C. pen.

Prin motivele de apel susținute de apelantul inculpat A., prin apărător, la termenul de dezbateri, a fost criticată sentința primei instanțe sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei în ceea ce privește cuantumul stabilit de prima instanță.

Astfel, cu privire la această critică s-a susținut că, având în vedere că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, optând pentru procedura simplificată, prevăzută de dispozițiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen., instanța de fond nu a făcut o corectă aplicare a criteriilor de individualizare a pedepsei, în sensul că avea obligația să rețină în favoarea inculpatului și circumstanțe atenuante, legate de starea de sănătate, situația familială și economică a inculpatului.

De asemenea, prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei, inculpatul, prin apărător a susținut că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a disp. art. 74 C. pen. cu privire la criteriile generale de individualizare a pedepselor, respectiv cele prev. de art. 74 lit. a), b), c), f) și g) C. pen., precum și de art. 75 C. pen. referitor la circumstanțele atenuante, arătând că pot constitui circumstanțe atenuante judiciare și împrejurările legate de fapta comisă care diminuează gravitatea infracțiunii sau periculozitatea infractorului, cu consecința aplicării disp. art. 76 alin. (1) C. pen., privind reducerea limitelor speciale ale pedepsei cu o treime.

S-a mai menționat prin concluziile scrise formulate că legalitatea și temeinicia hotărârii de condamnare este dată de existența proporției juste dintre riposta socială determinată în procesul de stabilire și aplicare a pedepsei și gradul de pericol social al faptei precum și de persoana inculpatului.

Prin urmare, s-a susținut de către apărarea inculpatului că, în speță, în sarcina inculpatului s-a reținut că a efectuat serviciul având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, îmbibație alcoolică relativ redusă în opinia apărării. Astfel, cuantumul alcoolemiei, coroborat cu persoana inculpatului, fiind integrat în viața socială a comunității, căsătorit, cu un copil în întreținere, referatul de evaluare făcând pe larg referire la persoana sa, conduita acestuia și nu în ultimul caz poziția procesuală de recunoaștere și regretare a faptei comise, converg spre o aplicare a pedepsei raportat atât la dispozițiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen., cât și la reducerea cu o treime a limitelor speciale ale pedepsei conform art. 76 alin. (1) C. pen., ca efect al reținerii circumstanțelor atenuante.

Concluzionând, apărarea apelantului inculpat a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței primei instanțe și să se dispună reducerea pedepsei de 8 luni închisoare aplicată inculpatului A., ca urmare a reținerii în sarcina inculpatului și a circumstanțelor atenuante anterior invocate.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 11 martie 2019, primul termen de judecată fiind fixat la data de 12 aprilie 2019, când s-a dispus amânarea cauzei pentru termenul din data de 7 iunie 2019 față de cererea apelantului intimat inculpat de amânare a cauzei pentru imposibilitate obiectivă de prezentare. De asemenea, la termenul acordat, s-a formulat cerere de amânare a cauzei de către apărătorul ales al apelantului intimat inculpat A. pentru imposibilitate de prezentare, cererea fiind încuviințată și amânată pricina pentru termenul din 27 septembrie 2019.

Astfel, la termenul din data 27 septembrie 2019, constatând că nu sunt cereri de formulat în cauză, instanța de control judiciar a constatat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul în dezbateri, concluziile părților fiind redate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie.

Analizând cauza prin prisma criticilor formulate de procuror și de inculpatul A., cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, în limitele impuse de art. 417 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

Preparator, se constată că situația de fapt descrisă în rechizitoriu a fost reținută și în considerentele sentinței penale, și este însușită și de instanța de apel, motiv pentru care nu se mai impune reluarea acesteia în cuprinsul prezentei decizii.

Prin urmare, reexaminând ansamblul probatoriu în virtutea efectului integral devolutiv al apelului, prin raportare la actele dosarului, Înalta Curte constată că instanța de fond a analizat temeinic probele administrate în cauză și a reținut o situație de fapt concordantă sub toate aspectele împrejurărilor ce rezultă din aceste mijloace de probă.

În cauză, inculpatul A. a recunoscut fapta adusă prin actul de sesizare a instanței, solicitând aplicarea procedurii prevăzute de art. 375 C. proc. pen., iar prima instanță a dat curs acestei cereri, soluționarea cauzei având loc în procedura specială care presupune recunoașterea în totalitate a faptelor reținute prin rechizitoriu.

Astfel, Înalta Curte nu va mai relua argumentele și raționamentele instanței de fond, la care achiesează întru totul, ci va analiza cauza, exclusiv, prin prisma criticilor formulate în apel.

Cu privire la criticile din apel invocate de către Parchet, instanța de apel reține că, procurorul a susținut omisiunea primei instanțe de a aplica inculpatului A., condamnat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 101 alin. (2) din O.G. nr. 29/1997 privind Codul aerian civil, cu aplicarea art. 41 C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., și pedeapsa complementară prevăzută de lege în cazul infracțiunii deduse judecății, criticând astfel aprecierea instanței de fond cu privire la faptul că în cauză nu se impune aplicarea de pedepse complementare întrucât pentru această infracțiune legiuitorul nu a prevăzut și astfel de pedepse.

Critica formulată prin motivele de apel ale Parchetului în ceea ce privește omisiunea instanței de a aplica inculpatului pedepse complementare și implicit pedepse accesorii, este întemeiată.

Înalta Curte constată că potrivit dispozițiilor art. 101 alin. (2) din O.G. nr. 29/1997 privind C. civ. aerian, efectuarea serviciului având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge de către personalul aeronautic civil se pedepsește cu închisoarea de la un an la 5 ani și interzicerea unor drepturi.

În cauză, prima instanță a aplicat inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de efectuare a serviciului având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge de către personalul aeronautic civil prev. de art. 101 alin. (2) din O.G. nr. 29/1997 privind Codul aerian civil, cu aplicarea art. 41 C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., o pedeapsă principală de 8 luni închisoare, fără a aplica inculpatului și pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării unor drepturi, reținând în mod eronat că pentru infracțiunea în discuție dispozițiile legale nu prevăd o asemenea pedeapsă.

Pedeapsa complementară este pedeapsa ce se poate aplica alături de pedeapsa principală, în vederea completării represiunii rezultate din pedeapsa principală. În principiu aplicarea pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi este facultativă, fiind lăsată de legiuitor la aprecierea instanței de judecată, cu excepția cazului în care legea prevede această pedeapsă pentru infracțiunea săvârșită, când aplicarea ei este obligatorie.

Aplicarea pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi este reglementată de dispozițiile art. 67 C. pen., alin. (1) prevăzând că pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi poate fi aplicată dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea sau amenda și instanța constată că, față de natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana infractorului, această pedeapsă este necesară.

Alin. (2) al art. 67 C. pen. stabilește că: aplicarea pedepsei interzicerii exercitării unor drepturi este obligatorie când legea prevede această pedeapsă pentru infracțiunea săvârșită.

Astfel, în ipoteza în care legea prevede explicit obligativitatea aplicării pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi, instanța apreciază cu privire la ce categorie de drepturi va interzice dintre cele prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a) - o) C. pen., urmând să aibă în vedere natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana făptuitorului.

Față de cele reținute, se constată întemeiată critica formulată de Ministerul Public vizând nelegalitatea hotărârii atacate în raport cu omisiunea instanței de a aplica inculpatului pedeapsa complementare, în speță aplicarea acesteia fiind obligatorie.

Totodată, se constată că un alt motiv de nelegalitate al sentinței atacate constă în soluția instanței de fond privind aplicarea pedepsei accesorii prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și i) C. pen., în lipsa aplicării pedepsei complementare.

În conformitate cu prevederile art. 65 alin. (1) C. pen., pedeapsa accesorie constă în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și d) - o), a căror exercitare a fost interzisă de instanță ca pedeapsă complementară.

Aplicarea pedepsei principale a închisorii atrage interzicerea exercitării drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b) și lit. d) - o), ca pedeapsă accesorie, doar dacă exercitarea acestor drepturi a fost interzisă de instanță și ca pedeapsă complementară.

Or, în condițiile în care potrivit legii, se aplică pedeapsa complementară și apoi pedeapsa accesorie cu același conținut, iar prima instanță a aplicat inculpatului doar pedeapsa accesorie fără a aplica și pedeapsa complementară, instanța de control judiciar va înlătura dispozițiile privind pedepsele accesorii aplicate inculpatului A. prin sentința atacată.

Prin urmare, în speță, reținând că potrivit art. 101 alin. (2) alin. (3) din O.G. nr. 29/1997 privind Codul aerian civil aplicarea pedepselor complementare este obligatorie în raport cu infracțiunea comisă, instanța de control judiciar, având în vedere dispozițiile art. 55 alin. (1) lit. a) C. pen., rap. la art. 67 alin. (2) C. pen., va aplica inculpatului A., pe lângă pedeapsa principală a închisorii, pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat), pe o durată de 1 an.

Totodată, se are în vedere că natura și gravitatea faptei conduc la concluzia nedemnității în exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen.

De asemenea, potrivit art. 54 C. pen. rap. la art. 65 alin. (1) C. pen., Înalta Curte va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1), lit. a) și b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat), pedeapsă ce se va executa conform art. 65 alin. (3) din C. pen.

În ceea ce privește interzicerea dreptului prev. de art. 66 alin. (1) lit. i) C. pen. (dreptul de a conduce anumite categorii de vehicule stabilite de instanță), Înalta Curte apreciază că nu se impune aplicarea acestor dispoziții, în raport de împrejurările în care fapta a fost comisă de inculpat. Astfel, în cauză, fapta pentru care a fost condamnat inculpatul constă în împrejurarea că la data de 15 martie 2018, la ora 20:00, acesta s-a prezentat la serviciu după ce consumase băuturi alcoolice, fiind depistat pozitiv la testarea efectuată personalului aeronautic civil cu aparatul alcooltest, iar ulterior, după recoltarea mostrelor biologice de sânge, rezultatul a indicat o alcoolemie de 1,25 g ‰ alcool pur în sânge.

Prin urmare, având în vedere modalitatea de săvârșire a faptei reținută în sarcina inculpatului și care nu a fost comisă în legătură cu conducerea vreunei categorii de vehicule, Înalta Curte apreciază că nu se poate concluziona că inculpatul este nedemn în exercitarea dreptului prev. de art. 66 alin. (1) lit. i) C. pen.

De altfel, fiind interpelat de instanță cu prilejul dezbaterilor, reprezentantul Ministerului Public nu a solicitat interzicerea dreptului de a conduce în legătură cu vreun vehicul dintre cele prevăzute în Anexa 1 din O.U.G. nr. 195/2002.

Astfel, solicitarea din cuprinsul motivelor de apel formulate de parchet referitoare la interzicerea, în mod generic, a dreptului prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. i) C. pen., nu poate fi primită de către instanță în raport și de specificul faptei comise de inculpat, după cum s-a relevat anterior.

În consecință, apreciind că nu se impune în sarcina inculpatului A. interzicerea exercitării dreptului prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. i) C. pen. - dreptul de a conduce anumite categorii de vehicule stabilite de instanță, sub acest aspect Înalta Curte va admite apelul formulat în cauză de către inculpat.

Referitor la motivul de apel formulat de inculpatul A. privind individualizarea pedepsei aplicate acestuia, sub aspectul cuantumului stabilit de prima instanță, Înalta Curte apreciază că instanța de fond a procedat la o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, iar acest motiv de apel este neîntemeiat pentru următoarele considerente:

Astfel, raportat la ansamblul materialului probatoriu administrat în cursul urmăririi penale, Înalta Curte constată că în mod corect prima instanța a reținut vinovăția inculpatului și a constatat incidența dispozițiilor privind procedura simplificată prevăzută art. 375 C. proc. pen., încadrarea în drept a faptei săvârșite fiind de asemenea corectă, iar pedeapsa stabilită pentru infracțiunea dedusă judecății, în cuantum de 8 luni închisoare, a fost just individualizată în raport cu criteriile prevăzute de art. 74 C. pen.

Potrivit art. 74 alin. (1) C. pen., stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: a) împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; c) natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; d) motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; e) natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; f) conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; g) nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

La individualizarea și proporționalizarea pedepsei aplicate inculpatului, instanța de fond a dat eficiență deplină tuturor criteriilor prevăzute de art. 74 C. pen., respectiv limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită, gradului de pericol social al acesteia, pe care l-a apreciat prin raportare la pericolul social al infracțiunii, în raport de împrejurările concrete în care a fost comisă fapta, precum și în raport de antecedentele penale ale acestuia. Totodată, instanța a avut în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, respectiv conduita acestuia, vârsta, integrarea sa în familie și societate, etc.

Înalta Curte mai subliniază că nu poate fi omis nici faptul că inculpatul a săvârșit prezenta infracțiune în stare de recidivă în raport cu condamnarea la pedeapsa de 1 an și 5 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 1268 din 23 octombrie 2015 a Judecătoriei Cluj Napoca, definitivă prin Decizia penală nr. 118 din 1 februarie 2016 a Curții de Apel Cluj, prin care inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prev. de art. 336 alin. (1) C. pen., cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 3 ani, inculpatul demonstrând, prin repetarea comportamentului infracțional, că nu a înțeles nici clemența de care a beneficiat și nici importanța respectării valorilor sociale ocrotite de legea penală.

În raport de toate aceste împrejurări, se constată că prima instanță i-a aplicat inculpatului A. o pedeapsă de 8 luni închisoare pentru infracțiunea săvârșită, (pedepsită cu închisoarea de la 1 la 5 ani), limitele speciale în situația reținerii procedurii simplificate fiind cuprinse între 8 luni și 3 ani și 4 luni închisoare, rezultând astfel că pedeapsa stabilită în cauză, de 8 luni închisoare, este egală cu minimul special prevăzut de lege, astfel cum a fost redus conform art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

Or, în condițiile în care pedeapsa stabilită în cauză, al cărei cuantum este contestat de inculpat, reprezintă minimul special permis de lege, în urma aplicării reducerii limitelor de pedeapsă, ca efect al art. 396 alin. (10) C. proc. pen., iar în speță, în raport de toate particularitățile cauzei, nu se impun a fi reținute circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului, rezultă că pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată inculpatului A. este just proporționalizată, iar o reducere suplimentară a pedepsei nu corespunde niciunui criteriu de individualizare.

Reducerea pedepsei stabilite în cauză, așa cum s-a solicitat de apărarea inculpatului ar fi fost posibilă doar în situația reținerii circumstanțelor atenuante în favoarea acestuia, or, aspectele invocate de apelantul inculpat în acest sens nu reprezintă circumstanțe atenuante prevăzute de art. 75 C. pen.

În concret, prin concluziile formulate, apărarea inculpatului a enumerat criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 75 alin. (1) lit. a), b), c), f) și g) C. pen., susținând că poate constitui circumstanță atenuantă judiciară și împrejurarea legată de fapta comisă, care în opinia apărării diminuează gravitatea infracțiunii sau periculozitatea infractorului cu consecința aplicării disp. art. 76 alin. (1) C. pen.

Astfel, Înalta Curte reține că în susținerea solicitării privind reducerea pedepsei de 8 luni închisoare aplicată inculpatului A., s-a arătat că se impune aplicarea unei pedepse mai mici raportat atât la dispozițiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen., cât și prin aplicarea art. 76 alin. (1) C. pen., ca efect al reținerii circumstanțelor atenuante invocate în cauză (valoarea alcoolemiei reținute coroborată cu persoana inculpatului, acesta fiind integrat în viața socială a comunității, căsătorit, cu un copil în întreținere, vârsta, referatul de evaluare făcând pe larg referire la persoana sa, conduita acestuia și nu în ultimul caz poziția procesuală de recunoaștere și regretare a faptei comise).

Or, așa cum s-a constatat aspectele invocate de inculpat nu se circumscriu unor împrejurări ce pot constitui circumstanțe atenuante legale ori judiciare, pe de o parte, iar pe de altă parte, în cauză, s-a apreciat că în raport de circumstanțele cauzei, persoana inculpatului și modul de comitere a infracțiunii, nu se impune reținerea în favoarea acestuia a circumstanțelor atenuante, pedeapsa stabilită în cauză fiind just proporționalizată și stabilită în raport cu toate criteriile de individualizare prevăzute de lege.

Astfel cum s-a reținut în cauză, Înalta Curte mai subliniază că inculpatul nu se află la primul contact cu legea penală și nu a înțeles să adopte un comportament de consimțire la normele sociale încălcate, în ciuda clemenței de care a beneficiat până la acest moment din partea instanțelor prin acordarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate anterior.

Mai mult, se constată că și în privința faptei pentru care a fost anterior condamnat de Judecătoria Cluj-Napoca, maniera de comitere a fost similară cu cea din cauza de față săvârșită în stare de recidivă, faptele inculpatului fiind produse pe fondul consumului de alcool.

Or, perseverența infracțională a inculpatului, conferă faptei săvârșite o gravitate sporită, comportamentul său infracțional creând un real pericol, apreciindu-se că prin comportamentul infracțional, atât cel actual, cât și raportat la istoricul său, inculpatul nu conștientizează implicațiile juridice ale comportamentului său, făcând dificilă asimilarea unor valori prosociale și adoptarea unui comportament dezirabil social.

În plus, din perspectiva valorii sociale protejate, a gravității și a consecințelor faptei, infracțiunea prevăzută de Codul aerian apărând valorile sociale privind siguranța zborurilor și securitatea aeronautică, se constată că pericolul social concret al faptei săvârșite de inculpat în calitate de electrician de întreținere și reparații în cadrul Aeroportului Internațional "Avram Iancu" Cluj, făcând parte din personalul aeronautic civil nenavigant (personal de aerodrom care execută lucrări specifice, cu impact asupra siguranței zborului) și care răspundea de iluminarea sistemului de balizaj al pistei de aterizare-decolare, este unul sporit și în consecință, Înalta Curte concluzionează că prima instanță a stabilit în mod judicios cuantumul pedepsei aplicate inculpatului A. în raport cu toate particularitățile cauzei și criteriile de individualizare prevăzute de lege.

Așadar, instanța de control judiciar apreciază că nu se impune reducerea cuantumului pedepsei aplicate apelantului inculpat întrucât datele ce caracterizează persoana sa, invocate în apel, au fost reținute și de instanța de fond care le-a valorificat în mod corespunzător în procesul de individualizare a sancțiunii.

În consecință, se apreciază că pedeapsa aplicată apelantului inculpat este proporțională cu gravitatea faptei, dar și circumstanțele personale, fiind aptă a asigura realizarea scopului și funcțiilor pedepsei, neimpunându-se o reconsiderare a duratei acesteia.

Prin urmare, criticile apelantului inculpat A. privind modalitatea de individualizare judiciară a pedepsei sunt nefondate.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj și de inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 22 din 5 februarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, va desființa, în parte, sentința penală apelată și, rejudecând, va înlătura dispozițiile privind pedepsele accesorii aplicate inculpatului A..

În baza art. 67 alin. (1) C. pen., va aplica inculpatului A. pedeapsa complementară constând în interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe o perioadă de 1 an, pedeapsă ce se va executa conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

De asemenea, în baza art. 65 alin. (1) C. pen., va aplica inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pedeapsă ce se va executa conform art. 65 alin. (3) din C. pen.

Totodată, se va menține restul dispozițiilor sentinței penale apelate care nu contravin prezentei decizii.

Potrivit art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj și de inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 22 din 5 februarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Desființează, în parte, sentința penală apelată și, rejudecând:

Înlătură dispozițiile privind pedepsele accesorii aplicate inculpatului A..

În baza art. 67 alin. (1) C. pen., aplică inculpatului A. pedeapsa complementară constând în interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe o perioadă de 1 an, pedeapsă ce se va executa conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., aplică inculpatului A. pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pedeapsă ce se va executa conform art. 65 alin. (3) din C. pen.

Menține restul dispozițiilor sentinței penale apelate care nu contravin prezentei decizii.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 octombrie 2019.

Procesat de GGC - MM